Taxa pe pornografie online: un bine pentru minori sau pentru voturi?

3

Recentele schimbări aduse legii pornografiei scot la iveală foarte multe probleme legate de protecţia minorilor faţă de abundenţa conţinutului online pentru adulţi. Dacă politica oficială susţine că o monitorizare a traficului pe site-uri pornografice îi va îndepărta pe adolescenţi de “obscenităţi”, oponenţii se întreabă cât de îndreptăţită e violarea intimităţii, propunând alte metode pentru informarea minorilor animaţi de curiozităţi XXX.

 

 

de Ionuț Dulămiță


Săptămâna trecută, senatorii din Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă au votat în unanimitate legea combaterii pornografiei și o serie de amendamente propuse de vicepreședintele Comisiei, Radu F. Alexandru (PDL). Marți, 5 aprilie, Mediafax anunța aceste modificări, citându-l pe Radu F. Alexandru și informând că site-urile care promovează materiale pornografice ar urma să obţină o autorizare din partea Ministerului Comunicaţiilor și să paroleze accesul pe site, iar utilizatorii să plătească o taxă suplimentară, evidențiată pe factura furnizorului, pentru accesul la materiale pornografice – părinții ar putea astfel să știe dacă minorii au accesat fără acordul lor site-urile pentru adulți; costul acestei taxe suplimentare, precum şi al criteriilor de autorizare ar urma să fie stabilite la nivelul Ministerului Comunicaţiilor. Aceste informații au stârnit controverse în mediul online și nu numai, unii opozanți ai legii pornografiei folosind termeni precum restrângerea libertății de expresie, poliție digitală sau încălcarea sferei private și a dreptului la initimitate și spunând că se încearcă rezolvarea unui rău prin generarea unui rău şi mai mare.

Joi, 7 aprilie, senatorul Radu F. Alexandru a revenit cu o serie de rectificări pe site-ul personal, unde a publicat și amendamentele propuse de dânsul. „Având în vedere interesul și controversele stârnite de amendamentele la legea privind prevenirea şi combaterea pornografiei și înțelegând că aceste amendamente sunt comentate pe baza unor declarații de presă, fără a fi cunoscute, pentru a putea fi cât mai bine informați am decis publicarea acestora și a legii pe site-ul personal. Amendamentele, votate în unanimitate în cadrul Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă, nu aduc nicio atingere libertății accesului la internet și de asemenea nu se poate vorbi despre o violare a intimității persoanei. După studierea legii și a amendamentelor veți observa că nu se plătește nicio taxă suplimentară la internet. Pentru a accesa site-urile cu conținut pornografic se va plăti cu ajutorul cardului bancar o taxă pe minut de utilizare, astfel încât probabilitatea accesării de către minori a acestor site-uri să fie cât mai mică. Deținătorul cardului (părinte, adult) poate solicita băncii să-i semnaleze tranzacțiile on-line prin intermediul unui e-mail, sms, scrisori”. (Aici puteți accesa conținutul legii și al amendamentelor)

Într-un e-mail trimis TOTB, Radu F. Alexandru a întărit: „Taxa pe minut de utilizare este platită cu ajutorul cardului bancar, de unde rezultă o probabilitate mult mai mică ca cel care accesează astfel de site-uri să fie minor. Se poate ca banca să semnaleze o tranzacție online prin intermediul unui mail, sms, scrisori către deținătorul cardului (poate să fie opțional la dorința părinților, adulților) sau atunci când deținătorul merge la bancă”. În consecință, ne-am gândit să supunem dezbaterii efectele taxării pornografiei online și a legii combaterii pornografiei, avându-i ca invitați pe senatorul Radu F. Alexandru, căruia i-am cerut poziția în cadrul unei convorbiri telefonice, și pe Cristian Neagoe, care scrie din partea Centrul de Cercetare în Etică Aplicată.

 

Falsa reformă a pornografiei

de Cristian Neagoe, care investighează legăturile dintre sex şi morală în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din Bucureşti

Radu F. Alexandru şi Comisia de Cultură a Senatului nu au făcut decât să aducă modificări unei legi româneşti a pornografiei care este cel puţin discutabilă încă de când a fost creată (2003). Orice lege care îşi propune să protejeze cetăţenii unei ţări de ei înşişi sau să lase Statul să decidă în chestiuni care ţin de “moralitatea publică” deschide porţile către folosirea abuzivă a puterii.

Legea nu clarifică în niciun fel ce se înţelege prin “pudoare”, “obscenitate” sau “demnitatea persoanei”, dar îşi propune să reglementeze accesul la o arie largă de “forme de exprimare care prezintă explicit sau sugerează o activitate sexuală”. În definiţia vagă a “materialelor pornografice” poate intra orice nu convine anumitor interese sau capricii ale celor aflaţi la putere. Aceasta e o dovadă periculoasă de moralism legal.

Cei mai mulţi oameni vor avea probleme în a defini “obscenitatea”, dar vor fi încrezători în capacitatea lor de a o identifica dacă li se prezintă câteva exemple. Numai că standardele de obscenitate diferă major de la o comunitate umană la alta, ca şi de la o persoană la alta. Un grup de preoţi ortodocşi va afirma că broşura unei firme de îmbrăcăminte pentru femei consituie material obscen. Femeile care îşi cumpără haine de la acea firmă vor fi revoltate să audă asta, dar vor cădea de acord că site-urile de sport sunt pline de obscenităţi. Criticii profesionişti vor aprecia fotografiile lui Robert Mapplethorpe sau Terry Richardson ca fiind artă, dar nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre poliţia din Iran sau chiar din democraţii dezvoltate precum Australia. În fine, dacă întrebi o grupare de activişti pro-sex, aceştia vor găsi mult mai obscene imaginile cu trupuri sfârtecate de obuze decât cele cu trupuri goale de femei şi bărbaţi.

În 1973, Curtea Supremă de Justiţie a SUA a hotărât că standardele de obscenitate trebuie hotărâte de comunităţi locale, astfel că indiferent de părerile subiective ale legislatorilor sau ale judecătorului, doisprezece oameni aleşi întâmplător pentru a-şi juca rolul de juraţi trebuie să ajungă la aceeaşi concluzie. Nu e cazul sistemului juridic românesc, dar mi se pare o idee mai bună.

Când discutăm despre pornografie, trei sunt chestiunile care ar trebui să ne preocupe: accesul minorilor, implicaţiile cenzurii şi drepturile adulţilor. Pentru început, să vorbim despre minori.

Accesul minorilor la pornografie

Dacă senatorii îşi propun să limiteze accesul minorilor la pornografie, atunci rezultatul e insignifiant fiindcă Internetul nu are graniţe naţionale şi nici o autoritate centrală care să-i reglementeze conţinutul. Cele mai importante site-uri porno accesate de români nu se află sub jurisdicţie românească. În plus, legea nu se poate aplica decât persoanelor fizice şi juridice din România (nu domeniului .ro), după cum remarcă Bogdan Manolea, directorul executiv al Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet. Chiar şi aşa, industria pornografică din România este atât de puternică încât nici măcar domeniul sex.ro nu este înregistrat.

Există, desigur, multe alte metode de filtrare a conţinutului online prin software de control parental sau prin opţiuni prezente în mai toate navigatoarele web. Partea bună este că acestea sunt la îndemâna părinţilor, tutorii legali ai copiilor, şi nu impuse prin lege. Ironia face că, dacă se alege filtrarea pornografiei prin cuvinte-cheie, site-ul lui Radu F. Alexandru, iniţiatorul modificărilor legii, ar fi la rândul său vizat, de vreme ce conţine cuvinte precum “sex” şi “pornografie”.

În orice caz, legea pare să fie modificată doar de ochii lumii, pentru a creşte baza de votanţi care dorm liniştiţi acum că puştii lor “sunt protejaţi de pornografie”. Nu numai că marile site-uri porno nu se vor sinchisi de legislaţia românească, dar sexul e peste tot, explicit sau sugerat: în drumul copiilor spre şcoală, în revistele şi ziarele pe care le aduc profesorii la şcoală şi părinţii acasă, în reclamele la pastă de dinţi.

 

Legea pornografiei răspunde unei probleme reale

de Radu F. Alexandru, Secretar al Comisiei pentru Cultură, Culte, Artă, Mass-Media

Legea pornografiei astăzi, așa cum am spus și în Comisie, discutând-o numai din punct de vedere al accesului minorilor pe site-uri care distribuie materiale pornografice, răspunde într-adevăr unei probleme reale, dar asta fără să ne facem iluzia că vom putea opri acest lucru. Prin măsurile propuse încercăm să limităm acest acces pe site-urile românești, care reprezintă o picătură într-un ocean planetar, dar cred că „puțin” e mai mult decât „nimic”. Fără să-mi fac prea mari iluzii, mă gândesc că poate inițiativa României va fi preluată și ameliorată și de alte țări. Așa cum s-a pornit o acțiune pe scară mondială, în orice caz europeană, pentru limitarea fumatului în spații publice, poate tot așa se va găsi de cuviință să se încerce și limitarea accesului minorilor în zona pornografiei.

Prin aceste amendamente pe care le-am depus vreau să cred că se poate descuraja într-un fel și producția internă a industriei pornografice. Mă gândesc la filme, la videoclipuri, realizate chiar în școli, în care „protagoniști” erau minori. Referitor la lege, cred că ar fi extrem de binevenit ca interesul instituțiilor abilitate din administrațiile locale să respecte normele care reglementează autorizațiile privind deschiderea magazinelor sex shop, respectiv a zonelor în care aceste magazine pot fi deschise. Nu cred că mai există vreo capitală europeană în care bulevardele principale sau centrale ale orașului să fie împânzite cu astfel de magazine.

Discuțiile pornesc de la vârsta recomandabilă pe care specialiștii o apreciază pentru începerea activității sexuale, de la creșterea aș spune alarmantă a agresivității sexuale în rândul minorilor, de la perturbarea atenției și a preocupării, de la ceea ce înseamnă proces educațional spre o zonă în care discernământul, factorul rațional și emoțiile nu sunt încă precis formate, stabilizate și atât de multe alte lucruri pe care le putem invoca fără prea mare efort. E un model comportamental prost și poate că turismul sexual despre care nu o dată am citit, străini care vin în România atrași de perspectiva facilității relațiilor sexuale cu minori (de ambele sexe) poate fi și el legat de această erupție a fenomenului.

 

Tags:



3 comentarii

  1. Eu tot nu inteleg cum protejeaza statul roman copiii de site-urile porno,stiindu-se faptul ca statul roman nu poate impune absolut nimic celor de alte nationalitati care detin astfel de site-uri (si sunt cam multe).Asta e cea mai mare aberatie posibila,controlezi astfel de site-uri in tara ta dar cu celalate cum ramane? sa nu imi spuna ca poate controla toate site-urile de acest gen din lumea intreaga.
    Daca ar face o statistica statul roman ar vedea ca majoritatea site-urilor porno accesate de romani nu sunt cele din Romania ci cele straine sau de pe servere din strainatate.
    Eu inteleg ca daca vreau sa fiu un parinte responsabil parolez calculatorul,si imi las copilul sa navigheze pe internet numai in prezenta mea,deoarece nu numai site-urile porno pot avea un impact distructiv pentru copil,ci si site-urile cu violenta,cu limbaj obscen, etc.Pe langa metoda asta exista si alte modalitati prin care un parinte isi poate proteja copilul (numai sa vrea) ,nu trebuie statul sa-mi protejeze copilul de site-uri porno, mai bine s-ar ocupa de violenta stradala (tot mai multi vorbesc obscen,se taie cu cutitele, se impusca ca in vestul salbatic,prostituatele stau dezbracate pe strazi,alti fac sex prin parcuri sau in atototurismele din parcarile supermarketurilor,betivii injura la tot pasul si sunt agresivi,etc..)

  2. La ce sa te mai astepti? Dupa ce parlamentarii nostrii vizioneaza filme PORNO, nu cu caracter pornografic, in plen, acum te trezesti ca toti sunt niste “virgine” si voteaza legi de astea aberante.
    Cred ca era mai simplu daca faceau o campanie de informare a parintilor asupra faptului ca orice “browser web” are opriunea filtrarii site-urilor si a parolarii celor nerecomandate minorilor, si aici nu intra doar cele “cu caracter pornografic”.
    Si apoi ma intreb cum au sa reuseasca sa restrictioneze accesul spre toate site-urile din tot “universul” internet? Sau o sa ingroape de vie “industria porno” romaneasca, care tot producea ceva bani, si amatorii o sa trebuiasca sa vizioneze doar materiale parvenite din alte tari….
    Amatorismul romanesc atinge cote din ce in ce mai ridicate.

  3. Pingback: TOTB.ro - FOTO. Ce-am văzut la Bike Smut: Libertate de mișcare și sexualitate descătușată » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger