Dacă încercăm să ne imaginăm viaţa ţăranilor din Evul Mediu, principala imagine care ne vine, pe bună dreptate, în minte, este cea a muncii grele şi perpetue, mereu ameninţate de foamete, nedreptăţi, epidemii şi războaie. Economista Juliet Shor susţine însă că există cel puţin un aspect în privinţa căruia ţăranii medievali o duceau mai bine decât omul contemporan: vacanţa sau timpul liber.
În contextul muncilor extenuante şi a instabilităţilor sociale, Biserica, spune Shor, folosea sărbătorile şi impunea zile libere obligatorii pentru a păstra echilibrul social. Fiecare sezon agricol era urmat de perioade de odihnă, iar cu diferite ocazii, cum ar fi sosirea bâlciurilor, ţăranii se bucurau de zile libere, însumând aproximativ opt săptămâni, pe parcursul unui an. În perioadele cele mai prospere ale Angliei medievale, de pildă, ţăranii puteau munci chiar şi numai 150 de zile anual, în condiţiile în care media europeană a vacanţei se situează, în zilele noastre, la 25-30 de zile, în vreme ce SUA reprezintă singurul exemplu de ţară dezvoltată care nu prevede reglementări legate de concediul legal. “Ritmul vieţii era foarte lent, ba chiar tihnit, iar cel al muncii era relaxat. Poate că strămoşii noştri nu au fost bogaţi, dar cu siguranţă se bucurau din plin de timp liber,” spune shor.
Situaţia actuală contrazice previziunile lui John Maynard Keynes, unul dintre fondatorii economiei moderne, care estima că, până în 2030, societăţile avansate vor avea un nivel de bunăstare suficient de rificat, încât viaţa socială să devină mult mai generoasă în ceea ce priveşte timpul liber. Deşi modelul dominant, cel puţin pe hârtie, se concentrează în prezent în jurul zilei de muncă de opt ore – spre deosebire de cele 70-80 de ore de muncă săptămânale, din secolul al XIX-lea -, pulsul realităţii înregistrează schimbări pe care Keynes nu le-a anticipat şi care duc la o criză a timpului liber.
Ţinând cont de rata crescută a şomajului, de instabilitatea locurilor de muncă şi de insecuritatea financiară, din ce în ce mai mulţi oameni sunt nevoiţi să lucreze peste program sau să aibă mai mult de un job. Weekendurile sunt şi ele adesea dedicate muncii, iar distincţia dintre timpul de lucru şi timpul de odihnă devine din ce în ce mai neclară. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe studii sugerează că timpul din ce în ce mai îndelungat dedicat muncii, conjugat cu pauze din ce în ce mai scurte, este contraproductiv. Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare, grecii înregistrează cel mai mare număr de ore de lucru dintre toţi europenii, iar situaţia recentă din Grecia ilustrează elocvent situaţia economică a acestei ţări. În acelaşi timp, Germania se află pe penultimul loc în topul ţărilor europene, ca număr de ore de lucru, angajaţii germani fiind totodată pe locul opt în Europa, la capitolul productivitate.
În SUA, congressman-ul Alan Grayson a propus în 2009 un proiect de lege, prin intermediul căruia toţi angajaţii americani să aibă dreptul legal la trei zile libere într-un an. Propunerea nu a ajuns să fie dezbătută în plen, astfel încât dreptul la concediu legal rămâne o problemă de bază pentru societatea americană. În acelaşi timp, membrii Congresului SUA se bucură, în 2015, de 239 de zile libere. Nici România nu stă foarte prost la capitolul vacanţe pentru demnitari: un calcul simplu arată că, anul trecut, parlamentarii români au muncit doar şase luni din 12.
Sursa: NYPost
Puteţi citi şi:
Japonia ar urma să-i oblige pe oameni să-şi ia concediu
Suedia experimentează cu ziua de lucru de şase ore
O companie le oferă angajaţilor 1.500 de dolari, să plece în vacanţă prin lume