Ţara Haţegului – Parcul Naţional Retezat: drumul spre a deveni destinaţie ecoturistică

Ne spunem mereu – şi o spunem şi altora – că avem multe zone frumoase în România. Că avem un potenţial turistic extraordinar. Şi avem dreptate. Doar că aceste zone frumoase, care ne sunt dragi şi care îi încântă şi pe turiştii din afara României, trebuie puse în valoare, promovate coerent, întreţinute şi respectate. Turismul de calitate pe care ni-l dorim nu se poate face după ureche. A arunca gunoaie în natură, în mijlocul peisajelor pe care le admirăm, nu înseamnă nici pe departe respect pentru mediu, ci dimpotrivă.

de Camelia Jula

Avem de parcurs o schimbare lungă, de mentalitate şi comportament, dacă ne dorim ca regiunile frumoase din ţara noastră să fie la fel de căutate precum cele din alte ţări. Cu paşi mărunţi, se pare că ne îndreptăm către acest ţel. În 2012, nouă regiuni din România s-au anunţat drept candidate pentru titulatura de destinaţii ecoturistice, angajându-se într-un efort complex, care aduce laolaltă asociaţii diverse, ONG-uri, autorităţi locale şi comunităţi locale ori regionale, cu un singur scop: dezvoltarea responsabilă şi armonioasă a turismului, care să folosească, în cel mai bun sens, tuturor părţilor implicate.

România se numără printre primele ţări care au dezvoltat un sistem de recunoaştere a destinaţiilor de ecoturism pe baza Standardului European de Ecoturism (EETLS), primul sistem recunoscut la nivel global de Consiliul Mondial pentru Turism Durabil (GSTC) în septembie 2012, iar calitatea serviciilor şi destinaţiilor în ecoturism se raportează deja la acesta (sursa). Lansarea oficială a criteriilor s-a făcut în cadrul Conferinţei Naţionale de Ecoturism, organizată de Asociaţia de Ecoturism din România (AER), în luna noiembrie 2012. Cele nouă regiuni candidate pentru titulatura de destinaţii ecoturistice sunt următoarele: Defileul Crişului Repede – Pădurea Craiului; zona Târnava Mare; Băile Tuşnad; Ţara Dornelor – Parcul Naţional Călimani; Gheorghieni – Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş; zona Zărneşti; zona Mara – Cosău – Creasta Cocoşului; Crişan – Chilia Veche – Murighiol – Sulina – Sf. Gheorghe şi Ţara Haţegului – Parcul Naţional Retezat. Diferenţa dintre o destinaţie turistică şi una ecoturistică stă în detalii care sună, poate, prea tehnic, pe hârtie, dar care, puse în practică, vor avea impact asupra dezvoltării zonelor pe termen lung.

O destinaţie turistică, potrivit definiţiei oficial acceptate, este o regiune care oferă o varietate de produse turistice, are o imagine unitară şi coerentă de marketing, o reţea de servicii pentru produsele turistice oferite şi este administrată responsabil pentru îndeplinirea scopului său. Pe lângă aceste trăsături, o destinaţie ecoturistică mai trebuie să îndeplinească şi alte cerinţe: să fie promovată printr-un marketing responsabil, să încurajeze, predominant, afaceri cu management durabil, să ofere o susţinere reală pentru comunităţile locale şi dezvoltarea lor, să ofere informare atât localnicilor, cât şi turiştilor, în legătură cu caracterul natural al destinaţiei turistice şi să adopte în permanenţă măsuri concrete pentru conservarea naturii, a mediului înconjurător. Acest marketing responsabil menţionat se referă la faptul că destinaţia ecoturistică trebuie să se promoveze într-un mod care să nu inducă turiştii în eroare, ci să le ofere aşteptări realiste şi, totodată, prin acţiunile întreprinse per ansamblu, să ajute la creşterea respectului pentru natură şi pentru cultura şi tradiţiile zonei.

Biserica din Densuş (Foto: Camelia Jula/TOTB)

Rezervaţia de zimbri de la Haţeg – Slivuţ
(Foto: Camelia Jula/TOTB)

Lista criteriilor pe care o destinaţie ecoturistică trebuie să le îndeplinească este destul de lungă şi, din nou, destul de tehnică, dar câteva dintre ele merită subliniate. În primul rând, criteriul esenţial care califică o regiune drept candidată pentru ecoturism este prezenţa unor resurse naturale protejate (parcuri naţionale, arii protejate, situri importante sau resurse socio-culturale semnificative). Alte criterii importante sunt ca aceste resurse să fie accesibile călătorului prin transport public sau privat şi ca zona să ofere un nivel minim de servicii turistice (structuri de cazare, dintre care jumătate să fie de mici dimensiuni, produse alimentare locale, agricultură ecologică, trasee turistice diverse, servicii de salvare etc.) şi un nivel minim de servicii publice (puncte medicale, şcoli, un sistem de colectare a deşeurilor, acces la bancomate etc.). La acestea se adaugă o viziune de management al regiunii care să se bazeze pe o strategie orientată pe dezvoltare durabilă, responsabilă şi de lungă durată. De aici încolo, lista criteriilor se diversifică, se împarte pe puncte şi subpuncte, iar îndeplinirea fiecăruia dintre acestea în parte aduce un anumit punctaj regiunii candidate, în procesul de evaluare care urmează să decidă dacă zona primeşte sau nu titulatura de destinaţie ecoturistică.

Cum foloseşte această titulatură unei regiuni? În primul rând, destinaţia este promovată mult mai bine şi mai intens la nivel internaţional, ceea ce înseamnă mai mulţi turişti. În al doilea rând, când vine vorba de obţinerea unor fonduri pentru dezvoltarea unor afaceri, au prioritate acele activităţi care se înscriu în sfera ecologică, care propun o dezvoltare durabilă şi nu activităţile poluatoare, care să afecteze mediul, sănătatea locuitorilor regiunii şi ariile protejate. Valorile culturale şi sociale ale comunităţilor locale pot fi mai bine promovate şi evidenţiate; regimul de construcţii sau refacere a monumentelor ia în calcul efectul asupra mediului; dezvoltarea afacerilor aduce un grad mai ridicat de ocupare a forţei de muncă locale, economia locală are de câştigat, produsele tradiţionale locale sunt promovate, iar localnicii învaţă să îşi promoveze, şi ei, moştenirea naturală sau culturală şi să o protejeze, începând de la cei mici şi până la cei mai în vârstă. Măsurile de protejare a naturii includ şi consumul eficient al resurselor, ceea ce presupune dezvoltarea energiilor verzi şi adoptarea unor proceduri cu scopul reducerii emisiilor gazelor de seră (spre exemplu, mijloace alternative de transport). Agricultura profită şi ea, prin faptul că urmează linia tradiţională sau ecologică, utilizarea substanţelor nocive fiind interzisă. În final, toate aceste activităţi converg înspre conservarea biodiversităţii unei regiuni, astfel încât tot mai multe generaţii de acum încolo să se bucure de ceea ce regiunea are de oferit.

Lacul Bucura, Retezat
(Foto: Camelia Jula/TOTB)

Concret, cel puţin în prima fază, lucrurile se rezumă la o serie de acorduri încheiate între diverşi parteneri (de la asociaţii de mediu la asociaţii ale comunităţilor, primării locale, autorităţi regionale sau judeţene, administraţii ale zonelor protejate etc.), prin care aceştia se angajează ca acţiunile lor viitoare să fie realizate în aşa fel încât să aducă regiunea tot mai aproape de statutul de destinaţie ecoturistică; şi la realizarea unor proiecte mai mici, pentru început, dar în acelaşi scop (proiecte care se depun pentru finanţare oriunde se poate şi se alocă bani pentru acţiuni de mediu, de încurajare a păstrării valorilor şi produselor tradiţionale, de educare şi formare în scopul înţelegerii şi menţinerii biodiveristăţii). Conlucrarea între aceşti parteneri trebuie să urmărească nu doar protejarea naturii şi a moştenirii culturale, nu doar încurajarea economiei locale şi dezvoltare durabilă a afacerilor şi comunităţilor, ci inclusiv aspecte precum politica de achiziţii ecologice, oferirea de căi de acces şi servicii specifice pentru persoanele cu dizabilităţi, reciclarea responsabilă, să nu existe animale sălbatice ţinute în captivitate în regiunea care se doreşte a fi destinaţie ecoturistică sau ca interacţiunea dintre vizitatori şi zonă să nu afecteze viaţa sălbatică.

Recunoscută pentru oferta naturală generoasă, pentru tradiţiile vechi, pentru moştenirea istorică extrem de importană şi bogată, Ţara Haţegului, împreună cu Parcul Naţional Retezat, constituie o candidată perfectă pentru titulatura de destinaţie ecoturistică. Documentaţia şi activităţile necesare întrunirii criteriilor cerute sunt coordonate de Asociaţia de Turism Retezat (membră AER), care colaborează cu autorităţile locale, cu alte asociaţii şi organizaţii şi, desigur, cu comunităţile locale, pentru realizarea scopului propus. Alexandru Bulacu, reprezentantul asociaţiei, este unul dintre cei implicaţi „până în măduva oaselor” în acest proiect, precum şi în multe alte activităţi, derulate de-a lungul anilor, al căror scop a fost promovarea turismului de excelenţă în Ţara Haţegului. „Scopul asociaţiei noastre a fost, încă de la înfiinţare, promovarea unui turism durabil în zona Ţara Haţegului – Parcul Naţional Retezat, care să aducă beneficii economice zonei şi să contribuie la protejarea valorilor naturale, istorice, culturale şi tradiţionale ale regiunii. Zona aceasta are trei arii protejate de interes naţional şi internaţional: Parcul Naţional Retezat, Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina şi Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului. Era, cred, mai mult decât firesc să devenim o candidată pentru titulatura de destinaţie ecoturistică, în aceste condiţii”, explică el. Asociaţia pe care o reprezintă este cea care îi adună, la aceeaşi masă, pe toţi cei interesaţi de dezvoltarea turismului durabil – de la autorităţi la tur operatori, de la proprietari de pensiuni la localnici sau persoane juridice din diverse domenii.

Unul dintre simbolurile Ţării Haţegului
(Foto: Camelia Jula/TOTB)

În momentul de faţă, stadiul acestui proiect de certificare ecoturistică a destinaţiei Ţara Haţegului – Parcul Naţional Retezat este de încheiere a unor parteneriate, derulare de activităţi – mai ales de informare şi educare a tuturor celor implicaţi în legătură cu acest concept de ecoturism şi tot ceea ce prespune el. „Cel mai dificil este, categoric, să lucrăm cu oamenii. Sunt foarte mulţi oameni implicaţi, de la sate şi comune la primării sau alte autorităţi şi fiecare are un rol în ceea ce încercăm să facem. Aşa că trebuie să pornim de la bază, cu o informare corectă, ca oamenii să înţeleagă lucrurile, nu să le considere impuse cu forţa, să înţeleagă faptul că este în folosul nostru, al comunităţii şi că vorbim de o strategie pe termen lung”, explică Alexandru Bulacu. Din perspectiva lui, Ţara Haţegului a fost „binecuvântată” cu o mulţime de bogăţii, de la cele naturale la cele istorice, de la peisaje spectaculoase la tradiţii unice în zona rurală. „Să nu uităm că suntem singura destinaţie din România inclusă în reţeaua PAN Parks de certificare”, menţionează el. Astfel că efortul depus pentru a informa şi educa autorităţile şi comunităţile, pentru a concepe, scrie şi depune proiecte, pentru a le pune în aplicare, mai apoi, nu pare nici pe departe o corvoadă, ci, dimpotrivă, o misiune pe care dedicarea o face posibilă.

În grupul implicat în acest proiect se află şi Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, membru al reţelei europene şi mondiale a geoparcurilor şi, desigur, arie protejată. „Ecoturismul este cel mai potrivit model de dezvoltare pentru noi, pentru că îmbină două direcţii importante pe care noi le urmărim: protecţia mediului şi activitatea economică în ton cu protecţia mediului”, explică Cristian Ciobanu, administratorul geoparcului (administrarea acestei arii protejate este făcută de Universitatea Bucureşti, care investeşte resurse în dezvoltarea zonei şi a păstrării geoparcului în elita mondială din care face parte). „Este important, în acest demers pentru ecoturism, să adunăm date care să arate în special partenerilor externi că aici, în zona Ţara Haţegului – Retezat, sunt păstrate elemente naturale şi culturale tradiţionale, care nu au fost alterate deloc (sau nu prea mult) de trecerea timpului şi ca lumea să recunoască faptul că aici este un loc deosebit şi, totodată, foarte important este ca oamenii care iau decizii din punct de vedere turistic – administrativ să îşi ia angajamentul că nu vor schimba aceste lucruri, că nu vor construi, în viitor, piste de schi sau cine ştie ce alte forme de dezvoltare turistică, ci vor păstra caracterul ecoturistic. Practic, autorităţile locale şi regionale trebuie să îşi ia un angajament că direcţia principală de dezvoltare a zonei este şi va rămâne ecoturismul”, punctează Cristian Ciobanu.

„Ţara Haţegului a ajuns notorie pe plan mondial datorită dinozaurilor pitici care au populat zona – pe atunci o insulă în Marea Tetis – în perioada cretacicului. Discovery Channel şi alte posturi internaţionale de televiziune au difuzat, în ultimii ani, mai multe documentare consacrate acestor dinozauri de dimensiuni reduse. Primele cercetări asupra dinozaurilor din zona Haţegului au fost făcute de baronul Franz Nopcsa (1815-1904), după ce sora sa, Elek Nopcsa, a descoperit, în 1895, fosilele unor reptile în jurul castelului familiei din Sânpetru. Cercetările au fost reluate abia în anul 1977 de către paleontologul Dan Grigorescu, de la Facultatea de Geologie a Universităţii din Bucureşti. În prezent, se cunosc zece specii diferite de dinozauri din Ţara Haţegului, alături de zece alte vertebrate, peste 20 de specii de gastropode, zece specii de ostracode şi peste 30 de specii diferite de plante. Specialiştii explică talia redusă a dinozaurilor haţegani prin condiţiile geografice de acum 65 de milioane de ani, când Ţara Haţegului era o insulă. Dinozaurii de aici s-au adaptat spaţiului izolat şi redus ca dimensiuni în care evoluau, fapt care a determinat reducerea dimensiunilor reptilelor, prin fenomenul numit „nanism insular”. (sursa)

La fel ca şi colegul său de proiect, Alexandru Bulacu, şi Cristian Ciobanu consideră că sarcina cea mai dificilă în acest demers extins este de a-i face pe oameni (localnici, autorităţi) să înţeleagă avantajele dezvoltării ecoturistice, care vin la pachet şi cu anumite reguli stricte (ce ar putea fi percepute drept dezavantaje de unele administraţii locale, spre exemplu). „Când vine un investitor, de pildă, trebuie să existe un set de reguli stricte care să îi arate ce are voie sau nu are voie să facă în zonă, ce tip de activitate poate sau nu poate desfăşura, care sunt condiţiile etc. Exemplu: investiţiile de tip microhidrocentrale (care au avantaje şi dezavantaje, pot fi realizate numai în anumite condiţii, numai în anumite locuri şi nu în arii protejate – n.r.). La nivel declarativ, sunt autorităţi care se bucură pentru prezenţa ariilor protejate în Ţara Haţegului (care aduce puncte în plus la proiectele pentru diverse finanţări), dar când vine un investitor care vrea să facă o afacere contra mediului, autoritatea îl susţine şi, brusc, nu mai vrea aria protejată. Dacă pornim la un drum de genul acesta, al ecoturismului, trebuie să ni-l asumăm toţi. Iar dacă omul de rând nu înţelege, este vina noastră, nu a lui, este misiunea noastră să comunicăm foarte bine şi clar aceste lucruri”, mai spune administratorul geoparcului.

La Casa Dinozaurilor Pitici (Foto: arhiva personală dr. Cristian Ciobanu)

Istorie (Foto: arhiva personală dr. Cristian Ciobanu

Un capitol important al activităţii derulate de geoparc, şi nu doar pentru proiectul de obţinere a titulaturii de destinaţie ecoturistică, dar care foloseşte şi acestui demers, este educarea populaţiei locale înspre a înţelege nevoia de protecţie a mediului, ce anume înseamnă şi presupune o arie protejată şi ce activităţi se pot susţine într-o astfel de regiune. „Avem cluburi pentru elevi, la şcoli, programe de voluntariat pentru tineri, pentru studenţi şi multe proiecte în acest sens, care se adresează celor care, peste 20 de ani, vor fi factorii de decizie. În curând va fi disponibilă şi o publicaţie cu setul de reguli şi proceduri privind politica de avize de mediu, pe înţelesul tuturor, lucrăm şi la un cod de conduită pentru vizitatori şi toate aceste proiecte se fac în parteneriat cu diverse alte asociaţii, cluburi, autorităţi locale”.

Unul dintre primii paşi realizaţi de anul trecut până acum în scopul îndeplinirii criteriilor pentru destinaţia ecoturistică a fost strategia de intepretare. „Ţara Haţegului este supra-semnalizată, supra-interpretată turistic. Nu este în regulă. Trebuie să existe un cod unic, un manual de identitate, reguli de identitate vizuală, pentru ca turistul să nu fie derutat de faptul că sunt trei panouri informative la fiecare obiectiv turistic, că sunt trasee cu marcaje suprapuse şi, în general, multă informaţie incoerent prezentată. Trebuie să existe o linie, o ordine, claritate în transmiterea mesajului. Am reuşit să facem, toţi cei implicaţi, un manual de identitate, la care a aderat toată lumea şi, de acum încolo, lucrurile vor fi făcute cum trebuie. Avem deja proiecte de reconfigurare a traseelor, de resemnalizare a acestora, în mod unitar, de la font la culoare, slogan, exact ca la orice brand”, exemplifică Cristian Ciobanu.

Copii implicaţi în activităţi educative non-formale, dar pline de informaţie utilă şi de distracţie (Foto: arhiva personală dr. Cristian Ciobanu)

Foto: arhiva personală dr. Cristian Ciobanu

Mai multe proiecte, locale sau regionale, aşteaptă finanţarea, pentru a se alătura tabloului de activităţi dedicate biodiversităţii şi protejării valorilor tradiţionale şi resurselor naturale în Ţara Haţegului. Şcoala locală din Densuş şi două asociaţii din această localitate vor să amenajeze mlaştina de la Peşteana, unde trăieşte o plantă carnivoră, care se hrăneşte cu insecte şi datează din vremuri preistorice. „Mlaştina nu este, acum, semnalizată în vreun fel; proiectul presupune amenajarea şi semnalizarea ei, precum şi a traseului şi a unei camere în şcoala de la Peşteniţa ca punct de interpretare turistică. Acesta este proiectul Casa Plantelor Carnivore, un proiect de voluntariat, cu oameni din comunitate, cu elevi, o iniţiativă 100% locală”, spune Cristian Ciobanu.

Alt proiect, care aparţine geoparcului, vizează amenajarea Văii Dinozaurilor, un traseu cu replici de dinozauri în mărime naturală („ne ajută faptul că dinozaurii noştri sunt pitici”, zâmbeşte Cristian), în zona unde prezenţa lor s-a descoperit prima dată. „Noi încercăm, prin astfel de interpretări turistice, să traducem informaţia academică legată de geoparc, dinozauri, istoria lor, pe înţelesul tuturor. Pentru toată lumea. Bijuteria noastră pe anul 2013 este Casa Dinozaurilor Pitici din Sânpetru. Este primul muzeu experimental de acest tip din România, făcut chiar pe locul unde s-au descoperit dinozaurii. Impresionant, la acest proiect, a fost faptul că comunitatea locală a fost foarte implicată: oamenii de acolo au stat cu noi şi au lucrat alături de noi şi percep casa ca pe un lucru al lor, al comunităţii. Sunt oameni care pe timpul verii au venit cu copiii aproape zilnic acolo, după ce s-a deschis (casa are şi o cameră pentru copii, unde pot desfăşura diverse activităţi). La deschidere, primii în faţă erau localnicii, care stăteau vizavi. Ne-a impresionat dedicarea asta, poate cei care aud sau citesc nu cred că poate exista aşa ceva, dar există. Iar dacă comunitatea începe să se mişte, celelalte lucruri devin mai uşoare”, consideră administratorul geoparcului. Proiectul casei dinozaurilor pitici a fost finanţat din mai multe surse – Fundaţia pentru Parteneriat, Consiliul Judeţean Hunedoara, Asociaţia de Ecoturism din România, administraţia locală, plus Universitatea Bucureşti. „Dinamica echipei de lucru a fost fantastică, am avut voluntari de la localnici până la studenţi de la Sorbona”, rememorează Cristian.

Un alt proiect derulat în 2013 şi pentru care geoparcul speră să primească finanţare şi în acest an a fost Şcoala de Biodiversitate: copiii au fost scoşi din şcoli şi duşi în natură, în Poiana cu Narcise din Sălaşul de Sus, unde Asociaţia Peregrinus, în parteneriat cu geoparcul, cu muzeul din Deva şi Parcul Naţional Retezat, le-a arătat, prin metode educaţionale non-formale, ce înseamnă mediul din jurul lor. „Copiii au văzut păsări de pradă, le-au hrănit, au avut lecţii despre şerpi, ca să înveţe diferenţa dintre şarpe şi viperă, spre exemplu, au învăţat despre dinozauri, fosile, ouă de dinozaur. Şcoala (care a constat în 5 – 6 şedinţe săptămânale) s-a încheiat cu selectarea a zece ghizi juniori, care vor fi implicaţi în acţiunile noastre şi cu realizarea unei publicaţii”, explică Cristian Ciobanu. Un aspect important, observat şi de cei care derulează proiectele în zona Ţării Haţegului, dar şi de oricine vine aici în vizită şi discută cu localnicii, este mândria comunităţilor şi implicarea în păstrarea şi promovarea resurselor şi valorilor zonale: de la voluntariat în slujba refacerii unor obiective până la comercializarea produselor tradiţionale, de la bucuria împărtăşirii poveştilor locului până la invitaţia de a le mai călca pragul sau de a vizita şi alte locuri încărcate de istorie din regiune.

Foto: arhiva personală dr. Cristian Ciobanu

Am bătut destul de mult cărările Ţării Haţegului în ultima jumătate de an şi încă nu am văzut poate nici jumătate din locurile şi tradiţiile minunate păstrate de regiune. Misterul care învăluie Cetatea Colţ (a fost sau nu Castelul din Carpaţi al lui Jules Verne?), peisajul larg şi variat care se deschide în faţa ochilor de la înălţimea castelului de echilibru, barajele, straja permanentă a Retezatului, maiestuos şi fascinant, traseele montane pline de provocare, efort, dar şi satisfacţie, bisericile vechi, de piatră, cu legende înfăşurate la fiecare colţ, urmele cetăţilor medievale presărate pe tot locul, castele de demult, ruinele vremurilor romane, piese de muzeu care vorbesc despre vremea dacilor pe aceste meleaguri, tradiţii culinare, culturale sau rumegatul liniştit al zimbrilor din Rezervaţia Haţeg – Slivuţ – toate acestea sunt doar câteva repere, din multele care definesc ţinutul Ţării Haţegului.

Retezat
(Foto: Camelia Jula/TOTB)

Proiecte precum cele menţionate sau altele, cum ar fi cel de refacere şi marcare corectă a traseelor de bicicletă pentru trei comune din zonă (Densuş, Sarmizegetusa şi Răchitova – proiect al Asociaţiei de Turism Retezat) ori cel de organizare a unor tabere de voluntariat la care să participe voluntari de la alte geoparcuri din lume, cu scopul de a ajuta la crearea de noi destinaţii turistice în Ţara Haţegului sau a reamenaja trasee existente (proiect al Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului) vor aduce, cu siguranţă, acea plus-valoare atât de necesară dezvoltării regiunii în scop ecoturistic, o vor face cunoscută şi vor contribui la întrunirea punctajului evaluator. Potenţialul pentru a deveni, astfel, o destinaţie ecoturistică renumită, există, cu siguranţă, iar dacă oamenii care trăiesc aici vor face efortul necesar în acest sens, Ţara Haţegului, alături de Parcul Naţional Retezat, poate privi cu încredere înspre un viitor ecoturistic benefic întregii regiuni şi locuitorilor săi.

Ţara Haţegului – Retezat

Parcul Naţional Retezat

Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului

Vulcanii din Ţara Haţegului

Biserici, mănăstiri şi muzee

Cetăţi şi turnuri

Rezervaţii

Trasee pentru drumeţii

Trasee de bicicletă

Trasee tematice (Cărarea Curioşilor, Castelul din Carpaţi, Calea Lupului etc.)