Liceenii români care au câştigat un premiu de 100.000 de dolari pentru un proiect verde

0

O echipă de elevi ai Colegiului Naţional “Petru Rareş” din Piatra-Neamţ a câştigat, în luna ianuarie, un premiu de 100.000 de dolari la un prestigios concurs de proiecte ecologice (secţiunea licee): “Zayed Future Prize 2015”, organizat la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite.

 

 

de Camelia Jula

 

Colegiul pe care îl reprezintă elevii români a fost singura instituţie din Europa premiată în finala competiţiei (organizatorii acordând cinci premii, câte unul pe continent). Echipa a fost formată din mai mulţi elevi şi coordonată de trei profesori. Proiectul lor, care a cucerit juriul şi le-a adus premiul, constă în transformarea clădirii liceului în care învaţă, o clădire veche de 150 de ani, într-o construcţie cu consum energetic redus, care să utilizeze energii regenerabile şi să recicleze resurse. Printre ideile din proiect se numără, astfel: montarea unor pavele care să se încarce de la paşii elevilor, montarea de panouri solare şi de sisteme de captare a apei de ploaie (pentru refolosirea ei la toalete), plantarea unor arbori de paulownia, instalarea de sisteme cu temporizatoare la toate sursele de apă din clădire – totul cu scopul ca, la final, liceul să îşi reducă, cel puţin cu o treime, cheltuielile cu energia electrică şi apa.

“Cei 100.000 de dolari câştigaţi îi vom investi în proiecte de reducere a energiei electrice şi nu numai. Pe lângă cele enumerate mai sus, un alt proiect care va avea un mare impact asupra reducerii energiei este schimbarea tuturor corpurilor de iluminat cu becuri LED, care vor scădea cu 70% consumul anual de energie. De asemenea, sala de fitness va avea biciclete şi diferite aparate de sport care, conectate la un kit ce va converti energia mecanică în energie electrică, vor avea aplicabilitate în liceul nostru. Izolarea pereţilor clădirii cu Aerogel este o altă soluţie care va fi pusă în practică tot în scopul economisirii energiei”, explică echipa de liceeni, într-un interviu acordat TOTB. De câteva săptămâni, după ce au aflat rezultatele competiţiei şi că sunt câştigători, membrii echipei au început să revizuiasă fiecare mini-proiect din cadrul proiectului general, să recalculeze cât mai exact materialele necesare şi să se consulte cu specialişti din silvicultură, construcţii şi alte domenii.

“Urmează să luăm legătura cu cei de la ZFEP (organizatorii concursului – n.a.), pentru a primi prima tranşă de bani. Arborii de paulownia vor fi plantaţi într-o zonă apropiată judeţului Neamţ, de aproximativ două hectare, dar încă suntem în căutarea terenului optim pentru dezvoltarea acestui arbore. Vom colabora, cel mai probabil, cu Paulownia GreenE România pentru achiziţionarea puieţilor, dar şi pentru ceea ce înseamnă consultanţă. Panourile fotovoltaice vor fi amplasate pe o latură a acoperişului liceului, aşezată spre sud, iar acestea vor fi achiziţionate de la compania EcoEnergy împreună cu domnul inginer Alin Munteanu, cu care vom colabora şi pentru amplasare”, dezvăluie elevii, vorbind despre următoarele etape ale proiectului lor. În ceea ce priveşte sistemul de captare şi refolosire a apei de ploaie, lucrurile vor sta în felul următor: apa va fi colectată de sistemul de burlane deja existent al clădirii şi, “prin intermediul unui sistem de ţevi şi filtre (care vor filtra apa îndepărtând impurităţile), va ajunge într-un rezervor aşezat în apropierea clădirii liceului, sub pământ. De acolo, cu ajutorul unei pompe şi al altor ţevi, acesta va fi conectat la reţeaua de apă a liceului, apă ce va fi folosită ulterior la toalete”.

 

Membri ai echipei câştigătoare a premiului de 100.000 de dolari

 

Colegii adolescenţilor care au realizat proiectul au fost încântaţi de vestea că liceul lor a câştigat premiul la secţiunea licee. “Am primit felicitări din partea lor, dar şi multe întrebări legate de proiect şi ce urmează să fie făcut în continuare. Colectivul de elevi din liceu nostru este entuziast, curios şi totodată interesat de proiect. Am fost impresionaţi de interesul lor şi dorinţa de implicare în implementarea tuturor proiectelor; astfel că, deşi nu au făcut parte din echipa iniţială a proiectului, mulţi colegi au devenit noi membri ai echipei”, spun liceenii Colegiului “Petru Rareş”. La fel, şi profesorii, respectiv conducerea şcolii, îi sprijină, lucru care le creşte încrederea în reuşita proiectului. “Discutăm zilnic cu profesorii şi conducerea şcolii despre numeroasele probleme legate de implementarea proiectelor, detalii tehnice”, confirmă elevii. Formarea echipei a pornit de la anunţul profesorului lor de geografie, Alexandru Iacob, despre concurs şi premiu. “Clasele mai mari au fost „cucerite” de faptul că banii sunt în totalitate investiţi în şcoală; elevii altor clase au fost atraşi de prestigiul acestui proiect care părea prea ambiţios pentru noi la început şi au privit acest lucru ca pe o provocare, iar o parte din echipă a fost compusă din elevii Clubului de Inventică al şcolii, de asemenea înfiinţat de domnul Iacob, aceştia dorind să aplice noile tehnologii şi inovaţii şi în acest proiect. La final s-a format un colectiv de 32 de elevi”, explică liderul echipei, Ana Rotaru.

Colegiul “Petru Rareş” este parte din proiectul “Eco-Şcoala”, astfel că în cadrul său sunt organizate des activităţi pe teme ecologice, la care elevii sunt şi organizatori, şi participanţi. În plus, discuţiile pe teme legate de mediu “sunt des abordate atât la orele de geografie, cât şi la orele de biologie, ajutându-ne, astfel, să conştientizăm problemele legate de mediu la nivel mondial şi să dezvoltăm o viziune obiectivă asupra unor soluţii pentru acestea”, spun elevii. Cu acest bagaj la bord, s-au înhămat la realizarea unui proiect ambiţios (o provocare, cum o spun chiar ei), care a reuşit să convingă juriul concursului. “Surpriza cea mai mare a fost atunci când am fost anunţaţi ca fiind singurii finalişti din Europa, fapt ce era deja o reuşită mult peste aşteptările noastre, realiste şi obiective, de altfel, luând în considerare anvergura competiţiei”, mărturisesc liceenii. “Decizia finală a juriului, previzibilă într-o proporţie de 50%, a venit de asemenea ca o realizare extraordinară pentru un colegiu din provincie, dintr-o ţară est-europeană ca România”, completează ei.

 

Colegiul “Petru Rareş” din Piatra Neamţ: clădirea pe care proiectul liceenilor urmează să o transforme într-un model de consum responsabil de energie şi resurse

 

Modelul gândit de ei pentru reducerea consumului de energie al clădirii liceului ar putea fi aplicat şi în cazul altor instituţii sau clădiri. În fapt, explică liceenii, “aplicabilitatea la nivel mai larg, precum şi impactul asupra comunităţii au fost chiar criterii de evaluare a proiectelor participante, motiv pentru care mulţumirea noastră este şi mai mare! Pe lângă schimbările de ordin tehnic pe care le vom implementa, cel mai important lucru pe care l-am realizat este actul demonstrativ în sensul conservării energiei şi consumului raţional al resurselor, care sperăm să se reflecte  – mai devreme sau mai târziu – în mediul educaţional şi public românesc”, speră câştigătorii premiului. În ceea ce priveşte dificultăţile pe care le-au întâmpinat în realizarea proiectului şi cele care ar putea apărea la punerea lui în practică, tinerii sunt sinceri şi realişti: “Da, s-au ivit dificultăţi pe parcurs, având în vedere complexitatea şi multilateralitatea proiectului, pentru un grup de elevi cu o experienţă modestă în aceste domenii”, recunosc ei.

Astfel, “unul din cele mai problematice aspecte a fost adaptarea schemei iniţiale, care conţinea din abundenţă idei inovative şi de impact, la proiectul final, care trebuia să conţină calcule şi estimări ştiinţifice, expertize profesionale, să satisfacă parametrii de sustenabilitate, fezabilitate, durabilitate şi să respecte schema de finanţare. În ceea ce priveşte implementarea lui, intervine un anumit grad de responsabilitate, având în vedere suma ce trebuie administrată conform contractului, într-o anumită perioadă de timp şi cât mai eficient. Consultarea şi compararea ofertelor, studiul condiţiilor legislative şi rezolvarea problemelor aferente pe care le-am neglijat în etapa teoretică ar putea ridica noi dificultăţi”, spun membrii echipei. Însă nimic nu îi opreşte să ducă la capăt proiectul, odată început. Au gândit aceste inovaţii pentru liceul lor, pentru comunitatea prezentă şi viitoare de elevi ai acestuia, aşa că, pas cu pas, trec la fapte. Vor lăsa în urma lor mult mai mult decât un panou cu absolvenţii generaţiei sau semnături într-o carte de onoare a şcolii.

Liceenii implicaţi în acest proiect au pasiuni şi ambiţii proprii, au opinii puternice şi viziune asupra viitorului. Vorbesc despre acesta deja din perspectiva unor adulţi responsabili, îşi asumă convingerile şi le argumentează. Am încercat să schiţez şi portrete individuale ale lor, dincolo de portretul de echipă, provocându-i să răspundă unor întrebări mai degrabă personale. Şase dintre ei au răspuns provocării: Ana Rotaru (Ana), Georgeana Ţuculeanu (Georgeana), Mara Perţa (Mara), Cristian Berbece (Cristian), Titus Ştefan Dascălu (Titus) şi Vlad Gheorghiu (Vlad). Vă invit să faceţi cunoştinţă cu ei şi să descoperiţi cum gândesc, ce planuri de viitor au şi ce lecţii putem cu toţii să învăţăm de la ei:

 

Ana are 18 ani, este în clasa a XII-a, profil matematică – informatică. Este adepta disciplinelor exacte, materiile ei preferate fiind fizica, informatica, în special matematica (domeniu în care se pregăteşte să lucreze în viitor). Printre pasiunile ei extraşcolare se numără şahul, voleiul şi compunerile literare, mai exact proza.

 

 

 

Georgeana, 18 ani, este elevă tot la profilul matematică – informatică, tot clasa a XII-a. De la începutul liceului, a fost preocupată mai cu seamă de ştiinţele exacte şi implicaţiile lor în diverse domenii, astfel că, pe parcursul anilor, a reuşit să exceleze în domeniul biologiei. Şi, deşi, după cum spune chiar ea, “adeseori este o adevărată provocare pentru un licean să se împartă între cerinţele curriculare şi hobby-urile personale”, îşi găseşte timp şi pentru ea, iar una din pasiunile căreia îi dedică, în parte, din timpul liber, este cântatul la pian, “la care aş adăuga filmele bune şi plimbările lungi”.

 

Mara are 17 ani, este în clasa a XI-a, profilul ştiinţele naturii. Îi plac biologia, fizica, chimia şi româna. În afara şcolii, îi place să facă aerobic, să alerge, să urce pe munte şi să patineze.

 

 

 

 

Cristian, 19 ani, clasa a XII-a, matematică – informatică. Pasionat de ştiinţele exacte – informatică, matematică, fizică – dar şi de limba engleză. Pasionat de programare şi călătorii.

 

 

 

 

 

Titus are 19 ani, este tot în clasa a XII-a, matematică – informatică. “Am încercat în anii de liceu să menţin un nivel personal ridicat de cunoştinţe la toate disciplinele de studiu, dar datorită caracterului meu excelez în special la cele reale, care au o latură pur ştiinţifică – în special la fizică, domeniul meu preferat, în care am avut rezultate notabile în ultimii ani şi pe care încerc să-l aprofundez continuu”. Printre pasiunile lui se numără activităţile sportive de tipul ciclism, baschet sau înot, alături de lectură, de la cea ştiinţifică şi până la beletristică.

 

Vlad, tot 19 ani, clasa a XII-a, matematică – informatică. Disciplina de studiu preferată: informatica. În afara şcolii? “Îmi place să lucrez la diverse proiecte ce se învârt în jurul calculatorului, ca de exemplu programare, lucru grafic în Photoshop sau jocuri video, ultimul fiind mai mult înclinat pe parte de programare decât distracţie”.

 

 

 

Te interesează / urmăreşti articole / ştiri / informaţii (ştiinţifice sau jurnalistice) din domeniul mediului, energiilor regenerabile, reciclării etc.?

Ana: Da, mă interesează acest aspect, principala sursă de informaţii pentru mine o reprezintă ora de geografie la care domnul profesor Iacob alocă timp pentru discuţii legate de noutăţile ştiinţifice şi, de asemenea, în particular urmăresc câteva site-uri legate de noile tehnologii şi dezvoltarea în domeniul cercetării.

Georgeana: Mecanismele şi evoluţia mediului natural au reprezentat dintotdeauna un punct de interes pentru mine, fiind familiară din punct de vedere teoretic cu problemele aferente. Aplicaţiile practice ale domeniului – mai mult sau mai puţin ambiţioase – mi se păreau inaccesibile şi mult prea ambiţioase. Dar, interesul pentru inovaţie este esenţial pentru performanţa în orice domeniu – aceasta este o lecţie pe care am învăţat-o de la domnul profesor Alexandru Iacob, coordonatorul proiectului nostru. Am învăţat, prin pasiunea dumnealui pentru tehnică şi inovaţie, să profităm de accesul foarte larg la informaţie, să o selectăm, să formulăm opinii şi să dezbatem ipoteze. Aşa s-a materializat proiectul nostru, de fapt: experienţa procesului de sinteză şi procesare a informaţiilor a fost particularizată pe domeniile legate de energia regenerabilă şi conservarea resurselor.

Mara: Urmăresc documentare şi ştiri despre ultimele descoperiri sau inovaţii.

Cristian: Da, mă interesează acest aspect şi urmăresc ştiri şi articole ştiinţifice, consider că în ultimii ani ştiinţa, desigur, prin cercetare, demonstrează o evoluţie exponenţială ai cărei paşi îmi face plăcere să îi urmăresc în timpul liber.

Titus: Sunt profund interesat de tot ceea ce înseamnă avans tehnologic, parcurgând săptămânal articole ştiinţifice şi jurnalistice. Urmăresc toate domeniile, începând de la IT şi terminând cu explorarea spaţiului. Astfel, o parte importantă din articole au ca subiect domeniul energiilor regenerabile, articole pe care le găsesc utile pentru o deschidere cât mai largă a percepţiilor despre cum omul ar putea echilibra interacţiunea lui cu natura.

Vlad: Îmi place să citesc ştiri sau diverse articole ce au legătură cu ştiinţa, în special cea din domeniul calculatoarelor şi al energiei regenerabile.

 

Ce părere ai despre modul în care, în România, sunt tratate aceste aspecte (mediu, energii regenerabile, colectarea şi reciclarea deşeurilor ş.a.)? Crezi că ar putea să existe mai mult interes (atât din partea autorităţilor, cât şi a populaţiei), mai multă educaţie pe aceste probleme?

Ana: Sunt de părere că este necesar să se pună accent în ţara noastră în primul rând pe informarea populaţiei legat de aceste aspecte, deoarece majoritatea populaţiei nu conştientizează gravitatea problemelor legate de reciclarea deşeurilor, încălzirea globală, utilizarea resurselor naturale şi a energiei regenerabile, problemă de altfel ridicată la nivel mondial.

Georgeana: Din păcate, populaţia României este caracterizată de o oarecare doză de ignoranţă şi indiferenţă cu privire la problemele de mediu, iar diversitatea cauzelor acestei situaţii o face şi mai greu de abordat. Este adevărat că probleme precum reciclarea materiei, politicile de mediu, sau  energia regenerabilă sunt costisitoare pentru o ţară cu o situaţie economică fragilă, prea pretenţioase pentru o populaţie în curs de îmbătrânire şi, momentan, nu suficient de iminente pentru a fi abordate în cercuri oficiale şi publice. Dar ,cu toate acestea, există – chiar dacă nu tot timpul eficient promovate şi stimulate – iniţiative (cu precădere ale noilor generaţii) care se luptă cu lacunele educaţionale şi sociale în materie de ocrotirea Terrei – campania anuală Let’s do it, Romania este un exemplu elocvent. Aşadar, se poate chiar şi la noi în ţară, iar optimismul şi prospeţimea unor grupuri de oameni dedicaţi ar trebui să fie un exemplu pentru autorităţi, pentru mass-media şi pentru simplii cetăţeni, astfel încât toţi locuitorii sa beneficieze de o cât de superficială instruire în acest sens.

Mara: Consider că, doar de câţiva ani, populaţia şi autorităţile, într-o mai mică sau mai mare parte, au început să conştientizeze faptul că resursele naturale sunt extrem de importante şi că toate acţiunile noastre din trecut, în principal cele negative, ne vor afecta în prezent, fără îndoială. Lucrurile încep să se mişte, încet, cu paşi mici, poate prea mici pentru cât ar fi necesar. Şi într-adevăr, informarea este cheia principalelor probleme. Nu cred că o persoană raţională, conştientă de ceea ce se întâmplă în jurul ei, ar fi ignorantă în continuare, având în vedere că sunt în joc viaţa şi sănătatea ei şi a copiilor ei. Aşadar cred că educarea în spirit ecologic ar fi rezolvarea problemelor de mediu.

Cristian: Consider că este necesar un nivel mai ridicat de educaţie, pentru a putea dezvolta o viziune bazată pe numeroase informaţii şi o gândire obiectivă care să conducă spre luarea deciziilor corecte.

Titus: În România, aspectele legate de mediu şi de energiile regenerabile sunt uneori tratate cu o lipsă de vizionarism. Cred că aceste noi tehnologii, metode sau chiar atitudini umane legate de protejarea mediului ne par atât de îndepărtate, încât excludem posibilitatea identificării noastre cu ele. Cu toate acestea, în ultimul timp observ o atenţie mai ridicată privind mediul înconjurător prin diferite acţiuni, cum ar fi activităţile de voluntariat concentrate pe această temă, numărul acestora crescând. Sunt convins că ar putea exista mai mult interes, mai ales din partea populaţiei, dar acesta apare ca o consecinţă a conştientizării, care, la rândul ei, este necesită mai multă educaţie pe aceste probleme. Acest tip de educaţie poate fi întreprins prin atât de multe moduri (atitudinea comunităţii, educaţie în şcoală), încât cred că, încetul cu încetul, el va prinde contur.

Vlad: Nu mă impresionează, dar nici nu îmi displace modul în care sunt tratate aspectele legate de energie regenerabilă sau mediu. Se lucrează în acest domeniu la noi în ţară, însă autorităţile, cât şi populaţia, prezintă un interes mic faţă de aceste subiecte. Sper ca în viitor acest aspect să se schimbe în bine.

 

Arbore de paulownia 

 

S-a întâmplat să reacţionezi în vreun fel când ai văzut oameni care aruncă gunoaie pe stradă?

Ana: Îmi displace acest aspect întâlnit mult prea mult în comunitatea noastră, în general acuz mentalitatea generală, dar uneori îmi permit să atenţionez persoana respectivă. Ce-i drept, rar se întâmplă ca persoana respectivă să ridice gunoiul de pe jos până la un coş de gunoi.

Georgeana: Nu, până acum nu am atras atenţia decât cunoscuţilor.

Mara: În general nu acţionez într-un mod violent, verbal sau fizic, cred că în mod firesc am luat atitudine ridicând deşeul şi dacă am putut să îi atrag atenţia prin gestul meu, este cu atât mai bine 🙂

Cristian: Nu am reacţionat la aceste gesturi.

Titus: Nu ţin minte ocazii în care să fi observat oameni aruncând gunoaie pe stradă, dar am reacţionat de mai multe ori la acelaşi gest făcut de elevi din liceul meu.

Vlad: M-aş simţi jenat de gestul lor pentru că pe mine mă deranjează în special când aud zvonuri negative despre ţara mea. Asemenea gesturi mă fac să cred că poate au dreptate cei ce spun acele zvonuri, însă eu vreau să le demonstrez că şi la noi există respect, ordine şi oameni buni.

 

Crezi că ajută la ceva dacă reacţionăm şi le atragem atenţia celor din jurul nostru să respecte  mediul înconjurător, natura în care trăiesc?

Ana: Da, consider asta, de aceea continui să reacţionez la astfel de situaţii; sper ca pe viitor persoanele atenţionate să nu mai recurgă la acest gest, deşi mulţi o fac din motiv de ruşine şi puţini din motiv de conştientizare a gravităţii gestului.

Georgeana: Cred ca respectul faţă de mediul înconjurător nu este ceva ce ar trebui studiat în şcoli pentru a fi aplicat, întrucât este legat direct de respectul faţă de sine, faţă de generaţiile viitoare şi de educaţie. O reacţie din partea celor mai solidari cu problemele de mediu ar trebui sa sensibilizeze pe cei vizaţi, indiferent de raporturile de vârstă, instruire, categorie socială dintre ei. O ulterioară modificare de atitudine totuşi este mai greu de imaginat, dar ar fi clar facilitată de iniţiative la scară mai largă.

Mara: Cred că fiecare gest mic contează, dacă o persoană a reuşit să vadă faptul că tu ai strâns gunoaiele lăsate de alta şi a conştientizat ceea ce tu ai vrut să transmiţi este minunat. Dar susţin în continuare faptul că informarea în masă este ceea ce ar rezolvă problema într-o bună parte.

Cristian: Probabil am putea creşte gradul de conştientizare al problemelor, dar nu fără riscul de a obosi şi poate chiar de a irita persoanele ce recurg la acest gest.

Titus: Da. Consider că reacţiile altora şi atragerea atenţiei constituie principalele metode pentru a scoate în evidenţă un comportament respectuos cu natura în care trăim. Personal, am fost puternic influenţat spre această atitudine prin exemplul unor oameni care îşi dedică timpul şi resursele “luptei” pentru mediu.

Vlad: Cred că da. Astfel de acţiuni ajută, dar numărul lor este prea mic. Ca ele să aibă un impact cât mai mare, ar trebui organizate cât mai multe evenimente de genul acesta în care să le atragem atenţia mult mai apăsat ,ca să înţeleagă cu adevărat.

 

Ce ai face tu dacă ai ajunge în poziţia unei autorităţi în domeniul mediului (o funcţie care ar avea toate pârghiile necesare operării unor schimbări) – ce ai face pentru România, la acest capitol?

Ana: Aş promova producătorii românii de servicii şi produse ce utilizează energie regenerabilă în primul rând şi aş aplica sancţiunile corespunzătoare în situaţiile nerespectării reglementărilor actuale în privinţa reciclării, poluării şi defrişării. Consider că respectarea anumitor standarde poate întârzia agravarea situaţiei, iar mai departe m-aş baza pe generaţiile tinere pentru a susţine şi aplica măsurile recomandate.

Georgeana: Cu siguranţă sunt multe schimbări de ordin tehnic care, cu susţinerea potrivită, cu  fondurile necesare şi expertiza profesională adecvată, se pot implementa. Dar cred că o „investiţie” sustenabilă în acest sens trebuie făcută şi în resursele umane. Este nevoie de o schimbare radicală a poziţiei faţă de mediu care să propage principiile dezvoltării durabile în timp şi să asigure aportul constant al ţării noastre la eforturile de protejare a naturii.

Mara: Aş da o ordonanţa de urgenţă că în fiecare oraş mare să aibă loc întâlniri şi cursuri de ecologie, să aibă loc training pentru câteva sute de persoane, care mai apoi să reuşească să susţină astfel de cursuri pentru comunităţi mai mici. Începând din capitală şi până în satele din judeţul Neamţ, populaţia să fie conştientă că, fără o atitudine corespunzătoare asupra mediului, nu vom reuşi să ducem o viaţă sănătoasă şi că ne va costa mai mult efort fizic, financiar, să reparăm decât să protejăm. Aş susţine orice fel de proiect şi idee care ar avea efecte pozitive asupra mediului şi a resurselor naturale. Şi aş organiza o mobilizare naţională pentru strângerea deşeurilor (asta cred că este cea mai arzătoare dorinţă şi îmi doresc să o realizez chiar dacă nu voi fi în funcţia respectivă).

Cristian: Aş adopta o legislaţie mai puţin complicată şi cu standarde realiste, care ar putea fi cu adevărat atinse.

Titus: Prima schimbare pe care aş aplica-o la noi în ţară ar fi ridicarea nivelului de control asupra oricărei activităţi ce presupune efecte asupra naturii. Cred că, momentan, distrugerea valorilor naturale ale acestei ţări trebuie adusă la final. Implementarea noilor tehnologii sau folosirea energiilor regenerabile presupun utilizarea resurselor naturale de orice tip, iar, până la utilizarea lor, aceste resurse trebuie clar protejate.

Vlad: În primul rând aş dori să revizuiesc legea în legătură cu energia regenerabilă astfel încât să fie mult mai accesibilă pentru toată lumea, iar în al doilea rând aş vrea să rezolv pentru totdeauna problema defrişărilor ilegale.

 

Captarea şi utilizarea apei de ploaie este o metodă tot mai folosită în lume, de la gospodării la instituţii sau chiar uzine

 

Mai demult, am avut o discuţie cu o elevă de 11 ani (la momentul discuţiei), pe care am întrebat-o ce ar face dacă ar avea la dispoziţie “puterea magică” de a-şi împlini trei dorinţe prin care să schimbe trei lucruri de pe planetă. Prima ei dorinţă a fost să facă oamenii să nu mai arunce gunoaie pe stradă şi în natură. Tu ce ai face dacă ai avea această “magie” la dispoziţie, care ar fi cele mai importante trei lucruri pe care ai dori să le schimbi?

Ana: Prima dorinţă ar fi să „resetez” mentalitatea generală a generaţiilor tinere, deoarece consider că este necesară o schimbare majoră în următorii ani în plan educaţional, ecologic, administrativ şi nu numai, pentru a putea evolua; îmi doresc ca tinerii să nu moştenească prejudecăţile generaţiilor anterioare şi să aibă încredere în puterea lor de acţiune. Pragmatismul personal mă face ca a doua dorinţă să o utilizez pentru a se menţine prima dorinţă pe parcursul mai multor ani până când se va reuşi această schimbare, iar a treia dorinţă ar fi egoistă: să reuşesc să mă bucur de o schimbare în bine.

Georgeana: Cred că răspunsul acestei fetiţe ar suscita auto-critică din partea multor adulţi, inclusiv a mea, întrucât am pierdut parţial inocenţa de a vedea soluţiile simple din faţa noastră. Oricât de dificil ar fi să aleg doar 3 lucruri, voi alege protejarea biodiversităţii şi a habitatelor naturale ca o primă prioritate, urmată îndeaproape de sistarea utilizării combustibililor fosili şi implicit a conflictelor armate conectate cu aceasta şi, nu în ultimul rând, echitatea distribuţiei resurselor la populaţia globală.

Mara: Ar fi nevoie de multă magie şi cred că mi-aş da celelalte două dorinţe pentru a o realiza pe asta: Să dispară ignoranţa şi interesele ascunse. Cred că dacă lumea nu ar fi aşa egoistă şi doritoare de averi materiale, putere, mândrie, statut social, nu ar mai fi nici conflicte, războaie şi nedreptăţi.

Cristian: Nu aş putea răspunde exact, dar în primul rând aş solicita mai mult timp de gândire 🙂

Titus: Prima dorinţă: aş oferi oamenilor un “ochi interior” prin care să perceapă consecinţele acţiunilor lor asupra naturii şi mai ales ale acţiunilor întregii omeniri asupra naturii. Sunt convins că o imagine clară a consecinţelor poate trezi acei germeni ai relaţiei noastre echilibrate cu natura. A doua dorinţă: aş anula efectele acţiunilor celor care au trăit înaintea mea, în special în ultimul secol, asupra naturii. A treia dorinţă: bunătate şi toleranţă, asta aş oferi oamenilor.

Vlad: Prima dorinţă ar fi ca lumea să fie mult mai atentă şi responsabilă când cineva le vorbeşte despre o problemă, astfel încât să fie mult mai conştientă. A doua dorinţă ar fi încetarea tuturor războaielor şi conflictelor stupide ce apar între naţiuni sau grupuri de oameni. Ultima dorinţă ar fi descoperirea unor tehnologii viabile de călătorit în spaţiu.

 

Ce vrei să te faci “când vei fi mare”? În ce domeniu ţi-ar plăcea să activezi, ce ţi-ai dori să faci?

Ana: Fiind în ultimul an de liceu, următorii paşi plănuiţi sunt axaţi pe carieră, astfel, mai departe doresc să termin cursurile facultăţii de Ştiinţe Aplicate din cadrul Politehnicii pentru a putea activa în domeniul matematicii aplicate, ţintind spre cercetare.

Georgeana: Voi urma începând cu anul viitor facultatea de Medicină Generală, dar, orice specializare aş alege în continuare, îmi doresc ca inovaţia, cercetarea, să fie mereu o parte importantă a carierei mele şi să beneficiez tot timpul de contactul cu oamenii deschişi performanţei, schimbării şi noutăţilor, de schimbul reciproc de idei, viziuni şi experienţe care va asigura evoluţia spre o lume mai bună.

Mara: De mică mi-am dorit să practic medicină. Nu m-am hotărât exact pe ce ramură, dar voi rămâne cu siguranţă la ideea de sănătate, că va fi cea a omului sau a naturii. 🙂

Cristian: În viitor, pe plan profesional, îmi doresc să activez în domeniul IT, mai exact pe programare, aceasta fiind una dintre pasiunile mele principale; deşi poate îmi pare ambiţios uneori, îmi doresc să pun bazele unei firme proprii în acest domeniu.

Titus: Mi-ar plăcea să activez în domeniul cercetării ştiinţifice, în orice ramură a sa.

Vlad: Îmi doresc să lucrez în domeniul informaticii ca şi fratele meu, aşa că de aceea optez pentru Facultatea de Automatică şi Calculatoare.

 

Fotografii: Facebook

Foto main: Înmânarea premiului, la Abu Dhabi; în stânga, cu mâna pe premiu, profesorul Alexandru Iacob.


Leave A Reply