Sustenabilitate – Votul tău contează?

17

“Cu toţii trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.” Konrad Adenauer, cancelar german. Se apropie alegerile. Dacă vrei să votezi pentru sustenabilitate, pentru viitorul civilizației umane, care este opțiunea ta? Să rămâi acasă în ziua votului… Democrația a produs o clasă politică pentru care nu merită să ieși la vot? Cum de a fost posibil? Unde sunt elitele vizionare, capabile să definească direcții strategice credibile, sustenabile? De o miopie incredibilă, clasa politică la nivel local, național sau internațional se focalizează pe aspectele economice imediate, forțând creșterea fără baze, o frenezie care a dus la criza economică actuală. Marii economiști, finanțiști, politicieni și strategi ziceau că se ocupă de economie, specialitatea lor, și au reușit să acumuleze uriașe datorii și să falimenteze sistemul! Acum mai auzi că pentru a ieși din criză ar fi necesar un nou război mondial; bună soluție, că la ce armament există, nu mai rămâne nici un supraviețuitor uman, doar ființe mai nevinovate.

de Peter Lengyel

Viziune strategică realistă nu există nici la nivel local, nici național sau global… sustenabilitatea ecologică nici nu este luată în calcul… adică este subminat viitorul. Degradarea ecosferei continuă și chiar se accelerează, sub presiunea unei populații umane în creștere, uriașe hoarde de săraci și reduse găști de bogătași, care au la dispoziție ferocitatea mașinăriilor exploatatoare-devastatoare a pădurilor, a flotelor de pescuit-devastator, a mineritului, poluării, desecărilor, îndiguirilor, expansiunii de infrastructură, a nimicirii naturalului pe toate planurile. Viteza și agresivitatea devastării este incredibilă, spre exemplu într-un secol stocurile de pești oceanici au fost reduse la sub 1/6, adică mai există circa 15% din ce era în anul 1900… iar acum avem o uriașă flotă de pescuit (nu noi, mă refer global…) care prinde rămășițele. Soluții pretinse-eco, de genul biodiesel, energie eoliană șamd, sunt fraudării ale realității, interese economice-profitabile pentru câțiva, ascunse sub culoare verde-otrăvită… Despre sustenabilitate… tăcere. Adică, indiferent pe cine votezi, continuă distrugerea naturii, epuizarea resurselor și subminarea viitorului uman.

O dictatură nemiloasă sub conducerea unei hunte militare, a unui dictator comunist sau a unui rege, este cea în care orice comentariu neadecvat este urmat de eliminarea ta din sistem; față de dictaturi, evident că democrația este mai bună, măcar atât timp cât există libertatea de exprimare. Democrația dă impresia că părerea ta contează, că există o șansă ca vocea ta să se facă auzită în vacarmul puternic al mass media care promovează farduri, bere, yahturi, mașini, credite, fete sofisticate, maneliști și maneliste politice. Se pot discuta detalii, dar subiectele strategice majore, de gen sustenabilitate reală, sunt trecute pe lista tabuurilor. De fapt, subiectul sustenabilității este deturnat prin transferarea lui pe tărâmul detaliilor nesemnificative, de genul… protejarea naturii sub forma unei bălți de 2 hectare la care se face monitorizare, plan de management, pliante, proiecte, rapoarte, evaluări, implicarea stakeholderilor în managementul-ni-micului șamd… cât timp ecosistemele naturale pe uriașe suprafețe sunt stâlcite sub șenilele civilizației; promovarea modei unor produse de “agricultură organică” accesibilă eventual bogătașilor; autoturisme-hibrid pretinse ecologice, care au nevoie de schimburi de baterii poluatoare și mai multe motoare, în care să se plimbe bancheri și politicieni “ecologiști” care au decis că natura trebuie să facă loc pentru o nouă investiție producătoare de profit… iar pădurea, urșii, bălțile, pelicanii trebuie să se mute undeva în alt loc… în altă țară, în altă Lume; lista poate continua….

De ce oare ecologismul-real ca forță politică este inexistent în mare parte a statelor, uneori “prezent” sub formă de partide care se numesc “verzi – ecologiste” dar nu au nici o legătură cu ecologismul…? Deoarece ecologismul realist nu poate să promită creștere economică infinită, nu poate promite mai multe autostrăzi, mai multe mașini, eradicarea sărăciei, bogății nemăsurate, bunăstare materială nelimitată pentru zeci și sute de miliarde de oameni, creștere, creștere, creștere…. Desigur, doar oameni lipsiți de realism pot să promită așa ceva. Ecologismul poate să promită că se încercă evitarea crizei ecologice globale, adică se încearcă evitarea acelui dezastru previzibil care va devasta civilizația umană dacă se continuă în stilul actual. Mare parte a oamenilor nu are capacitatea de a înțelege aspectele ecologice, riscul și consecințele lipsei de sustenabilitate ecologică a economiei și civilizației. Nici nu te poți aștepta de la vânzători de hot-dog, coafeze și dealeri de mașini, vidanjori și instalatori, și nici de la juriști, profesori de istorie sau căpitani de nave, să își pună asemenea întrebări profunde și să știe răspunsul la ele. Problema este că ne adâncim încet dar sigur în criza ecologică globală, dar omul de rând nu are cum să înțeleagă această ecuație; pe lângă masa de pretinși-ecologiști, există grupări mici de ecologiști reali și economiști care promovează steady state economy, ca o alternativă potențial-sustenabilă. Dar este nerealist de a spera că votul democratic va aduce în timp util majoritatea pentru a susține politici ecologiste care să promoveze descreșterea economică și revenirea demografică în parametri de sustenabilitate. Desigur, o criză ecologică devastatoare este de nenumărate ori mai dramatică decât actuala criză economico-financiară și se va ajunge la un moment când nu mai există nici un fel de soluție. Odată ce ecosistemele naturale ale Planetei sunt degradate, odată ce sistemele de suport ale vieții noastre sunt anihilate, civilizația umană globală intră pe o pantă de declin necontrolabil.

Lumea actuală prin liderii ei politici și spirituali este mai puțin înțeleaptă decât cei care au creat mitologia greacă antică, decât desenatorii picturilor de peisaje japoneze și chineze clasice, sau abordarea din Buddhismul Zen ori poezia romantică a secolelor 18-19… iar rezultatele sunt mai îndepărtate de sustenabilitate decât stilul-primitiv de viață al triburilor retrase prin păduri tropicale. Toate acele abordări au înțeles că omul este dependent de mediul său de viață, de sănătatea peisajului, de integritatea Naturii și că trebuie să respecte viul în formele sale cele mai variate. Actualii lideri ai marilor state, persoane influente în politicile globale, sunt păpuși ajutate să câștige puterea-aparentă de către corporații transnaționale sau alte grupuri de interese financiare, o situație de 2 bani și în scurt timp de zero bani.

Omul politic al trecutului era capabil să evalueze corect resursele de care dispune țara lui, și era capabil să se ocupe de direcțiile strategice prioritare, era un deschizător de drumuri, cel care crea viitorul, nu era un sforar care zâmbește și promite orice ca să ajungă în poziție, iar apoi să arate un deget către trib sau națiune. Liderii politici de succes ai trecutului aveau capacitatea de a se debarasa de micile mizerii ale zilei, de detaliile nesemnificative, de subiectele de 2 lei, și aveau capacitatea intelectuală de a își focaliza atenția pentru a înțelege Imaginea Mare și a defini direcțiile strategice în care se poate acționa. Acele populații umane care nu au avut capacitatea să își aleagă liderii adecvați capabili de a decide direcțiile strategice fezabile, acum nu mai există, au dispărut în negura trecutului… au lăsat urme sub formă de vase sparte și cranii. Dacă privești liderii politici actuali de pe la noi, te întrebi ce pot ei să promită? Nu mă refer la cei care doresc să citească din “almanahe”, să “aresteze Razdaq” șamd… ci la cei care sunt cei mai rezonabili… și care nu au curajul să recunoască faptul că pe baza unor resurse în scădere și cu tendințe de epuizare din cauza suprautilizării lor devastatoare-iraționale, nu există soluții realiste pentru a menține o creștere economică pe termen nedefinit. Revenirea temporară a veniturilor la puterea de cumpărare care exista nu demult, apoi autostrăzi și asfaltări care să țină câteva luni… și eventual toate acestea pe datorie? Parcă îți este și milă de ei… sunt împinși să facă promisiuni pe care nici ei nu le pot crede, sau sunt atât de proști încât ei chiar cred în creștere nelimitată? Evident aceștia nu sunt lideri adevărați, oameni politici cu viziune strategică, ci niște manageri care vor să scoată maximul posibil din sistemul care intră în declin necontrolabil: ei sunt managerii distrugerii sistemul de care depindem, Planeta asta nu poate face față acestui sistem! Viitorul a fost scos la produs, avuția Planetei a fost listată la bursă, iar această măruntă Planetă cu ecosfera ei evoluată de 4 miliarde de ani nu face față pretențiilor unor bancheri și investitori care se concurează cine cât poate stoarce și înșfăca. Am văzut recent o caricatură… în care se zice că din cauza crizei economice globale, a fost stinsă luminița de la capătul tunelului. O mică speranță de sustenabilitate-ecologică tot trebuie să fie, dar nu se știe unde este ascunsă. Când te uiți la întreaga clasă politică actuală, trebuie să îți fie o mare milă de oamenii din viitor.

© dr. Peter Lengyel

 

Foto: anythingeverythinghere.com


17 comentarii

  1. Dom’le Peter, de ce nu v-ati pus DEJA funia la gât? Doua-trei minute de “arrrghhh” – si GATA!!!

    …Chestiile “armaghedonice” n-au functionat niciodatä.. DE CE? Fiindcä, dacä n-am mai fi fost p-acilea, n-am mai vorbi, coane (cäci am fi morti de secole)!!!

    …Rezultat… logic: ne vom descurca cu ce vom avea, cât si cum vom avea, – CA DE OBICEI!

  2. F prost articol…ce am inteles eu e ca nu trb sa mergem la vot, mai bine sa-i lasam sa voteze in locul nostru pe niste zoombie, care iau mita o galeata, sa puna ei stampila pe cine li se ordona…Dl Peter, daca vom lasa, de fiecare data, ca “oile” sa ia decizile in locul nostru, sa ne aleaga ei conducatorii, atunci ne meritam soarta.

  3. Cam pesimista atmosfera…In anumite conditii poti crede ca justificat, dar, in acelasi timp trebuie inteles ca schimbarile se fac cu pasi mici. Chiar daca nu percepem de azi pe maine, lucrurile totusi se mai schimba, nu chiar asa cum am vrea noi, nu chiar asa repede… Poate vrem prea mult dintr-o data! Cine suntem noi, ce trecut avem ca sa emitem pretentii? Pana si trecutul indepartat este lasat uitarii de cei care ar trebui sa-l apere, sa-l faca cunoscut. Pe scurt nu avem traditie democratica, lucrurile se rezolva “balcanic” inca! Se va pune intrebarea: ne ajuta democratia? pe noi? Poate nu? Poate ca noua ne trebuie inca un regim dur care sa ne struneasca?
    Lunga discutie…

  4. Eu una sunt de aceeasi parere cu autorul articolului. comentatorii anterioeri vad ca sunt de parere ca este prea pesimist, apocaliptic… Mie mi se pare ca e doar realist. Daca ne punem ochlari de cal (eventual si roz) nu inseamna ca lumea e mai buna. Si cred ca tocmai mentalitatea de “lasa, ca merge si-asa” si “o sa ne descurcam” ne duce de rapa. Poate nu in timpul vietii noastre, dar poate copiii sau nepotii noastri vor trai din ce in ce mai rau… din cauza ca noi am zis c-o sa ne descurcam si n-am facut nimic sa schimbam ceva spre bine, chiar la scara mica, in jurul nostru, atat cat putem.
    Cat despre democratie…. vi se pare ca ce exista acum in lume chiar este democratie? [demos – popor, kratos – putere] Vi se pare cumva ca acel demos chiar are puterea? Nu, are doar puterea de a alege dint-o gasca de indivizi care nu reprezinta pe nimeni decat pe ei insisi si propriile lor interese, sau interesele clicii din care fac parte. Nu exista nicio alternativa, sistemul a generat aberatii care s-au perpetuat, s-au sustinut si au devenit insusi sistemul. Puterea nu e la popor, ci la indivizii cu bani, cei care fac jocurile. Partea proasta e ca acestia nu au in cap altceva decat bani, profit si mai multa putere. Asa ca de unde sa ne asteptam ca cei care detin cu adevarat puterea sa ia decizii responsabile, atata vreme cat pentru ei a§a ceva nu exista? Cat despre sa te duci sau nu la vot – de ce va suparati, aici fiecare face ce considera ca e mai bine, e o decizie absolut personala.

  5. Domnul dr. Peter Lengyel, ignora voluntar sau nu, una din cele mai importante constatari validate de milenii, A GANDI multilateral, transdisciplinar, utilizarea la propiu si la figurat a algoritmiilor deterministi, nu este si nu a fost agreata, de marea majoritate a oamenilor, aceasta incercand sa fiu elegant. Improbabil ca in viitorul apropiat/mediu sa se constituie masa critica, la nivel national, continental si mondial, care pe actualele fundamente, democratice si/sau pseudodemocratice, sa aiba capacitatea de evaluare reala a multitundinilor de probleme actuale si potentiale.
    Personal, nu sunt de acord cu idealizarea trecutului, frecvent construim imaginea acestuia cu obstinatia ceruta de noi, prezentului.

  6. Pingback: Liderul politic și businessul global | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: Einstein și politica – ce ar putea să ne zică azi? | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: Ecologism şi democraţie – există oare sustenabilitate? | TOTB.ro - Think Outside the Box

  9. Pingback: Ori suntem ecologişti, ori nu mai suntem | TOTB.ro - Think Outside the Box

  10. Pingback: Criza – de ce este ea bună? | TOTB.ro - Think Outside the Box

  11. Pingback: Liberi la braconieri | TOTB.ro - Think Outside the Box

  12. Pingback: Ursul, mafia și prompteristele | TOTB.ro - Think Outside the Box

  13. Pingback: Hidrocentrale mici – dezastru mare | TOTB.ro - Think Outside the Box

  14. Pingback: Fabula vânătorului împăiat | TOTB.ro - Think Outside the Box

  15. Pingback: Ecologismul trebuie să devină religia elitelor tinere | TOTB.ro - Think Outside the Box

  16. Pingback: Club of Rome la București | TOTB.ro - Think Outside the Box

  17. Pingback: Bătrânul care a văzut Europa | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger