SuperAlp sau cum să călătoreşti sustenabil în Alpi

4

O echipă internațională de jurnaliști a traversat arcul alpin timp de zece zile folsind mijloace sustenabile de transport. Alpiniștii au călătorit din Franța până în Italia, traversând Elveția și Austria, cu trenul, bicicleta și pe jos. Ediția din 2011 a SuperAlp le-a permis participanților să descopere condiția ghețarilor alpini, unul dintre cei mai importanți indicatori ai schimbărilor climatice. Secretariatul Permanent al Convenției Alpine a organizat între 2 și 12 iulie a cincea ediție a SuperAlp, traversarea sustenabilă a Alpilor.

Interviu de Raul Cazan

Pentru al cincilea an, SuperAlp a legat mai multe teritorii, teme și culturi cu scopul de a promova Convenția Alpină, care recunoaște Alpii ca un teritoriu între și unic. Expediţia a avut scopul de a populariza Convenția Alpină şi protocoalele sale ca instrumente de dezvoltare sustenabilă a regiunii alpine. Unul dintre participanții la această expediție este Raul Cazan, fondatorul organizației 2 Celsius, care a stat de vorbă cu Marco Onida, secretarul general al Convenției Alpine.

Ce înseamnă SuperAlp și care este scopul expediției?

SuperAlp este un proiect al Secretariatului Permanent al Convenției Alpine care are două obiective majore. Primul este să aducă Convenția Alpină în teritoriu. Convenția Alpină este un tratat care vizează teritoriul alpin, dar teritoriul nu știe asta întotdeauna. Al doilea obiectiv este creșterea gradului de conștientizare asupra temelor importante, precum sustenabilitatea în Alpi, prin intermediul jurnaliștilor care realizează această expediție. Expediția SuperAlp este realizată cu mijloace comune de transport și cu mâncare locală, pentru a arăta că se poate călători şi astfel.

Care a fost tema expediției din acest an?

Anul acesta am ales ca temă ghețarii. Suntem, în mod deosebit, interesați de schimbări climatice. Acestea au efecte extreme asupra Alpilor. Creșterea medie a temperaturii în Alpi este mai mare decât media creșterii în alte zone din emisfera nordică. Noi avem o creștere de 2 centigrade în Alpi în ultimele două decenii, efectele sunt foarte vizibile și, mai ales, foarte costisitoare. Unul dintre cele mai vizibile este retragerea ghețarilor. Am ales cinci ghețari din Alpi și i-am traversat pentru a vedea cu ochii noștri efectele și pentru a vorbi cu oameni în cunoștință de cauză, cu glaciologi, experți care locuiesc aici de 50-60 de ani, și care sunt în măsură să explice care este evoluția situației, care este viteza retragerii ghețarilor și care sunt problemele asociate cu această retragere.

Există asemănări între Convenția Alpină și Convenția Carpatică?

Principiile sunt, în mare, aceleași, adică presupun cooperare pentru a rezolva probleme comune și pentru exploatarea mai bună a oportunităților comune. Realitatea, însă, este diferită. Zona carpatică este mai mare decât cea alpină, mai vastă, natura este, de asemenea, până la un punt, neatinsă, nu este la fel de prietenoasă cu turiștii precum zona alpină, problemele sunt diferite. Convenția Carpatică a fost semnată în 2003, deci este mult mai tânără. Ca filozofie, sunt asemănătoare, dar sunt diferite pentru că și țările cărora se adresează sunt diferite. Relațiile cu Ucraina, membră a Convenției Carpatice, nu sunt întotdeauna ușoare.Relațiile politice sunt bune, dar cooperarea în teritoriu necesită cooperare transfrontalieră, ceea ce nu face parte din viața de zi cu zi între România, Polonia și Ucraina.

Atât Carpații, cât și Alpii sunt munții Europei și sunt neglijați din perspectiva politică, neglijați de politicile europene, interesele oamenilor din munți nu sunt luat întotdeauna în considerare, de asta e important să avem aceste convenții pentru că putem face lobby la Bruxelles pentru a impune interesele noaste.

Acum doi ani am avut bucuria de a participa împreună cu dumneavoastră la SuperAlp2. Tema proiectului a constat în comunitățile montane și agricultura montană. Ce s-a întâmplat după?

Schimbările în Alpi durează ani, ca orice altceva în societate. Deci aș putea spune că avem aceeași problemă, transportul public nu este suficient de dezvoltat. Ceea ce percepem ca slăbiciune este slaba conștientizare a existenței Convenției Alpine. În unele aspecte, situația s-a înrăutățit: schimbările climatice și turismul. Ne îndreptăm spre o direcție chiar periculoasă în ce privește turismul în masă în munți și nu ne dăm seama că acest lucru nu este sustenabil.

De ce nu?

În primul rând, se pune prea mult accent pe turismul de iarnă, pe ski. Stațiunile de ski investesc în mai multe pârtii și mai multe telecabine, dar este tot mai puțină zăpadă și mai puțini oameni din cauza competiției. Astăzi, oamenii vor vacanțe tot mai liniștite, chiar în afara sezonului, deci ar trebui să fie o diversificare a ofertelor de turism pentru anumite stațiuni, precum satele de alpinism pe care le-am vizitat în Austria. Este o dezvoltare interesantă, dar sunt încă locuri unde turismul de masă iarna este considerat un “must” și dăunează mediului. Eu aș spune că dăunează și economiei, pentru că nu are sens să ai timp de două luni oameni din toată Europa, localnicii să lucreze acolo și apoi, în restul anului, să fie șomeri.

Credeți că o inițiativă precum SuperAlp ar putea fi aplicată în Carpați?

Ăsta ar fi un vis. Distanțele în Carpați sunt mult mai mari, iar dezvoltarea transportului public în zonele montane din Carpaţi este la o etapă timpurie. Și, aș mai spune, importanța politică a zonelor muntoase din Carpați nu este la fel ca aici. În Alpi avem o presiune de mediu mai puternică, turism în masă, tranzit important, pierdere mare a agriculturii de munte. Carpații s-ar afla într-o situație în care Alpii erau acum 20 de ani, deci putem anticipa și putem aborda mai bine aceste probleme. În curând, Tatra ar putea fi într-o situație în care Alpii sunt astăzi.

Mâncarea din zona de munte este o resursă importantă. Este valorificată?

Asta este foarte important. Anul trecut am avut Slow Food ca partener în SuperAlp, am vizitat sediul Slow Food și universitatea sa de științe gastronomice din Polenzo, Italia și, de-a lungul călătoriei, ne-am oprit în locuri cu mâncare locală. Este clar că există o cerere pentru asta, mai ales din cauza globalizării și a problemelor de sănătate asociate cu urbanizarea. Având această hrană în munți, se creează noi oportunități și bani. Dar este nevoie și de o investiție pentru ca produsele să ajungă în orașe, ceea ce nu e întodeauna ușor, din cauza cantităților mici în care este produsă această mâncare. Dar este un lucru foarte important și de asta am axat expediția de anul trecut pe această temă și de aceea ar trebui să fie o temă importantă și în Carpați.

Foto: Raul Cazan


4 comentarii

Leave A Reply