În 1947, perspectiva unei catastrofe nucleare a determinat revista americană Bulletin of the Atomic Scientists să născocească “Ceasul Judecăţii de Apoi” (“Doomsday Clock”). Un ceas simbolic, menit să arate cât de aproape sunt oamenii să se auto-anihileze. Miezul nopţii însemna sfârşitul civilizaţiei. Iniţial, personalul revistei a fixat ceasul la 11:53 pm. De-atunci, l-a revizuit permanent, dându-l mai în faţă sau mai în spate în funcţie de schimbările de la nivel mondial. Joia trecută, l-au dat în faţă cu două minute, la 11:57, cel mai aproape de miezul nopții din ’84 încoace.
Singura dată când omenirea a fost mai aproape de auto-distrugere a fost între 1953 și 1960, când ceasul a afișat ora 11:58 din cauza pericolului nuclear impus de disputa dintre SUA și URSS. Odată cu încheierea Războiului Rece, își atinsese apogeul în 1984, ceasul a fost mutat înapoi, la ora 11:43 pm, în 1991. Joia trecută s-a apropiat din nou de miezul nopții nu doar din cauza pericolului nuclear, ci și al schimbărilor climatice. Mai exact, a lipsei de răspuns a oamenilor în fața acestui fenomen. Schimbările climatice au fost incluse în setările ceasului în 2007, alături de riscurile impuse de biotehnologie și bioterorism. În ciuda unei conștientizări publice tot mai mari, lipsa de acțiune la nivel global a făcut scenariul tot mai sumbru de atunci.
Eforturile actuale nu sunt deloc suficiente pentru a preveni o încălzire catastrofică a Pământului. În ciuda unei corecții semnificative, țările lumii vor fi emis îndeajuns de mult dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră până la sfârșitul secolului, încât să transforme în mod profund clima Pământului, afectând milioane și milioane de oameni și amenințând multe sisteme ecologice cheie pe care se bazează civilizația.
Bulletin of the Atomic Scientists
La rândul său, Obama a catalogat recent schimbarile climatice ca fiind cea mai mare amenințare globală la adresa generațiilor viitoare. Cu toate astea, pericolul impus de o planetă care se tot încălzește nu e atât de mare, în viziunea oamenilor de știință din spatele ceasului, ca amenințarea nucleară din 1953. În plus, cele trei minute pnă la miezul nopții nu se datorează doar schimbărilor climatice, ci și pericolului nuclear, prezent în continuare.
Procesul de reducere a armelor s-a oprit, Statele Unite și Rusia demarând programe masive de modernizare a forțelor nucleare – subminând astfel tratatele existente privind armele nucleare. În același timp, alte state dotate cu arme nucleare se alătură acestei nebunii extrem de periculoase a modernizării.
Bulletin of the Atomic Scientists
Cel mai mare risc impus de bombele nucleare nu este forța lor explozivă, ci perspectiva unei ierni nucleare, care înseamnă o schimbare climatică foarte bruscă, cauzată de om. În ceea ce privește înălzirea globală produsă de om, chiar dacă unii insistă că nu se știu exact efectele sale, se poate spune cu destul de multă siguranță că, dacă nu se vor lua măsuri, fenomenul va duce la cedarea recoltelor, extincții, foamete, împuținarea resurselor de apă, inundații de coastă ș.a. De cealaltă parte, nimeni nu poate ști ce s-ar întâmpla dacă omenirea nu ține în frâu arsenalul nuclear. În cel mai rău scenariu, ar duce la un război nuclear total care ar schimba clima mult mai rapid decât o fac, la ritmul actual, gazele cu efect de seră. În cel mai bun caz, țările își vor păstra arsenalul nuclear și nu-l vor folosi niciodată.
Sursa: Mother Jones
Puteți citi și:
Un studiu NASA prezice colapsul iminent al civilizației industriale