Sunt sau nu europenii cetățeni de mâna a doua în România?

1

Nu demult, am găzduit pe TOTB o dezbatere care avea ca punct de pornire un studiu realizat de Europuls.ro, referitor la statului românilor în Uniunea Europeană. Întrebarea de atunci era: Sunt sau nu românii cetățeni de mâna a doua în Europa?, iar cele două poziții încercau să scoată la lumină măsura în care sunt respectate și încălcate drepturile românilor în afara țării, respectiv măsura în care România se achită de obligațiile și responsabilitățile sale ca membru UE.

 

pepeni-ue-1024x764

 

În urma acestei dezbateri, G. Landman, cetățean olandez și președinte al organizației European Language Rights Foundation a trimis celor de la Europuls o scrisoare în care își arată consternarea și dezaprobarea în fața ideii că românii ar fi considerați cetățeni europeni de mâna a doua. În opinia lui, cei care sunt discriminați în nenumărate feluri sunt tocmai europenii care vin în România și care se lovesc de probleme structurale uriașe, de la administrația coruptă, la șovinism, până la faptul că locuitorii nu vorbesc limbi străine. Vă invităm să urmăriți mai jos această dezbatere și să ne spuneți apoi spre ce tabără înclinați.

 

[coloana]

Europenilor li se încalcă drepturile în România

de G. Landman, președinte European Language Rights Foundation

Domnule Deleanu,

Am citit recent articolul dumneavoastră (Bogdan Deleanu, ”Românii sunt cetățeni de mâna a doua”) în care argumentați faptul că românii sunt cetâțeni de mâna a doua în Uniunea Europeană.  Vă susțineți argumentul prin faptul că România nu este încă acceptată ca membră a spațiului Schengen, împreună cu faptul că directiva cu privire la echivalarea si recunoaștere diplomelor 205/36 a Comisiei Europene nu se aplică și pentru România.

Am fost consternat când am citit articolul dumneavoastră, și doresc să vă informez că și eu am scris un articol similar pentru un ziar olandez, numit: ”Europenii sunt cetățeni de mâna a doua în România” (în olandeză: Europeanen zijn tweederansgburger In Roemenie; Nederlands Dagblad 3 juli 2013). Voi rezuma rapid conținutul articolului.

Am fost bucuros atunci când România a aderat la Uniunea Europeană în 2007, deoarece am crezut că va transforma România într-un stat de drept. Am crezut că intrarea în Uniunea Europeană va fi startul unei creșteri economice durabile, și că va însemna de asemenea startul unui proces ireversibil de democratizare. După acești șase ani este timpul să evaluăm progresul.

În primul rând, România nu are o administrație publică decentă. Scrisorile și plângerile sunt pur și simplu ignorate. Corupția este dusă la un nivel extrem, atât timp cât ai nevoie doar de un plic pentru a rezolva anumite probleme. Birocrația este de asemenea ridicolă, de exemplu, unele date sunt încă stocate pe dischete. Nici sistemul medical nu se ridică la nivelul celui din Olanda. Nici faptul că vorbesc limba oficială a localității unde locuiesc nu ajută, atât timp cât drepturile mele cetățenești continuă să fie ignorate.

Contribuția funcționarilor români pentru Uniunea Europeană este faptul că nu vorbesc deloc engleză, germană sau franceză. În Olanda, nu este nici o localitate unde un român nu ar fi ajutat în cel puțin două din aceste limbi.

Șovinismul de stat alimentează în continuare sentimente de frică în rândul populației vorbitoare de limba maghiară din Transilvania, care s-au dezvoltat în cel mai bizar sistem dictatorial din Europa. Rămășițele dictaturii lui Ceaușescu sunt încă prezente. Rromii care trăiesc în condiții inumane sunt încă supuși discriminării. Societatea românească este rasistă și xenofobă.

Colonialismul, abandonat de peste 50 de ani de către olandezi este încă prezent în România. Guvernul român oferă cu ușurință pașapoarte pentru cetățenii vorbitori de limba română ai Republicii Moldova. Prim-ministrul Băsescu a vorbit deschis despre o „România Mare”. Statul roman practică discriminarea exteritorială pozitivă pentru cetățenii altui stat, dar folosește discriminarea negative pentru proprii cetățeni (articolul meu: Libera mișcare a românilor ar putea contravine legii olandeze în olandeză, din 22 august, 2013). În prezent, dreptul la autodeterminare a poporului secuiesc este încă negat.

Ca antreprenor în România, spre deosebire de miile de români din Olanda, sunt constant discriminat de către statul român, și nu îmi pot folosi drepturile de bază deoarece ordinele judecătorești sunt irevocabile, iar deciziile legale valide sunt pur și simplu nerespectate (exemple: Cluj-Napoca sau Bonchida). Statul de drept este complet absent datorită amestecului românesc unic de corupție, birocrație, șovinism și climatul politic instabil.

În mod contrar, un român în Olanda se bucură de o infrastructură bună, de ajutorul poliției olandeze și poate profita de serviciile unui sistem legal integru. Într-o situație de urgență, ar fi preluat de o ambulanță în mai puțin de 15 minute. Poate folosi drepturile europene ale acestuia oriunde dorește. Nu există absolut nici barieră artificială pentru români, care ar putea interveni în exercitare drepturilor civile ale acestora. Un român nu are nevoie să investească timp și bani pentru a învăța una din cele doua limbi oficiale în Olanda (olandeză sau frizonă) datorită ospitalității olandeze. În afară de asta, poate folosi facilitățile sociale de care nu are parte în propria țară.

Făcând din nou referire la articolul dumneavoastră, cei care sunt inferiori și ale căror drepturi sunt încălcate sunt europenii din România, deoarece sunt prin definiție inferiori și cetățeni de mâna a doua. Puteți susține ca eu reprezint un caz specific și că lucrurile nu sunt chiar atât de negative. Cu toate astea, pot demonstra că lucrurile pe care le-am scris sunt adevărate, folosindu-mă de date indiscutabile. Voi examina câteva fapte de necontestat.

În închisorile din România se află trei cetățeni de origine olandeză, în Olanda, în fiecare zi un infractor român este arestat, criminalitatea românească fiind la ordinea zilei. În rapoartele recente, poliția olandeză discută despre sute de acte criminale efectuate de români. De ce sunt atâția hoți de buzunare români în Olanda? Poliția olandeză menționează mii de crime comise! RATA ESTE DE PESTE 1:1000!

Dacă toți cetățenii ar fi egali în Europa, atunci olandezii și-ar putea folosi drepturile și s-ar putea stabili in România și beneficia de toate resursele specifice, precum natura sau terenurile ieftine. În orice caz, un număr mic de cetățeni olandezi locuiesc în România, undeva în jur de 100, pe când în Olanda locuiesc peste 50.000 de români. RATA ESTE DIN NOU PESTE 1:500!

Comisia Europeană a raportat că România este o țară coruptă și s-a întrebat dacă transformarea într-un stat de drept a fost într-adevăr efectuată (raportul din 18 iulie 2012).

În România, populația de culoare este aproape inexistentă. Peste 3 milioane de oameni au părăsit țara, iar rromii care sunt supuși actelor de rasism de asemenea aleg să părăsească țara (rromii vorbitori de limba maghiară suferă de o dublă discriminare). Peste 3 milioane de oameni au votat împotriva statului român. Toți aceștia au migrat către Europa de Vest. Câți europeni s-au mutat în România? RATA ESTE DIN NOU PESTE 1:100, PROBABIL AJUNGÂND LA 1:500!

România nu a putut face față trecutului său comunist, iar victimele acelei dictaturi nu au primit niciun fel de scuze publice. Din 1992 până în prezent, populația maghiară a scăzut cu 200.000 de persoane! Populația de origine germană a devenit aproape inexistentă, iar din 150.000 de evrei care locuiau in România în 1956, acum nu mai există nici unul! România nu poate oferi condiții de viață acceptabile pentru propriile minorități autonome! Societatea românească ar trebui să fie indignată din această cauză, în loc să pună peste tot steagurile țării, înalte cât un zgârie-nori.

România este încă o țară slab-dezvoltată și nu a atins încă bună-starea economică a statelor vestice: nu are autostrăzi, o infrastructura decentă lipsind cu desăvârșire, nici măcar nu este capabilă să folosească resursele europene oferite pentru dezvoltare, în mare parte datorită corupției și nepotismului prezente în administrația publică.

De aceea consider că refuzul referitor la aderarea la spațiul Schengen este justificată. Eu cred că libera mișcare a forței de muncă ar trebui de asemenea să fie restricționată pentru încă cel puțin doi ani. De asemenea, consider că însuși statutul României de membru al Uniunii Europene este discutabil (referire la articolul meu in olandeză din 21 august 2012, Aderarea României la Uniunea Europeană s-a întâmplat prea devreme)

Cred că România nu ar trebui să fie un membru cu drepturi depline al Uniunii Europene atât timp cât discriminează europenii și îi tratează ca pe niște cetățeni de mâna a doua.

Cum vă puteți plânge de faptul că România nu este  membră Schengen, fără să fiți indignați de faptul că România nu este capabilă să respecte acele tratate ( Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, Tratatul de la Strasbourg etc.) semnate ca și condiție pentru a deveni membru UE?

Locuiesc în România de peste un an și nu simt că sunt un cetățean european, nebucurându-mă de drepturile mele europene într-un stat membru. Ce face guvernul român pentru a face europenii să se simtă ca acasă în România?

Cu stimă,

Drs. G. Landman

[coloana]

 O concluzie negativă nejustificată despre România

de Bogdan Deleanu, Europuls.ro

Stimate domnule Landman,

Vă mulțumesc pentru scrisoarea dumneavoastră referitoare la articolul scris împreună cu domnișoara Alina Gîrbea, despre statutul cetățenesc al naționalilor români din Uniunea Europeană. Câteva dintre punctele dumneavoastră sunt într-adevăr foarte interesante, și cred că problemele pe care le expuneți merită discutate. Cu toate astea, scrisoarea dumneavoastră este îndreptată într-o direcție greșită, cu care nu sunt de acord, cum nu sunt cu faptul că dumneavoastră susțineți că România este un caz singular care trebuie criticat și sancționat ca atare. Toate acestea oferă o concluzie negativă nejustificată despre România, iar eu, la rândul meu, pot evalua în același fel Olanda și cetățenii olandezi sau oricare altă țară europeană.

În primul rând, ideea dumneavoastră principală, și anume că statutul României ca membru Schengen (sau chiar ca membru al Uniunii Europene) ar trebui pus sub semnul întrebării este pur și simplu eronată. România îndeplinește toate criteriile legale și tehnice pentru a fi un membru al spațiului Schengen. Alte comentarii referitoare la sistemul judiciar sau erorile administrației locale, chiar dacă îndreptățite, sunt paralele cu problema în discuție. Așadar, singura ilegalitate aici este că în ciuda prevederilor tratatelor de aderare a Bulgariei și României la zona Schengen (inutil de menționat faptul că toate țările membre au fost de acord), topica este distorsionată de politicienii care vând alegătorilor o falsă apărare împotriva imigrației, dezvoltând ideea că sursa tuturor problemelor sunt străinii.

Referitor la statutul de membru al Uniunii Europene, consider că atât dumneavoastră cât și alte persoane care vorbesc despre diferențele în dezvoltare și practici, înțeleg greșit întregul proiect european. Aceasta nu ar trebui să fie o Uniune uniformă, cu state complet identice. Sunt sigur că Grecia este destul de diferită față de Republica Cehă, iar Spania față de Suedia. Dacă ar fi să luam în considerare eficiența și practicile locale, nici măcar Olanda nu poate fi considerată dezvoltată în anumite regiuni unde țările Scandinave sunt net superioare. Uniunea Europeană are ca scop crearea unui spațiu deschis și integrat în diferite domenii pentru a ajuta țările cu o economie slabă (precum România) să atingă un nivel mai înalt, benefic unei piețe unice.

Da, problemele sunt existente, si da, România ar trebui să facă mai multe pentru a le adresa atât prin liderii ei, cât și prin cetățeni. Dar după semnarea tratatelor, aderarea țării noastre a devenit un fapt. Ar fi mult mai constructiv dacă am recunoaște faptul că este vorba de o muncă în lucru, în loc să ne axăm pe diversele slăbiciuni structurale, considerându-le motive pentru a refuza drepturile legale ale românilor.

În caz contrar, am putea inversa argumentul. Sunt sigur de faptul că mulți cetățeni olandezi se pot plânge de problemele pe care le întâmpină în propria țară, atunci când vine vorba despre sectorul public și cel judiciar. Corupția este de asemenea prezentă și în țara dumneavoastră în timp ce scandalul recent al cărnii de cal ( care de asemenea a creat o altă pată neagră pentru România) a pornit de la o companie olandeză care vindea produse sub denumiri false.

Olanda nu este nici ea străină de criminalitate. Apoi, românii care trăiesc acolo vorbesc despre presiunea exercitată asupra lor de către diferite părți civile și private de a părăsi țara. Și nici nu sunt tratați prea bine dacă nu vorbesc limba locală, atât în curți judecătorești cât și în relația cu administrația publică. Sunt atacați aproape săptămânal în media de către politicieni radicali și xenofobi. Ar fi cazul așadar să discutăm despre o suspendare a Olandei în UE? Sau, mai realist, ar fi cazul să ne dăm seama că probleme și crize există peste tot? Ați menționat (fără a cita o sursă) numărul criminalilor români din închisorile olandeze, numindu-i criminali pentru a impresiona, dar statisticile arată foarte puține cazuri de acest fel, mai puține decât cele comise de cetățenii olandezi. Eu nu cred, la fel cum nici o persoană civilizată nu ar trebui, că anumite etnii sau națiuni sunt mai predispuse la criminalitate decât altele. “Datele indiscutabile” la care vă referiți sunt doar de rațiune economică sau circumstanțiale.

Recunosc faptul că România este o țară cu multe probleme – noi suntem primii care le recunoaștem. Educarea administrației publice, incluzând limbi străine, ar putea fi îmbunătățită. Durata de soluționare a problemelor judiciare, lupta împotriva corupției la toate nivelurile cât și crearea de fonduri și soluții adiționale pentru minorități, toate acestea pot fi îmbunătățite. Este o țară cu probleme mari din punct de vedere economic, iar aceasta a dus întotdeauna, oriunde în trecut, la emigrare și probleme structurale. Situația este mai bună acum decât in 2007. Eu consider că noi nu suntem tratați ca egali de multe state europene, dar înțeleg sursa acestui comportament și cred că statutul de membru al UE este unul din mijloacele prin care aceste tipuri de probleme vor fi rezolvate.

Da, ar trebui să se facă mai multe pentru a rezolva problemele străinilor care trăiesc si muncesc în țara noastră. Bariera reprezentată de limbă este o problemă comună în UE, dar într-adevăr, practicile culturale ale funcționarilor înaintați în vârstă, care au lucrat aproape toată viața lor într-un sistem totalitar trebuie să dispară rapid. Vă asigur că nu există niciun fel de discriminare împotriva străinilor. Toți suferă la fel din cauza ineficienței administrative, atât românii cât și olandezii.

În afară de asta, deplâng modul în care atât dumneavoastră cât și alți naționali ai statelor membre folosesc cazul României pentru a argumenta perspective naționaliste. Migrarea economică (ce are deseori ca efect creșterea criminalității) se întâmplă atât în Europa cât și în restul lumii, în țări cu sau fără statut de membru al UE. Marile populații migratoare nu provin din interiorul Uniunii și nici nu sunt metode clare de a le opri. În loc să se concentreze pe găsirea de soluții pentru a se adapta la un fenomen vechi de când lumea,  politicienii din vestul Europei pretind de cele mai multe ori că ar putea opri valurile migratoare. În realitate nici ziduri, nici mai multă poliție sau mai mulți bani pentru frontiere nu ar putea să oprească aceste valuri.

V-ați concentrat pe România deoarece candidează pentru aderarea la spațiul Schengen, dar să fim corecți: câți români care au dorit să trăiască și să muncească în altă tara UE au considerat un impediment faptul că România nu este încă membru Schengen? Câți au fost măcar descurajați de anumite restricții cu privire la piața muncii? Nici unul, sau aproape nici unul.  A existat un număr mare de români în statele UE chiar înainte de 2007. Această dezbatere este falsă. Referitor la criteriile de eligibilitate pentru aderarea la spațiul Schengen nu mai avem nimic de discutat. De asemenea, nu ar trebui să mai pierdem timp vorbind despre “cum ar fi dacă”, cu privire la România ca membru UE. Putem, în schimb, învăța împreună cum să rezolvăm problemele expuse în scrisoare.

Dar numai dacă pornim de la un acord că, în ciuda diferitelor situații economice sau a dezvoltării, cetățenii români, olandezi sau oricare alții, sunt sau ar trebui tratați în mod egal în fața legii, în concordantă cu tratatele UE și alte tratate Europene și internaționale.

Atingeți multe alte subiecte în scrisoare, de la problemele minorităților la Republica Moldova. Consider că ele cad complet în afara discuției, deoarece există numeroase cazuri similare în Uniunea Europeană. Situația nu este perfectă dar nici nu este unică, disperată sau un motiv de discriminare împotriva României.

Cu respect,

Bogdan Deleanu

[coloana]

Foto: Caleaeuropeana.ro


Un comentariu

  1. Apoi io nu prea văd în cele două scrisori legătura cu titlul articolului!
    Mi se par două scrisori provocatoare care nu prea au legărură cu subiectul.

    Pentru mine, ca cetăţean comunitar european posesor de buletin românesc se pune problema dacă sunt tratat egal cu vecinul meu.

    Eu tocmai m-am mutat de vreo 2 luni. Şi aşa mă întreb dacă e ceva deosebit în formalităţile făcute de mine la mutare faţă de a unui German (în cazul meu, locuind în Germania) Şi nu am văzut nici o diferenţă. M-am urcat pe bicicletă şi am trecut pe la primărie într-o sâmbătă, cu vreo 20 de minute înnainte de închiderea programului. Am prezentat buletinul românesc şi am dat adresa la care m-am mutat. Am primit adeverinţa de înregistrare şi, invitaţia sî urc repede şi până la etajul 1 ca să pot participa la alegeri, fiind ultima zi pentru înregistrare. Peste alte 5 minute am fost gata.
    Ieri am trimis declaraţia de impozit. Chiar dacă soţia nu locuieşte în Germania am clasa de impozit cea mai avantajoasă, nici ai nu văd nici o discriminare.

    Anul trecut au locuit şi soţia şi copilul meu în Germania. Fiul meu a mers la grădiniţa de stat ca orice copil german. Nu am plătit nici un ban în plus pentru ajutorul primit de copilul meu pentru a se putea integra mai uşor. Ah, dacă numiţi descriminare faptul că educatorii din satul meu nu ştiau româna, ok, aşa să fie, dar atunci nu mai discutăm de la acelaşi nivel. Mi-aş dori foarte mult să primească atenţia care a primit-o aici şi în România.

    Am studiat şi am trăit în Germania câţiva ani mult înnainte de instrarea în EU. Iar acum m-am mutat de un an şi jumătate din nou aici. Şi nu simt în nici un moment vreo discriminare pentru că sunt român. Dimpotrivă, chiar simt o mulţime de simpatie din partea celor din jur, tocmai pentru că sunt tot felul de persoane publice care încearcă să susţină că românii ar fi cetăţeni europeni de mâna a doua iar majoritatea îi detestă.

    Ţinând cont de succesul fasciştilor în unele ţări europene precum Franţa sau cei de pe insula aia izolată, mă gândesc că poate în alte părţi românii sunt trataţi mai rău. Poate, dar sigur nu în Germania. Şi mă îndoiesc că în Olanda ar fi altfel.

    Pe de altă parte, dacă o bandă de români va da o spargere în cartierul meu, nu consider că trebuie să mă supăr ce victime dacă au tendinţa să se distenţeze de mine. Însă eu am păţit contrariul: nişte români au spart nişte case în cartier, reacţia vecinilor a fost să mă asigure câ în spatele hoţilor trebuie să fie nemţi care au pregătit spargerile. Nimeni nu a spus că “toţi românii sunt hoţi”!!!!

    Off, am scris atât şi am citit din nou titlul, îmi cer scuze de confuzie, dar ce am scris rămâne valabil. Iar cunoscând autorităţile române tind să cred că da, toţi cetăţenii europeni sunt trataţi în România foarte rău, la fel de rău cum sunt trataţi însuşi românii.

Reply To Cetăţean EU cu buletin românesc Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger