Sunt majoritatea românilor idioţi?

3

powertothepeopleCuvântul idiot provine din limba greacă ἴδιος (idios), fiind folosit în Grecia Antică pentru oamenii care nu se implicau în problemele politice. Idio– înseamnă o persoană egocentrică, retrasă, exclusă, care nu participa şi nu este interesată de afacerile publice. Grecii din Antichitate credeau în înţelepciunea mulţimii. Democraţia nu era funcţională fără că cetăţenii să delibereze şi să dezbată responsabilitățile publice care aveau efect direct asupra lor. Cetăţeni de rând erau aleşi în jurii pentru a decide cu privire la problemele de pe agenda publică. Toate aceste decizii se luau în Agora, locul public unde poporul aclama cu ovaţii, sau, dacă nu era de acord, se exprima prin tăcere. Dar asta se întâmplă în Grecia Antică. În România anului 2013, lucrurile stau altfel.

de Grațian Mihăilescu

 

Fostul prim-ministru al Greciei, George Papandreou spunea într-o dezbatere TED, despre eşecul democraţiei europene şi despre eşecul liderilor de a forma o democraţie reală. Dânsul susţine că în Europa există o problemă structurală a democraţiei, datorată vulnerabilităţilor din sistemul economic global. Democraţia europeană e slăbită de globalizare,  de corporaţiile care pot evita legi, taxe sau standarde de mediu. Democraţia europeană este subminată de creşterea inegalităţii şi de concentrarea tot mai mare de bogăţie şi de putere a unor actori. ”Democraţiile noastre”, spune el, „sunt prinse în sisteme prea mari pentru a eşua sau, mai precis, prea mari pentru a fi controlate”—în timp ce „politicienii ca mine au pierdut încrederea oamenilor lor”. Care e soluţia? Implicarea mai directă a cetăţenilor într-o nouă afacere democratică.

 

 

Dezbaterea realizată pe TED de fostul prim-ministru al Greciei m-a făcut să-mi pun următoarele întrebări: De ce există acest decalaj mare între politicieni şi cetăţeni? De ce există acest decalaj mare între Bruxelles şi cetăţenii europeni? Cum influenţează economia procesul de politici publice? Cine sunt lobbyștii din Bruxelles şi ce urmăresc? Cum reuşim să diminuăm corupţia din politică şi din administraţia publică? Cum vom reuşi să avem mai multă transparență în bugetul partidelor politice? Cum vom reuşi să democratizăm globalizarea şi să diminuăm rolul economicului asupra politicului? Simplu: prin cultură civică, prin democraţie participativă, prin subsidiaritate! Însă toate acestea trebuie să vină din partea cetăţenilor şi nu din partea clasei politice.

Scriam în trecut despre deficitul democraţiei, despre dominaţia economicului asupra politicului, despre lipsa viitoarelor generaţii din procesul decizional şi despre lipsa democraţiei în România. Articolul îl găsiți aici. O să reiau ideea pentru a accentua deficitul de democraţie de la noi: Firmele investesc într-un candidat. Candidatul cu cele mai multe fonduri este împins cel mai în faţă de partid. Cu cât ai mai mulţi bani, cu atât ai mai mări şanse să fii ales, deoarece partidul te împinge în faţă. Deci aleşii noştri sunt, de fapt, aleşii partidului. În cazul în care nu veneau cu o sumă importantă la partid, nu erau promovaţi de partid şi nu erau candidaţi ai partidului. Banii care au fost „donați” la partid trebuie să revină la firmele sau persoanele care au sponzorizat acei candidaţi sau acele partide. Astfel, cetăţeanul consideră că îşi exercită un drept constituţional, prin vot, că „schimbă ceva”, lucru care nu se întâmplă. De aici apare deficitul democraţiei în România. Şi atunci de ce să nu îi tragem la răspundere noi, ca cetăţeni, pe politicienii aleşi? De ca să îi lăsăm să dezvolte toate aceste cumetrii şi clientelisme? De ce să fim “idioţi”?

Despre proteste

La începutul lunii septembrie scriam “Lecție de democrație pentru toți cârcotașii protestelor”, unde încercam să explic ce înseamnă subsidiaritate şi democraţie participativă. Democraţia participativă  e un proces prin care se realizează participarea individuală a cetățenilor în deciziile politice și politicile care le afectează viața, în special în mod direct și nu prin intermediul reprezentanților aleși. Democraţia participativă are ca scop crearea oportunităţilor pentru cetăţeni, ca aceștia să aibă contribuţii semnificative la luarea deciziilor. În tot acest proces, strângerea de informaţii este importantă, deoarece duce la un fel de empowerment şi fix acest lucru s-a întâmplat cu Roşia Montană.

România suferă de tulburare de stres post-traumatic după 50 de ani de comunism şi 24 de ani de post-comunism sau de tranziţie. În tot acest timp, România a suferit şi a experimentat evenimente traumatice şi terifiante, ca violenţa, şocul, furia, nervozitatea, frica şi chiar vina. Toate acestea nu au fost tratate de către politicieni sau societatea civilă, iar România suferă încă, în prezent. De aceea, este lăudabilă acţiunea de protest a societăţii civile împotriva proiectului Roşia Montană, împotriva exploatării gazelor de şist, împotriva clasei politice. De aceea este bine şi sănătos pentru democraţia din România că în fiecare duminică 10.000 de oameni îşi exercită acest drept de a protesta împotriva unui proiect (care ridică semne de întrebare asupra corectitudinii de implementare, a deciziilor politice şi a mediului înconjurător). Ceea ce este deranjant pentru societatea românească este că majoritatea cetăţenilor preferă să facă parte din “Idios”, adică din grupul de cetăţeni care nu participă în afacerile publice.

Am scris săptămâna trecută despre manipulările din media din ultimul timp şi despre faptul că se încearcă o discreditare a protestatarilor şi a protestelor. Am scris şi despre nevoia unei dezbateri argumentate între specialişti, politicieni şi protestatari pentru a găsi soluţia de mijloc, şi anume dezvoltarea sustenabilă.

Pentru a găsi o soluţie bună – care să împace şi ecologiştii şi cei care susţin interesul economic -, protestele trebuie să continue. Pentru susteinabilitatea democraţiei şi a mediului din România, protestele trebuie să continue. Problema (pentru clasa politică) e posibilitatea acestora de a se transforma în mişcări împotriva politicienilor, cum s-a întâmplat anul trecut la noi, cum a fost în Bulgaria sau în Turcia.

Se simte deficitul democraţiei în România, însă şi în alte state europene. O să închei cu un citat al fostului prim-ministru al Greciei, care spune că o Europă mai puternică nu înseamnă să dai mai multă putere Bruxelles-ului, ci să dai mai multă putere cetăţenilor europeni!


3 comentarii

  1. IDIOȚÍE, idioții, s. f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotie.

    • Nu era cazul sa scrii definitia romaneasca a cuvantului. Autorul articolului se refera la sensul acestui cuvant in limba din care provine.
      Sens foarte interesant, de altfel. Multi oameni care refuza sa se implice in Romania, multa indiferenta.
      Niciunul dintre acesti indiferenti nu se intreaba: ce-ar fi daca am fi toti indiferenti? Unde am ajunge?

  2. Pingback: E nevoie de o schimbare la nivel global? E nevoie de o revoluţie? | Radio GRADO

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger