Anunţul descoperirii unei gene care ar explica, se pare, stereotipul “gras şi vesel” i-a făcut pe cei de la publicaţia New Scientist să încerce să vadă cât este mit şi cât este ştiinţă în spatele titlurilor de tipul: “Graşii sunt mai veseli”.
Cercetătorul David Meyre de la Universitatea McMaster din Hamilton, Canada, împreună cu echipa de cercetători coordonată de el, a descoperit o mutaţie genetică asociată cu obezitatea care, totodată, este asociată cu scăderea cu 8% a riscului de depresie. „Este prima genă descoperită care este, în mod sigur şi convingător, asociată depresiei”, explică Meyre. Alte studii anterioare care au căutat genele depresiei au eşuat în a oferi rezultate concrete, deşi, pentru genetică, este clar faptul că genele sunt responsabile pentru cel puţin jumătate din riscul de depresie prezent la oameni.
Însă cum s-a ajuns la legătura genetică dintre obezitate şi depresie? Există o proteină produsă de o anumită genă (FTO) care este asociată cu obezitatea şi masa de grăsime corporală; încă din 2007, Meyre a descoperit, ca parte în altă cercetare, o mutaţie la această genă care duce clar la risc de obezitate. Iar obezitatea este, la rândul ei, un factor de risc pentru depresie – şi viceversa, de altfel: persoanele depresive riscă să devină şi obeze. Punând cap la cap datele, Meyre a concluzionat că gena cu pricina, responsabilă de obezitate, este şi o cauză a creşterii riscului depresiei. Testele şi experimentele ulterioare i-a dovedit exact contrariul: riscul de depresie scădea. Echipa lui Meyre a analizat studii complementare, realizate pe 28.000 de persoane, de cercetători din Canada, Marea Britanie şi Elveţia (în total, patru astfel de studii de anvergură) şi a descoperit că toate aveau acelaşi rezultat: prezenţa unui exemplar de genă mutantă de acest tip în genom scădea riscul de depresie cu 8%, prezenţa a două exemplare, cu 16%. Iar efectul era independent de faptul că persoana cercetată era sau nu obeză.
Explicaţia? Meyre consideră că gena are capacitatea de a influenţa, independent de alţi factori, mai multe probleme (tulburări medicale), cum ar fi apetitul crescut pentru mâncare şi tot ce acesta atrage după sine (dar şi alte tipuri de apetit). Cercetătorul a numit-o „gena fericirii”, pentru că are o modestă contribuţie la starea de fericire generală a omului. Ceea ce readuce în discuţie întrebarea: acesta este motivul pentru care oamenii graşi au reputaţia de a fi mai veseli, mai fericiţi? (Să nu uităm că până şi Moş Crăciun al societăţii de consum este un bătrânel cu o burtă respectabilă şi dimensiuni rotunde, extrem de vesel tot timpul). „Răspunsul este nu. În societatea vestică, oamenii graşi sunt mai degrabă depresivi. Şi a nu fi depresiv nu este totuna cu a fi vesel şi fericit. Acest studiu nu arată că a deveni mai gras te face şi mai fericit. El arată doar că există o genă în ADN-ul uman care aduce predispoziţia pentru obezitate şi care, totodată, este asociată şi cu un risc mai scăzut de depresie”, explică autorii.
Sursa: New Scientist