Sunetul care lovește în plin, pe întuneric

0

Dacă n-ați apucat să mergeți ieri la vernisajul primei expoziții de sunet din România, poate vă faceți timp zilele viitoare să vă plimbați prin Pădurea de Sunete (Anexa MNAC, Calea Moșilor 62-68), unde vă puteți juca de-a v-ați ascunselea cu înregistrări vechi din arhiva lui Constantin Brăiloiu. Povestea, pusă la cale de Asociația Noi Facem Bine, are în spate o hartă impresionantă, care unește comuna Fundu Moldovei, Bucureștiul, Geneva și laboratoatele de la MIT, de unde au venit, în premieră, difuzoarele unidirecționale folosite în plimbarea holofonică.

de Andra Matzal

 

Deși sunt unele dintre cele mai la îndemână instrumente pentru cunoașterea ”subconștientului” românesc, arhivele de folclor zac, de cele mai multe ori, prăfuite și ignorate în goana după stimuli care să excite mințile și gusturile cu cele mai noi tendințe. E drept, distanța între cultura tradițională și contemporanii orașelor e din ce în ce mai mare, însă întâlnirea celor două, făcută cu cap și imaginație, poate redeschide drumul suspendat dintre cele două lumi. Așa se întâmplă în anexa Muzeului de Artă Contemporană din București, unde aseară s-au întâlnit față-n față Dayana Ivașcu, unul dintre puținii interpreți de drâmbă din România, și d s l x, care experimentează de mulți ani cu frecvențe, în experimente de muzică noise.

Jam session-ul a fost, de fapt, preludiul Pădurii de Sunete, instalația curatoriată de Viviana Iacob, prin care zece mostre de sunete folclorice românești din arhiva Muzeului de Etnografie din Geneva au fost repuse în circulație prin difuzoarele unidirecționale inventate la MIT Media Lab. Ritmurile frunzei de liliac, ale solzilor de pește, flageoletului, cimpoiului și buciumului, înregistrate la începutul secolului trecut de Constantin Brăiloiu, au fost atent retușate de artistul Gheorghe, fără să se piardă însă marca analogicului. ”Înregistrările se făceau la acea vreme cu fonograful, pe un cilindru de ceară, care se degrada foarte ușor. Acum, tehnologia nu face decât să redea sunetul cât mai fidel, iar noi am vrut tocmai acest lucru: să redăm cât mai bine spiritul analogic,” explică Marlene Stanciu, coordonatorul proiectului. Fragmentele de folclor au fost obținute de la Geneva, unde se află arhiva lui Constantin Brăiloiu – partenerii elvețieni s-au dovedit mult mai receptivi decât cei de la Institutul de Etnografie și Folclor “Constantin Brăiloiu” din București, care au spus că nu sunt interesați de promovarea propriilor arhive.

 

Intrând în încăperea întunecată a spațiului Platforma, te scufunzi în ceea ce, în primă instanță, pare să fie un amestec de sunete melodioase, însă, condus de singura lumină a rizomului luminescent de pe podea, ajungi să depistezi într-un traseu personal punctele în care sunetul, asemenea unei raze de lumină, se răsfrânge distinct și clar într-un punct. Dintr-o dată, din fundalul ambiental, se desprind limpede fiecare sample în parte, țintuindu-te locului, de parcă tocmai ai fi călcat pe un teren minat sonor. Ca în orice pădure, fie ea și metaforică, pentru a ajunge la următorul indiciu trebuie să rătăcești puțin: ”Dorința artiștilor a fost să nu indice niciun fel de traseu și fiecare să-și găsească ruta lui, să audă și să încerce de unul singur să găsească sursa sunetului, fără să fie perturbat de componenta tehnologică,” spune Marlene, accentuând întrebarea care a stat în spatele întregului proiect. ”Cum să performezi o arhivă, într-o societate în care ești supraexpus la informație și cum reușești să redai sunetul cât mai aproape de momentul producerii lui?”.

Așa a început documentarea Pădurii de Sunete, în care s-au implicat Gheorghe, artist care experimentează foarte mult cu sunetul și, mai ales, cu ce efecte are el asupra corpului, dar și curatoarea Viviana Iacob, la rândul interesată de cum te influențează, la nivel corporal, arta. Căutând artiști tradiționali, autorii au ajuns tocmai în comuna Fundu Moldovei, din Suceava, unde se află Societatea de Cultură Dimitrie Gusti, care nu are doar o arhivă foarte bogată, ci și o bază de date foarte bogată, din care le-au fost recomandați câțiva interpreți. Așa a apărut în scenă Dayana Ivașcu, nepoată de bocitoare, care la doar 14 ani susține concerte de drâmbă în toată regula și care s-a dovedit foarte receptivă la improvizațiile cu sound electronic propus de d s l x. Pentru ca un obiect aşa de abstract cum este sunetul să poată căpăta o prezenţă cât mai concretă în spaţiu şi în minţile ascultătorilor, Maria Balabaş, un alt colaborator al proiectului, s-a ocupat de transpunerea materialului sonor în imagine, realizând partiturile grafice ale sample-urilor difuzate: nu este vorba de partituri clasice, ci mai degrabă de transcrieri subiective ale frecvenţelor audibile.

 

Când a venit vorba de partea tehnică a Pădurii de Sunete, ”săpăturile” s-au dovedit destul de dificile. ”Am încercat să găsim un sistem de sunet similar în România, însă n-am putut găsit nimic de acest gen și, deși unii ne-au recomandat să găsim pe cineva care să ne improvizeze ceva asemănător, am preferat să mergem direct la sursă, ” spune Mihai Sibianu, de la Asociația Noi Facem Bine. La fel ca multe alte invenții tehnologice – dintre care Internetul e un bun exemplu -, aceste difuzoare holofonice au fost folosite inițial și în războaie, americanii emițând prin intermediul lor sunete de mitraliere asupra așezărilor din Afganistan, pentru a induce panică. Între timp însă, și-au găsit prin conversia artistică un scop mai pașnic. ”În fiecare spațiu în care vom expune acest proiect, rezultatul va fi diferit, dată fiind amplasarea în spațiu și efectul sonor specific,” continuă Mihai, spunând că următorii pași ar fi itinerarea Pădurii de Sunete în alte orașe europene. Până atunci însă urmează Noaptea Galeriilor, când, pe 26 mai, va avea loc în cadrul expoziției și proiecția unui filmuleț realizat de Ștefan Bandalac, cu imagini din arhiva Societății Dimitrie Gusti, în care veți putea călușari de la 1920, dansuri cu măști sau costume tradiționale și alte imagini ale altor timpuri.

 

Foto: Ștefan Bandalac

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger