În urma unei noi serii de cercetări, Organizaţia Mondială pentru Sănătate (OMS) arată că, la nivel global, una din trei femei va avea parte în timpul vieţii e violenţă fizică sau sexuală din partea partenerului. Totodată, 7% din populaţia feminină a globului vor abuzate sexual de un alt bărbat decât partenerul de viaţă. Aceste cifre indică, după cum susţine OMS, “o problemă globală de sănătate publică, ajunsă la proporţiile unei epidemii.”
Dincolo de violenţa fizică şi sexuală, cercetările indică o varietate de forme pe care violenţa la adresa femeilor le poate lua în diverse contexte culturale şi sociale: mutilarea genitală, căsătoriile între copii, căsătoriile forţate, traficul de persoane şi violurile. Toate acestea afectează substanţial sănătatea femeilor, provocând traume fizice şi psihice şi crescând expunerea la boli cu transmitere sexuală, HIV şi SIDA, precum şi la alte afecţiuni ale sistemului reproducător.
O altă amplă cercetare, derulată în statele UE, unde au fost intervievate 42.000 de femei, arată că circa 13 milioane de femei din Europa avuseseră parte de violenţă fizică în cele 12 luni de dinaintea interviurilor. Cifrele mai spun că una dintre femei europene a trecut prin acte de violenţă fizică şi / sau sexuală, începând cu vârsta de 16 ani şi că 22% dintre femei au fost agresate de partener cel puţin o dată, începând cu vârsta de 15 ani. În Europa, 5% din femei au fost violate după aceeaşi vârstă.
Deşi numeroase instituţii şi organizaţii din lume derulează proiecte de combatere a violenţei îndreptate spre femei, OMS susţine că, cel mai adesea, aceste programe sunt ineficiente. “Este necesar să consolidăm serviciile destinate femeilor afectate de violenţă, dar mai ales trebuie să producem o schimbare reală în viaţa femeilor şi a fetelor, trebuie să lucrăm pentru a obţine cu adevărat egalitatea de gen şi pentru a preveni, înainte de toate, violenţa,” arată Charlotte Watts, de la Centrul pentru Sănătate şi Violenţă de Gen din Londra. Watts, citată de Vocativ, susţine că schimbarea mentalităţii şi a comportamentelor este posibilă în mai puţin de o generaţie.
Pentru ca această schimbare să se petreacă, e nevoie ca organizaţiile să lucreze atât cu victimele, cât şi cu agresorii, pentru a-i ajuta pe bărbaţi şi pe băieţi să-şi modifice atitudinea faţă de femei. Totodată, spun specialiştii, e necesar ca violenţa la adresa femeilor să fie tratată şi ca problemă de sănătate publică. “Cei care oferă servicii medicale pot trimite un mesaj puternic – şi anume, că violenţa nu e doar o problemă socială, ci o practică periculoasă, nesănătoasă şi dăunătoare – ei pot ajunge în prima linie a prevenirii violenţei, în cadrul unei comunităţi,” spune Claudia Garcia-Monero, de la OMS.
Printre măsurile propuse în urma analizării studiilor, se numără:
- alocarea resurselor necesare pentru discutarea violenţei în spaţiul public
- schimbarea legilor, politicilor şi instituţiilor care promovează inegalitatea femeilor şi bărbaţilor
- investiţii în promovarea egalităţii de gen, a comportamentului non-violent şi în susţinerea victimelor, fără stigmatizare
- consolidarea rolurilor tuturor sectoarelor sociale (sănătate, siguranţă, educaţie, justiţie etc.) în prevenirea violenţei la adresa femeilor
- susţinerea cercetărilor pentru a determina cele mai eficiente metode de acţiune
Sursa: Vocativ
Puteţi citi şi:
Eşecul României faţă de femeile sale abuzate
De la palmă, la lege. Cum le protejează statul român pe femei în faţa bărbaţilor bătăuşi