Studiu: Teoria conspirației despre petrol ar putea fi adevărată

0

Cercetătorii oferă pentru prima oară dovezi puternice privind o teorie a conspirației demult vehiculată, aceea că țițeiul este adesea motivul pentru care o țară se amestecă în războaiele altor țări, scrie Phys.org. De-a lungul istoriei recente, țările care aveau nevoie de petrol au găsit motive să intervină în țări bogate în această resursă naturală, susțin cercetătorii. Asta ar putea explica interesul pe care SUA îl acordă rețelei ISIS din nordul Irakului. Oamenii de știință de la Universitățile din Portsmouth, Warwick și Essex, Marea Britanie, au simulat procesul de decizie al țărilor terțe care se amestecă în războaie civile din alte țări și le-au analizat motivele economice. Au aflat că decizia lor de a interveni a fost dominată de nevoia de petrol, dincolo de legături istorice, geografice sau etnice cu țările în care au intervenit.

 

 

Războaiele civile au reprezentat peste 90% din toate conflictele armate de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Cercetarea britanicilor se bazează pe un eșantion aproape exhaustiv de 69 de țări care au găzduit războaie civile în perioada 1945-1999. În jur de două treimi din războaiele civile din această perioadă au cunoscut intervenții din partea unor terți – fie țări, fie organizații străine. Cercetătorii au observat că ţările terţe au intervenit în războaie civile din altă ţară mai ales dacă: erau mari puteri mondiale; rebelii din ţara vizată erau puternici sau bine înarmaţi; existau legături etnice strânse între cele două ţări; războiul civil a avut loc în timpul Războiului Rece, o perioadă de competiţie globală între superputeri.

Am găsit dovezi clare că țările cu potențial mare de producere a petrolului au șanse mai mari să fie luate în vizor de intervenții străine atunci când izbucnește un război civil. O intervenție militară este scumpă și riscantă. Nicio țară nu se amestecă în războiul civil din altă țară fără să-și amortizeze costurile în funcție de propriile interese strategice și a posibilelor beneficii.

Am vrut să mergem dincolo de teorii ale conspirației și să realizăm o analiză atentă și nuanțată pentru a vedea dacă petrolul este un stimulent economic atunci când se decide intervenţia într-un război intern din altă ţară. Rezultatele arată că outsider-ii sunt mult mai motivaţi să se alăture unei lupte dacă au un interes financiar întemeiat.

Dr. Petros Sekeris, Universitatea din Portsmouth

Cu cât este mai mare cantitatea de petrol dintr-o ţară, arată cercetarea, cu atât este mai probabil ca un terţ să intervină în războiul civil pe care ea îl găzduieşte. De cealaltă parte, cu cât o ţară importă mai mult ţiţei, cu atât este mai probabil ca ea să intervină în războiul civil dintr-o ţară producătoare de petrol.

Înainte ca gruparea ISIS să aibă acces la nordul kurd şi bogat în petrol al Irakului, ISIS era menţionată rar în presă. Dar odată ce ISIS s-a apropiat de câmpurile petrolifere, atacul asupra [oraşului] Kobani din Siria a ajuns pe prima pagină a ziarelor, iar SUA au trimis drone care să atace ţinte ISIS.

Nu susţinem că ce am descoperit se aplică tuturor deciziilor făcute vreodată în materie de intervenţie în războaiele din alte ţări, însă rezultatele demonstrează clar că rezervele şi cererea de petrol motivează un număr semnificativ de decizii de intervenţie în războaie civile în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

‘Setea’ de petrol este vehiculată adesea ca o explicaţie evidentă pentru intervenţia din Libia sau pentru lipsa de intervenţie în Siria. Multe astfel de afirmaţii sunt deseori simpliste, dar, după o analiză sistematică şi riguroasă, am descoperit că stimulentele economice apar ca factori cheie ai intervenţiei.

Dr. Vincenzo Bove, Universitatea din Warwick

Printre exemplele evidenţiate de cercetători se numără implicarea SUA în războiul civil din Angola, derulat din 1975 până la sfârşitul Războiului Rece, şi în cele din Guatemala, Indonezia şi Filipine, sprijinul oferit de SUA statelor autocrate conservatoare cu rezerve de petrol, amestecul Marii Britanii în războiul civil din Nigeria (1967-1970) şi lipsa de intervenţie a statului insular în războaie civile din foste colonii fără rezerve de petrol (Sierra Leone şi Rodezia – actuala Zimbabwe), precum şi intervenţia URSS în Indonezia (1958), Nigeria (1967-1968) şi Irak (1973). Cercetătorii mai spun că, la polul opus, state bogate în petrol precum cele din Golf, Mexicul şi Indonezia nu au avut niciodată intervenţii militare în războaie civile din alte ţări, chiar dacă au forţe militare avansate şi bine dotate.

 

Puteţi citi şi:

De ce ajungem să credem în teorii ale conspiraţiei


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger