Majoritatea oamenilor își doresc foarte mult să aibă o greutate normală, însă în multe țări dezvoltate, doar o mică parte din ei reușesc asta, scrie specialista în endocrinologie pediatrică Belinda Lennerz pentru Business Insider. În teorie, reducerea greutății nu înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât reducerea numărului de calorii consumate, însă mare parte din oameni continuă să mănânce prea mult, împinși în permanență de tentații. Unii spun că de vină ar fi alimentele procesate, care i-ar face pe oameni dependenți de mâncare.
Belinda Lennerz, care lucrează la Universitatea Harvard, scrie că această neputință a oamenilor de a rezista tentațiilor alimentare i-a făcut curioși pe ea și pe colegii ei să afle dacă anumite tipuri de produse culinare pot da dependență. Dacă unii experți susțin că oamenii nu pot fi dependenți de mâncare, și asta pentru mâncatul este un act esențial al vieții, oamenii mănâncă, de regulă, din multe alte motive care nu au de-a face cu nevoile lor energetice de zi cu zi. Mulți mănâncă din cauza stresului, de exemplu, din frustrare sau din plăcere. Cercetătorii au căutat să afle dacă aceste comportamente sunt stimulate de mâncăruri gustoase, intens procesate, în special de cele cu un indice glicemic ridicat. Acestea din urmă conțin, printre altele, amidon rafinat și zahăr concentrat și cauzează o creștere și o cădere rapide ale nivelului de zahăr din sânge după ce sunt consumate.
De regulă, zahărul din sânge scade sub nivelul de postire în câteva ore de la o masă cu indice glicemic ridicat, instalând foamea și cauzând mâncatul în exces. La polul opus, alimentele cu un indice glicemic scăzut, cum ar fi fructele întregi, legumele sau cerealele foarte puțin procesate, generează fluctuații relativ mici ale nivelului zahărului din sânge și o îndestulare mai îndelungată. Cercetătorii au încercat să afle de ce carbohidrații intens procesați conduc la mâncatul excesiv, dacă are de-a face cu nivelul zahărului din sânge sau dacă gustul bun al alimentelor procesate este cel responsabil. Pentru asta, au creat două milkshake-uri – unul cu un indice glicemic ridicat, celălalt cu unul redus. Altfel, cele două produse erau aproape identice în materie de gust, calorii și macronutrienți. Le-au consumat, în cadrul studiului, 12 bărbați supraponderali, în zile diferite și într-o ordine aleatoare.
La patru ore de la consumul shake-ului cu indice glicemic ridicat, participanții erau mai flămânzi decât cei care l-au consumat pe celălalt. Cercetătorii au folosit și imagistica prin rezonanță magnetică și au observat o activitate intensă în regiunea cerebrală numită nucleus accumbens, critică în medierea plăcerii mâncatului, a recompensei și a poftei. Același fenomen a fost observat și după consumul unor substanțe adictive precum heroina sau cocaina. Citiți restul articolului pe Business Insider.