Geologul Liviu Giosan și o echipă internațională de specialiști au alcătuit o istorie fără precedent a fluviului Dunărea, în urma căreia se poate reconstitui impactul oamenilor asupra Mării Negre de-a lungul a sute, ba chiar mii de ani. Catalogată drept cea mai poluată mare din Europa, Marea Neagră nu a ajuns în acest stadiu în urma industrializării, arată cercetarea, ci în urma unei lungi istorii.
Ingineri, paleogeografi și paleobiologi, alături de cercetătorul Liviu Giosan de la Woods Hole Oceanographic Institution au alăcuit istoria Dunării și a formării deltei sale, scoțând la iveală transformările bazinului Mării Negre. Cel mai mare și mai lung fluviu european, Dunărea este sursa pentru 60% din apa proaspătă care ajunge în Marea Neagră, fiind astfel un factor biochimic decisiv. Cercetarea, ale cărei rezultate au fost publicate recent în Scientific Reports, a pus cap la cap date despre cei 9.000 de ani de creștere a deltei, dezvoltând o ”hartă” a schimbărilor pe care Marea Neagră le-a traversat la nivelul salinității, nutrienților și ecosistemului.
Analizele arată că salinitatea Mării Negre a început să crească în urmă cu circa 9000 de ani, când oceanul a invadat fostul lac de apă dulce din Strâmtoarea Bosforului, și a continuat să crească până acum trei milenii, când nivelul s-a apropiat de cel mediu al apelor oceanice. ”Însă de atunci încoace, tendința a fost contraintuitivă,” spune Giosan. ”Tot bazinul s-a reîmprospătat, în special în ultimii 1500 de ani,” explică cercetătorul, precizând că posibilele cauze sunt debitul râului, dar și reducerea evaporării, determinată de răcirea climatului. Aceste transformări au influențat varietatea ecosistemului.
Pentru a reconstrui trecutul ecologic al Mării Negre, cea mai bună metodă a fost studierea probelor de ADN, rămase în depozitele de fosile. Studiul arată că, în ultima mie de ani, principalele grupuri de fitoplancton de la Marea Neagră s-au schimbat radical. Acest lucru este pus pe seama faptului că, odată cu intensificarea activității umane – despăduriri și agricultură intensivă – s-a modificat și diversitatea ecosistemului. Construirea digurilor de-a lungul Dunării a contribuit, de asemenea, la scăderea semnificativă a mostrelor de ADN din sedimente. Jed Kaplan, cercetător la Ecole Polytechnique Federale de Lausanne, a analizat extinderea terenurilor de-a lungul Dunării pentru scopuri agricole, începută în ultimii 7000 de ani, iar concluziile lui susțin că reducerea pădurilor și practicile agricole din ce în ce mai extinse au jucat un rol decisiv în ”schimbarea la față” a acestor zone. Despăduririle din bazinul de jos al Dunării s-au accelerat în ultimii 500 de ani, spre deosebire de sectorul vestic, unde acest lucru era deja o practică răspândită, dată fiind expansiunea Imperiului Roman.
”Povestea a început prin analiza creării Deltei Dunării la Marea Neagră. Însă, puși laolaltă, toți acești indicatori spun povestea transformării felului în care a ajuns să fie folosit pământul, care a dus la schimbarea ireversibilă a ecosisteului din întreaga zonă maritimă,” spune Liviu Giosan.
Sursa: PhysOrg
Puteți citi și: