Studiu: Informaţia ştiinţifică este controlată, aproape în totalitate, de câteva corporaţii

0

Când visează să devină oameni de ştiinţă, tinerii fac asta în deplină necunoştinţă de cauză despre cum arată, cu adevărat, lumea în care informaţia ştiinţifică este publicată şi ajunge la cititorul de rând, scrie site-ul True Activist. Ca să devii un membru al comunităţii ştiinţifice trebuie să treci obstacole birocratice descurajante, întreţinute de “aristocraţi obsedaţi de control”, susţine site-ul citat.

“Cei care dorescă să devină oameni de ştiinţă îşi petrec cam jumătate din viaţă urmând cursuri, dând examene şi completând chestionare şi aplicaţii, în speranţa că vor deveni membri ai comunităţii ştiinţifice şi ar putea găsi leacul unei boli, spre exemplu. Însă, pe parcurs, descoperă că proiectele caritabile nu au şanse de izbândă şi că, dacă păşesc în afara regulilor impuse de elita care controlează comunitatea ştiinţifică, ar putea fi exilaţi din aceasta”, scrie True Activist. Mai mult decât atât, studiile ştiinţifice sunt greu de luat în serios (sau de distribuit spre publicul larg) din cauza faptului că majoritatea publicaţiilor considerate respectabile sunt controlate de doar câteva corporaţii, care cenzurează “din greu” informaţia ce vede lumina tiparului.

În acest context, un studiu recent realizat de profesorul Vincent Lariviere de la Universitatea din Montreal, alături de alţi cercetători, a descoperit că majoritatea lucrărilor ştiinţifice este controlată, mereu, de aceleaşi şase corporaţii. “Principalele edituri controlează peste jumătate din piaţa lucrărilor ştiinţifice atât în domeniul medical, cât şi în cel al ştiinţelor naturii, ştiinţelor sociale şi ştiinţelor umaniste. Aceste companii acţionează pentru profit, având o rată uriaşă a vânzărilor. Deşi este adevărat că editurile au jucat un rol istoric vital în diseminarea informaţiei ştiinţifice în epoca tiparului, se pune întrebarea dacă ele mai sunt necesare astăzi, în era digitală”, consideră profesorul Lariviere.

Pentru a ajunge la concluzia prezentată, cercetătorii au analizat tone de studii publicate între anii 1973 şi 2013 şi au descoperit că aproape toate erau publicate de următoarele şase edituri: ACS, Reed Elsevier, Sage, Taylor & Francis, Springer şi Wiley Blackwell. De ce este aceasta o problemă? “Câtă vreme publicarea în reviste de specialitate de impact este o cerinţă pentru orice cercetător care încearcă să îşi obţină un loc în comunitate, finanţare şi recunoaştere a muncii, principalele edituri comerciale îşi vor menţine monopolul asupra sistemului academic de publicare. Concluzia noastră pune la îndoială valoarea adăugată adusă de marile edituri, mai ales în cazul achiziţionării unor reviste ştiinţifice. O altă întrebare care se pune este legată de relaţie dintre serviciile oferite de aceste edituri comunităţii ştiinţifice şi partea lor din bugetele academice alocate publicării de lucrări ştiinţifice”, spune autorul studiului.

 

Sursa: True Activist

 

Puteţi citi şi:

Când rasismul se strecoară în cercetarea ştiinţifică

Studii ştiinţifice retrase după publicare în 2012

Ce i-a scos în stradă pe cercetătorii români


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger