Studiu: Depresia şi tendinţa de autoînvinovăţire

2

Noi cercetări în domeniul neuroimagisticii arată că în mintea persoanelor care au suferit de depresie ori sunt predispuse acestei afecţiuni psihice se duce o serioasă luptă interioară pentru organizarea informaţiei legate de culpă şi învinuire. Studiul a fost realizat de cercetători britanici de la Universitatea Manchester şi publicat la începutul acestei săptămâni în revista Archives of General Psychiatry.

 

Încă de la Sigmund Freud încoace, psihologia ştie că sentimentul covârşitor de vină şi asumarea sa totală reprezintă un simptom comun al depresiei. Studiul citat a descoperit o breşă de comunicare între două regiuni ale creierului asociate sentimentului de vină, în cazul oamenilor care au suferit de depresie. „Decuplarea” celor două regiuni, cum a fost numită, poate fi răspunsul la întrebarea de ce oamenii depresivi ajung să se considere complet rataţi din cauza unor eşecuri mărunte. „Dacă zonele creierului nu comunică bine, asta ar explica de ce avem tendinţa să ne autoînvinovăţim pentru orice”, explică cercetătorul Roland Zahn, de la Universitatea Manchester. Studiul coordonat de el s-a derulat pe 25 de participanţi, toţi având la activ o depresie majoră, dar care nu mai prezentau simptomatologie de mai bine de un an. Prin scanarea creierelor acestora, pe zonele identificate de cercetători ca fiind responsabile cu sentimentele de vină sau indignare, s-au putut constata diferenţele faţă de scanări realizate pe creierele altor 22 de persoane, care erau perfect sănătoase şi nu avuseseră niciodată vreo problemă, oricât de mică, de natură depresivă.

Astfel, rezultatele au arătat că creierele celor depresivi funcţionau diferit, la nivelul zonelor asociate culpei şi indignării – în special în cazul culpei. Cea mai mare lipsă de comunicare între cele două zone din creier cercetate s-a constatat la persoanele înclinate spre a se autoînvinovăţi pentru orice. Deocamdată, cercetătorii nu se pot pronunţa dacă această breşă de comunicare este cauzată de probleme pre-existente ale creierului sau dacă depresia în sine este cea care duce la aceasta. Din fericire, există soluţie: persoanele depresive pot învăţa cum să îşi depăşească tendinţa de autoînvinuire, deoarece zonele creierului care le cauzează această problemă sunt, în acelaşi timp, influenţate de procesul de învăţare. În prezent, autorii studiului lucrează cu alţi oameni de ştiinţă din domeniul educaţiei şi cercetării pentru a dezvolta metode care să „antreneze” creierele oamenilor: mai exact, ei încearcă să creeze un program care le va permite oamenilor să îşi „vadă” activităţile creierului în timp real, fapt care le va permite să devină conştienţi de ceea ce se întâmplă în mintea lor şi, teoretic, să poată învăţa cum să controleze lucrurile.

 

Sursa: LiveScience

Foto: Thiscantwaite.com


2 comentarii

  1. Psihologia (si in general medicina) are probleme serioase din cauza ca nu accepta faptul ca omul este format din doua entitati: una materiala (trupul) si una imateriala (sufletul).

    Bolile se impart in doua categorii: trupesti si sufletesti. Bolile sufletesti sint bolile pe care incearca sa le trateze psihologia (psihiatria).
    Numai ca, fiind de la bun inceput pe o pista falsa (“stiinta” nu crede in existenta sufletului), nu are metodele si principiile de gindire corecte care sa ii permita acest lucru.
    Toata vorbaria este egala cu zero, “pacientii” nu se vindeca prin iluzii sau medicamente (care afecteaza numai trupul).

    Toate bolile “psihice” sint datorate vatamarii grave a sufletului (din cauza departarii sufletului de bunul Dumnezeu). In mod normal sufletul doreste comuniunea cu bunul Dumnezeu. Daca omul nu are grija de sufletul lui, in timp, diavolul incepe sa preia controlul. Gindurile rele incep sa fie predominante si sa aiba efecte in plan material. Intrebati-l pe orice psiholog care este sursa gindurilor, ideilor, etc. O sa va raspunda ca este creierul dar nu o sa poata demonstra niciodata cum ceva material (creierul) poate sa produca ceva imaterial (ideile).

    Gindurile (ideile) provin din trei parti: bunul Dumnezeu, om sau diavol. Trebuie sa ne cultivam constiinta pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu pentru a ne putea mentine discernamintul (capacitatea de a distinge binele de rau).
    “Specialistii” nu o sa poata niciodata sa spuna de ce “pacientii” care sufera de “boli psihice” nu fac decit lucruri rele, de ce nu pot fi folositi la nimic bun.
    Discutiile sint mai lungi, pentru cine vrea mai mult sa studieze (si) scrierile Sfintilor Parinti referitoare la atacurile diavolesti.

    Pentru cei care vor sa se salveze: mergeti la biserica (ortodoxa) rugati-va si postiti mult, spovediti-va si impartasiti-va cit mai des, faceti binele in orice imprejurare.
    Nu uitati ca lupta pentru sufletul omului este totala, in foc continuu si fara menajamente.

    Doamne ajuta!

  2. Ovi…credinta ce o propagi, nu numai ca duce la depresie, insa e mai rea decat depresia. Acelasi timp de gandire a existat si pe vremea Inchizitiei, cand toate bolile erau considerate posedari diavolesti. Omule, te rog, informeaza-te si studiaza ceea ce crezi, nu te lasa manipulat.

Leave A Reply