Studiu: Chimicalele injectate în timpul fracturării hidraulice ajung la rezervele de apă

0

Un studiu recent pune din nou la îndoială siguranța procesului de fracturare hidraulică prin care se extrage gazul de șist, cercetarea arătând că substanțele chimice injectate în sol pot ajunge la rezervele de apă potabilă mai repede decât au estimat cercetătorii anterior.

Peste 5.000 de puțuri au fost forate în Marcellus Shale, o formațiune uriașă de rocă ce a devenit o sursă de gaze naturale în Statele Unite, între jumătatea anului 2009 și jumătatea anului 2010, potrivit studiului care a fost publicat în Ground Water. Operatorii au injectat până la 4 milioane de galoane de fluide, la o presiune de peste 5 tone, pentru a fora și fractura.

Cercetătorii au estimat, anterior, că straturile impermeabile de rocă opresc fluidele care conțin benzen și alte chimicale periculoase la aproape 1,6 kilometri deasupra resurselor de apă. Această teorie a fost un argument al industriei de exploatare a gazelor naturale, care susține că procedeul de fracturare hidraulică are efecte minime asupra mediului.

Dar, noul studiul arată, prin modele computerizate, că fracturarea ar permite chimicalelor injectate să ajungă la suprafața apei în doar câțiva ani.

“Pe scurt, straturile rocilor nu sunt impermeabile”, spune Tom Myers, hidrogeolog independent, autor al studiului. Printre clienții lui se numără guvernul federal și grupuri de mediu.

Cea mai importantă parte a dezbaterii privind riscurilor de mediu pe care le prezintă fracturarea hidraulică este riscul de poluare a apelor. Deși unii cercetători erau de acord că procedeul poate duce la poluarea apei subterane, riscurile au fost considerate secundare.

Potrivit modelelor computerizate realizate de autorul studiului, fluidele injectate se deplasează cu o viteză de 10 ori mai mare decât în condiții naturale. De asemenea, studiul arată că forța exercitată în timpul procesului de fracturare nu se oprește odată cu terminarea procesului, ci continuă chiar și un an. Drept urmare, chimicalele injectate continuă să fie impinse în subteran. Durează aproximativ șase ani ca presiunea din subteran să se echilibreze natural.

Exploatarea rezervelor de gaze naturale din Marcellus Shale sunt realizate de compania americană Chevron, companie care deține perimetre de exploatare a gazelor de șist și în România, în zona Dobrogea și în zona Bârladului. Îngrijorările privind efectele asupra mediului ale procedeului de fracturare hidraulică au dus la proteste de amploare atât în rândul bârlădenilor, cât și al ecologiștilor din București.

Sursa: Huffington Post


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger