Studiu: Calitatea aerului din Bucureşti are efecte grave asupra sănătăţii

1

Problemele legate de poluarea atmosferică nu sunt sfecifice unei singure zone a oraşului, fenomenul fiind generalizat în toată capitala, arată o cercetare realizată de Centrul pentru politici durabile Ecopolis. La 7 dintre cele 8 staţii unde au fost urmărite măsurătorile s-au constatat numeroase depăşiri ale limitei zilnice, pemise de normele europene, iar dintre toate substanţele poluante, cele care dau cele mai multe bătăi de cap şi afecţiuni pulmonare bucureştenilor sunt pulberile în suspensie, adică praful. Potrivit studiului, numai în 2009 spitalizarea a aproximativ 300 de persoane poate fi pusă pe seama acuzităriii simptomelor din cauza poluării.

Veştile primite în cadrul conferinţei Încălcarea drepturilor de mediu în România: de la situaţia generală la cazuri specifice, organizate astăzi de Fundaţia Soros România şi Ecopolis, nu sunt nici pe departe îmbucurătoare pentru cei care respiră zilnic aerul Bucureştiului şi nici pentru cei care au de-a face cu politicile şi drepturile de mediu în România. Studiul privitor la calitatea aerului, coordonat de Irina Boţa, ajunge la concluzii îngrijorătoare în ceea ce priveşte monitorizarea factorilor poluanţi în capitală şi costurile umane implicate de calitatea aerului, care de multe ori nu respectă normele în vigoare.

1. În anul 2010, toate cele 8 staţii de monitorizare a calităţii aerului din zona Bucureşti-Ilfov au înregistrat depăşiri ale concentraţiilor limită zilnice pentru PM10 (pulberi în suspensie cu diametrul mai mic de 10 µm). Cele trei staţii care măsoară şi concentraţiile de PM2,5 (pulberi în suspensie cu diametrul mai mic de 2,5 µm) au înregistrat depăşiri pentru această substanţă. În câteva cazuri au fost sesizate depăşiri pentru dioxidul de azot (NO2) şi ozon (O3).

2. Poluarea aerului nu este specifică unei singure zone din Bucureşti. Deşi există diferenţe între valorile depăşirilor înregistrate de diferite staţii, mediile anuale pentru PM10 şi pentru PM2,5 au fost depăşite în toate cazurile, îndiferent de zonă şi de tipul de staţie.

3. În ce priveşte depăşirile maxime înregistrate, au fost înregistrate valori medii zilnice maxime de peste 5 ori mai mari decât limita zilnică pentru PM10 şi de peste 6 ori mai mari decât limita zilnică pentru PM2,5.

4. În data de 23 decembrie 2010, bucureştenii au respirat un aer cu concentraţii de PM10 de peste 3 ori mai mari decât limita şi cu concentraţii de PM2,5 de aproape 6 ori mai mari decât limita.

5. În medie, staţiile de monitorizare au furnizat date invalide sau nu au furnizat date deloc pentru anumite intervale în proporţie de 23%. Procentul ajunge însă până la 69% în cazul dioxidului de sulf monitorizat la staţia B7 (Măgurele).(…) La staţia de monitorizare a impactului traficului rutier asupra calităţii aerului de la Cercul Militar, concentraţiile de PM 10 nu au fostmonitorizate timp de 85 de zile consecutiv, între 27 iulie şi 13 octombrie 2010.

6. Efectele poluării asupra sănătăţii populaţiei din Bucureşti sunt, conform estimărilor, extrem de grave. Dacă între 2004 şi 2009 ar fi fost respectate limitele pentru PM10, dintre adulţii şi copiii care mor în fiecare an în Bucureşti, peste 800 de adulţi şi aproximativ 230 de nou-născuţi ar fi putut fi salvaţi.

7. Numai în anul 2009 în Bucureşti, prin reducerea poluării cu PM10 până la limitele impuse de UE şi recomandate de OMS, numărul persoanelor internate cu afecţiuni respiratorii cronice ar putea fi redus cu aproximativ 300 de cazuri. Numai prin evitarea spitalizării acestora, statul ar fi putut economisi aproximativ 400.000 de RON.(…)

8. În concluzie, Ecopolis evaluează consecinţele umane şi financiare are ignorării problemei poluării atmosferice fiind extrem de grave şi nejustificate. Sunt propuse o serie de măsuri şi politici publice care ar putea fi adoptate de către autorităţile publice naţionale şi locale, dar şi de către cetăţeni, pentru diminuarea acestor consecinţe.

9. Recomandările includ măsuri de reglementare şi sancţionare a principalelor surse de poluare (de la traficul rutier la sectoare din industrie şi comerţ), măsuri de încurajare a consumului de energie regenerabilă şi de promovare a transportului alternativ, cât şi în schimbări în modul de viaţă al fiecăruia dintre noi care pot contribui la îmbunătăţirea calităţii aerului.

Una dintre problemele curente generate de neaplicarea unor politici eficiente de mediu este concentraţia extrem de ridicată de praf din aer, ale cărei efecte asupra locuitorilor Bucureştiului sunt pe cât de dăunătoare, pe atât de variate. Pe termen scurt, potrivit studiului, acest tip de poluare cauzează reacţii inflamatorii la nivelul plămânilor, efecte negative asupra sistemului cardiovascular, creşterea consumului de medicamente, creşterea numărului de internări şi creşterea mortalităţii. Pe termen lung, expunerea la cote ridicate de praf duce la creşterea simtomelor respiratorii, scăderea funcţiei respiratorii la copii, creşterea prevalenţei blolilor respiratorii obstructive şi la scăderea speranţei de viaţă prin creşterea patologiei cardio-vasculare şi, posibil, a cancerului pulmonar. Rezultatele integrale ale cercetării vor fi disponibile pe site-ul Ecopolis.

Pentru statul român, protecţia mediului nu este o prioritate

Cel de-al doilea raport prezentat în cadrul acestei conferinţe a fost realizat de Fundaţia Soros România. Concluziile Cătălinei Rădulescu, avocat specializat în probleme de mediu şi autoare a âstudiului Politici şi drepturi de mediu¸ atrag atenţia asupra inconsistenţei politicilor româneşti de protecţie a mediului, dar şi asupra unor cazuri grave de nerespectare a legilsaţiei actuale, care ar putea avea efecte grave. Referindu-se la aplicarea politicii de mediu a Uniunii Europene în ţară, Cătălina Rădulescu este de părere că „grefarea acesteia pe tradiţiile şi obiceiurile din România s-a făcut prin adoptarea unor pachete întregi de politici şi de legi, care erau absolut necesare pentru dobândirea calităţii de stat membru UE, fără ca acestea să fie însoţite de programe educative la nivel şcolar, universitar, de pregătire a funcţionarilor şi soecialiştilor care urmau să le implementeze, a unor campanii de informare şi conştientizare a publicului cu privire la rolul său în implementarea politicilor de mediu. Ca urmare, implementarea legislaţiei în România, mai ales în contextul instabilităţii funcţiei publice şi din sistemul public, este foarte dificilă, probleme de implementare apărând atât la nivel central, cât şi la nivel local. Aceste probleme sea gravează în ultima perioadă de criză financiară şi s-ar putea spune şi politică din România din ultima perioadă, realizarea politicilor de protecţie a mediului nefiind o prioritate.”

 

 

Tags:



Un comentariu

  1. Pingback: Poluarea mediului în Bucureşti | ianculavinia

Leave A Reply