Părinţii cred că, uneori, bebeluşii lor plâng doar pentru a primi atenţie. Şi au dreptate, spune un studiu realizat în Japonia, care concluzionează că bebeluşii pot mima plânsul (se fac că plâng, cu alte cuvinte), scrie Live Science.
Studiul, care nu a fost foarte extins, a fost realizat de un singur cercetător, care a analizat modul în care plângeau doi bebeluşi, timp de şase luni. El a căutat indicii ale emoţiilor copiilor înainte să înceapă să plângă (de la mişcări ale buzelor la diverse sunete scoase ori la zâmbete) şi indicii după ce plânsul a încetat. Cercetătorul a observat că micuţii erau mereu nefericiţi înainte să înceapă să plângă, dar şi după ce se opreau din plâns. Cu o excepţie: o fetiţă de 11 luni a arătat emoţii pozitive cu câteva secunde înainte de a începe să plângă (iar plânsul apăruse când mama ei plecase de lângă ea) şi a zâmbit imediat după ce mama a revenit lângă ea.
„Copila părea să plângă deliberat pentru a atrage atenţia mamei sale şi a o convinge să revină alături de ea şi să se joace cu ea”, notează cercetătorul Hiroko Nakayama, de la Universitatea Sacred Heart din Tokyo, autorul studiului. „Practic, a fost un fel de plâns fals, chiar dacă de scurtă durată”, a mai spus el. Termenul „fals” nu trebuie înţeles negativ în acest context, atrage atenţia cercetătorul, pentru că interacţiunea care apare între mamă şi copil, când aceasta răspunde plânsului copilului (fie el şi mimat) „contribuie în mod semnificativ nu doar la dezvoltarea socială a copilului, ci şi la cea emoţională”, consideră autorul studiului. „Copiii care sunt capabili să mimeze plânsul pot comunica cu succes cu cei care îi îngrijesc zilnic. Plânsul fals poate îmbunătăţi relaţia”, mai crede Nakayama.
Sursa şi mai multe detalii: Live Science
Foto: Lost in Parenthood
Puteţi citi şi:
Primul copil cu trei părinţi trecuţi în certificatul de naştere