Struteanu, omul care nu vrea sa traiasca cu capul in nisip

75

strutbase

Refuza o viata simpla, asezata. Nu isi doreste nici un job respectat si bine platit, ar vrea doar sa isi urmeze pasiunile. Care nu sunt chiar putine, atata timp cat este si fotograf si instructor de catarare sau de snowboarding si ii  place sa calatoreasca. La cei 25 de ani ai sai, Mircea Struteanu se defineste ca „freelancer” si evita atat performanta de dragul performantei, cat mai ales o viata banala.

de Magor Csibi

Cand ne-am intalnit la Piata Unirii din Bucuresti, Mircea era imbracat lejer. Tocmai ce se intorsese de la Timisoara, de la o proprie expozitie de fotografie, pe care se pregateste s-o mute acum la Iasi. La prima vedere, Mircea Struteanu nu e deloc un tip iesit din comun, caci nu e nici musculos, nu are rasta si nici haine de firma. Doar un pierce sub buza de jos il defineste oarecum, incadrandu-l mai curind in generatia tanara.

Copilaria

De mic copil, desi nascut in „jungla” din Bucuresti, Mircea a avut o pasiune fata de natura si de lumea inconjuratoare. Pasiunea i-a fost insuflata de catre mama lui, care a fost antropolog si a facut scurtmetraje timp de 15 ani. De la ea a invatat foarte multe lucruri despre oameni, valabile de altfel peste tot. “Sunt multe similitudini intre oameni, oriunde te-ai duce”, spune tanarul.

Mircea a fost si cercetas. Si spune ca cercetasii „sunt oameni de calitate, mai buni decat cei care se catara. Oameni care se invata de mici cu o anume disciplina, invata respectul fata de natura si alte lucruri importante in viata. Eram o mare grupare vesela”.

La 11 ani, viitorul instructor de catarare a descoperit impreuna cu copiii de la bloc o coarda si niste carabiniere. Fratele mai mare al unuia dintre baieti obisnuia sa se catare si si-a lasat aruncat echipamentul cand s-a mutat de la parinti. Mircea si tovarasii lui de joaca au profitat de ocazie si au inceput sa se catere de capul lor. Mergeau chiar in munti, dar mai mult pe unde apucau.

„Mergeam la o biserica de langa Bucuresti, in comuna Chiajna. Pe vremuri ne cataram des. Azi nu se mai poate, ca te amendeaza politia. Ne cataram fix pe biserica care era doar ruina. Pentru ca are peste 400 de ani vechime, nu mai avea cupola, nu mai avea nimic. Era doar constructia la rosu”.

Pe vremea aceea, Mircea nu stia diferenta dintre „adidasi” si espadrilele de catarat, nu stia cat de mare poate sa fie pericolul la care te expui cand nu ai echipament adecvat, doar isi traia pasiunea. Acum constientizeaza riscurile si spune ca diferenta dintre cele doua tipuri de incaltari, cand vine vorba de catarat, e precum cea dintre un Trabant si un BMW.

La 14 ani, printr-un coleg de scoala, a descoperit o sala de catarat la Politehnica. S-a integrat repede, spune el, si a intrat intr-un grup unit in care oamenii se ajutau intre ei ca „sa se formeze”. S-a apucat si de snowboarding, o alta mare pasiune acum. Nu stia ce sa faca iarna, asa ca mai intai s-a dus la schi, apoi a inceput sa se „dea” cu placa si si-a dat seama ca-i place mai mult.

Chiar daca este pasionat de ambele sporturi, Mircea spune relaxat: “Mi-am dat seama ca pot sa fiu doar destul de bun daca le fac pe amandoua, insa nu foarte bun. Asa ca am dat intaietate cataratului.”

A obtinut totusi un brevet de instructor de snowboard, dar numai pentru ca era usor de obtinut. Deocamdata il tine in sertar.

strutclimb

Intre timp, „s-au schimbat niste lucruri in Romania, au intrat tehnici noi o data cu niste scoli de boulder pe care le-a tinut Oliver Batar, mi-am schimbat viziunea. Nu am mai privit cataratul ca pe un sport de efort, ci m-am axat pe tehnica, concentrare. Am castigat mai multe concursuri, dar nici unul sub egida Federatiei de specialitate”. In cele din urma, la diferite concursuri, Mircea Struteanu a adunat doua bronzuri la bouldering si un argint la snowboarding extrem.

Cataratorii

„Diferenta dintre mine si marea majoritate a cataratorilor este ca la mine totul a plecat de la o mare pasiune fata de natura si fata de munte in general. Mergeam in natura foarte mult si am fost pasionat de marile stanci, vai, marile crapaturi.” Mircea ii imparte pe cataratori in doua grupuri principale: cei care se catara pentru ca iubesc natura si cei care privesc escalada doar ca pe un sport, ca pe o activitate fizica, gasind doar satisfactii de ordin fizic. „Acestia din urma sunt sportivi si atat”, spune tanarul.

Se mai gandeste putin si adauga: „Cataratorul e un altfel de om. Poate ca generalizez, dar cataratorii vad mai multe lucruri, sunt mai putin superficiali.” Cat priveste relatiile dintre pasionatii de escalada, instructorul imi impartaseste cu oarecare regret ca, „dupa ce ca suntem o mana de oameni in catararea romaneasca, mai trebuie sa ne si certam”.

strutmunti

“Ne ajutam si nu ne ajutam intre noi. Cum cataratul e singurul liant, e greu. De multe ori nu e de ajuns. Sunt animozitati si gelozie”. Mircea crede ferm ca oamenii nu pot fi legati intre ei doar de dragostea fata de catarat. Trebuie sa ai si o dragoste fata de natura, un alt fel de a gandi.

Zambeste din coltul gurii la intrebarea mea daca se poate trai din fotografie si spune, usor autoironic, ca „se poate, dar n-am ajuns eu acolo inca”. Cand il intreb din ce traieste cu adevarat, rade si zice ca 30% din fotografie, 30% din catarat si 30% lipsa. „Merg aproape pe pierdere”. Cu toate astea, nu isi doreste o viata asezata. „Vreau sa am un mic studio, dar nu ca un scop in sine, ci ca un mic <<motoras>>, care sa ma sustina financiar”. Ar vrea sa lucreze doar iarna-primavara-toamna, iar vara sa plece unde vede cu ochii. „Vreau sa imbin fotografia cu geografia si cu mediul”.

Calatoriile

Mircea Struteanu a inceput sa calatoreasca pe vremea cand era cercetas in Elvetia. A facut trekking pe Ararat, in Turcia, si catarare pe cascada de gheata in Scotia. Prima experienta serioasa a fost insa in Kazahstan. A vrut sa urce pe varful Khan Tengri din muntii Tian Shan, cel mai nordic pisc de peste 7.000 de metri. A renuntat insa. Nu din cauza neputintei sau a lipsei de forta fizica. Simtea pur si simplu ca „nu mai erau conditiile pe care le voiam eu. Nu mai era placut. Era munca de caine. Cred ca daca vrei sa faci ceva, merita sa o faci cu placere”.

Desi crede ca sacrificiile sunt necesare pentru un scop bun, Mircea e de parere ca in toate trebuie sa exista o masura. „Trebuie sa evaluezi constant daca esti pe drumul cel bun”. In viziunea lui, nu este constructiv sa mergi orbeste spre atingerea unui scop. “Daca vreau sa slabesc 10 kilograme si cand am slabit sapte mi se face rau, ma opresc”, spune razand.

Urmatoarea experienta interesanta a fost in Kirgistan, in muntii Pamir, tot pe un varf de peste 7.000 de metri. Planul original era unul extrem de nebunesc, avand in vedere ca si-a carat cu el snowboard-ul, in ideea ca va coboari cu acesta de pe Pamir. Zapada era insa inghetata si ar fi fost o incercare sinucigasa. Nici de data asta n-a ajuns pe varf. „Un baiat din Pitesti avea niste probleme si a trebuit sa-l coboram. Nu era bine antrenat, a dat totul din el numai ca sa ajunga in tabara a doua si nu s-a mai refacut. Dupa ce am coborat, n-am mai avut nici noi resurse sa urcam”.

„Sunt saptamani de zile pe care le traiesti numai ca sa faci o expeditie de acest gen. Eu am invatat de la baieti mai experimentati ca mine. Dar poti citi si pe net. Vorbesti cu oamenii din taberele de baza si afli tot ce trebuie sa stii.”

A mai fost in Elvetia si s-a catarat pe Matterhorn. “Chiar daca, ca nume, Mont Blanc-ul e cel mai cunoscut, acesta e totusi cel mai emblematic varf din Europa” este parerea tanarului catarator. A urmat o calatorie de opt luni in 11 tari. Prin a 12-a a fost doar in tranzit. A fost cel mai impresionat de Mongolia, Tibet, India si Laos. Desi visul lui era Indonezia, n-a mai reusit sa ajunga.

strutcamila

Cand il intreb de diferentele culturale dintre si noi si ei, cei de acolo, ma lamureste repede: “Ei privesc viata mult mai simplu si mai firesc decat o privesc oamenii de aici. Iau viata mult mai usor, asa cum este ea. Nu cauta ascunzisuri, subterfugii in toate. Nu cauta sa scoata ceva din orice. E adevarat ca vad europenii si americanii ca pe o vaca de muls, dar asta e oarecum firesc. Majoritatea turistilor care ajung in Asia sunt niste oameni superficiali si care nu dau doi bani pe foarte multe lucruri in viata. Ei macar fac totul pe fata. Toata lumea vrea <<sa te faca>> si in Europa, de la un simplu vanzator pana la director, ori zambindu-ti, ori pe la spate. Dar macar acolo stii la ce te astepti. La noi e mai urat.”

Cand il intreb despre fotografiile lui, reuseste sa ma surprinda: “Nu imi place sa merg doar pe imagine. Imi place ca imaginile sa fie insotite si de un text serios. As merge cu cineva care sa se ocupe cu treaba asta. Nu mi se pare ca imaginea sta de sine statatoare tot timpul. Spune o mie de cuvinte, e drept, dar sunt unele cuvinte pe care de multe ori nu le spune, cuvinte ce trebuiesc exprimate.”

Viitorul

„Am mai multe planuri si sunt deschis sa vad ce imi ofera si destinul. Calatorii, un masterat in Berlin, Amsterdam sau in alte orase, poate chiar un master in Indonezia. Am gasit o bursa in Indonezia pentru straini.” Nu a renuntat la visul de a ajunge in Indonezia, care, pentru el, e cea mai frumoasa tara „pe salbatic”. Cea mai frumoasa „pe civilizatie” este insa Noua Zeelanda.

Cat despre catarat, Mircea Struteanu spune ca „in viata trebuie sa iei, de la o varsta incolo, niste decizii. Nu ma vad tragand foarte tare pentru rezultate la concursuri. Am niste planuri, dar in general sunt legate de catarari in tara”. Asa ca va merge in continuare la sala de catarat, in timpul saptamanii, iar in week-end pe muntii din Romania.

Pe partea foto, nu prea are de lucru in perioada asta, doar isi completeaza colectia proprie. “Am un carnetel cu 200 de idei de set-up-uri pe care nu am apucat sa le pun in practica”. Si ca o ultima concluzie, spune: “Vreau propria mea <<chestie>>, care sa functioneze de sine statator. Mi-ar placea sa traiesc din fotografii de calatorie sau antropologice. Din pacate, in Romania momentan mori de foame daca vii cu o baza mare de fotografie din Indonezia, de exemplu. Publici cateva articole si atat”.

strutfrizer

Tags:



75 de comentarii

  1. buna ziua
    ma mir cind vad ca este admirata lipsa de viziune asupra vietii – este spectaculos sa fii instructor de snowboarding si catarari – dar la ce duce decit la hranirea eului – nu neaparat sa obtii valori – dar sa poti trage linie intr-o zi – ce s ar intimpla daca toti am deveni instructori de snowbording ? as vrea sa reusesca acest admirator al civilizatiei indoneziene sa dezvolte o afacere in romania – sint sigur ca mersul pe sirma i s ar parea bvanal dupa aceea – sa stringa din dinti privindu si copii in fata! in rest numai de bine – aceasta rubrica este o evadare – pentru cei asezati.

    • Subscriu la punctul tău de vedere

      Într-o lume în care încă sunt muulte de făcut …. pentru binele eficienţei e utilă şi o evadare, asemeni unei lecturi sau atrenament în sport, arte marţiale sau un film. Şi de asta are nevoie omul.

      Dar cu certitudine, ceea ce trebuie să facem ca şi părţi ale unei societăţi nu poate fi lăsat deoprate.

    • cred că fiecare este liber să-și caute cum și în ce dorește fericirea. unii scriu cărți, alții își doresc o mașină nouă și un apartament mai mare, alții vor să unifice cele 4 forțe în fizică, alții sunt voluntari în Crucea Roșie. diversitatea e frumoasă 🙂

    • saracul de tine, ce ironic sa critici pe cineva care-si urmeaza visele tocmai pentru ca tu sa te simti mai bine vizavi de neimplinirile tale, criticandu-l in acelasi timp pt “lipsa de viziune”. deci scopul suprem in viata este sa lucrezi, sa ai o casa si o masina? sau cum?

      cred k esti un om foarte singur si foarte trist.

    • cu ce ramai din viata asta?
      cu faptul de a fi construit o “afacere” sau cu faptul de a fi vazut indonezia sau splendoarea unui munte si de a-i fi ajutat si pe altii sa vada aceste lucruri? din cate stiu eu, mancam ca sa putem visa, nu invers.

    • Hmmm, TT se pare ca lumea chiar viseaza sa traga o linie ( din pacate nu pe cea buna ).
      Pt. “cataL”: Cum sa ajuti lumea daca esti instructor de catarat sau snowboard ? Pai poate nu se mai da lumea cu “ceolofanul”, riscand sa isi rupa un os, poate nu se mai duce omul pe munte sau la catarat in pantofi, riscand sa isi rupa celalalt os. Si apropo de mersul pe sarma ( slackline ), deja i se pare banal.
      Sa faca o afacere pentru o linie trasa, incat mersul pe sarma sa i se para banal? Din pacate daca linia nu e buna, afacerea iese prost. Si apoi chiar o sa trebuiasca sa stranga din dinti privindu-si copilul. Sunt ferm convins ca nu ai inteles nimic probabil pentru ca sunt un om asezat ca si tine, doar ca pe sarma, saltea si placa.
      PS: poate ne explici si noua, celor lipsiti de viziune, care e viziunea ta asupra vietii. Sau macar despre ce fel de linie vorbeai 🙂 .

    • Cristi Tutunea on

      Am citit acest articol inca din iarna, insa din pricina mizeriilor cotidiene pe care cataL sau razvan le numesc “viziune asupra vietii”, “valori” sau “societate sanatoasa” m-am lasat purtat de asa-zise probleme importante si n-am mai avut timp de “utopii”. Imi pare rau pentru asta, dar acum mi-am facut putin timp pentru reparatii. Am lucrat si eu ca ajutor de instructor de schi in Poiana Brasov un sezon, doar la sfarsit de saptamana pentru ca in rest eram ocupat cu “valorile”. Poate ca unii nu si-au facut timp sa se uite macar in ochii copiilor si sa incerce sa observe care copii sunt mai fericiti: cei care ling o inghetata la chioscul de sub partie, cei care stau la caldura in masina luxoasa cu care l-a adus taticul (daca si-a rupt o zi pentru odihna de la pretioasele afaceri) sau cei care vin cu parintii pe partie? Ei bine, in cazurile celor prea ocupati de afaceri se gasesc cativa oameni care stau toata ziua inghetand in zapada sa suplineasca aceasta lipsa. Poate de pe margine pare simplu, dar nu este o munca usoara. In schimb este plina de satisfactii. Copilul unui astfel de om va avea mai multe de invatat despre viata decat copilul unui afacerist care nu are timp decat pentru “valori”.
      Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva oamenilor de afaceri. Fara ei nu ar mai exista loc de munca pentru cei care incearca sa-i recreeze prin diferite activitati extraurbane. Probabil este vorba si putina invidie in ceea ce priveste felul fiecaruia de a-si castiga painea. In aceasta privinta imi scot palaria in fata lui Mircea.

  2. NU MAI PROMOVATI UTOPII !!!!!!!

    Societatea romaneasca nu are nevoie de utopii !

    Cati oameni traiesc din fotografie in Romania ? Ii numeri pe degete. Din lectii de catarare sau snowboarding nici atat. Si voi promovati pushtanu’ asta ridicandu-l la rangul de model in viatza pt. sute de mucoshi, care-si inchipuie dupa ce citesc mizeria asta ca pana la pensie nu vor face altceva decat sa se dea cu placa si sa faca poze.

    Faceti un reportaj cu baietelul asta peste 15 ani. Sa vedem atunci cum o mai duce. Eu, oricum, ii doresc succes. Dar o societate sanatoasa nu se cladeste cu aparatul foto in mana. Daca toti japonezii s-ar da cu placa sau s-ar catara, cine ar mai concepe aparate foto calitative ca sa se creada baietasul asta buricul pamantului ?!

    • Esti plin de ura. Si resemnat.
      Fiecare e liber sa faca ce doreste. Si sa stii ca se poate trai foarte bine din fotografie. Mult mai bine decat iti imaginezi tu.

    • Prieteni, sunteti limitati. Normal ca societatea nu ar fi una sanatoasa daca am fi toti fotografi sau cataratori. Dar la fel de nesanatoasa ar fi si daca am fi toti ingineri, astronauti, economisti sau brutari. Fiecare are nisa si rolul lui. Societatea este un organism care nu are nevoie doar de creier. Are nevoie si de inima, ochi, urechi etc.
      Observ cu amaraciune ca unii cititori de pe Think outside the box gandesc strict inside the box.

    • Nu faci decât să hrăneşti, voit sau nu, paradigmele expirate ale noii clase muncitoreşti în viaţa cotidiană din România. Alimentezi abject suma de idei preconcepute, desuete si futile după care masa inertă creativ işi ghidează existenţa.
      “Thank the unreasonable man for progress, for the reasonable man will adapt himself to the world.”
      Trezeşte-te Răzvan.

    • Lasa-ma sa ghicesc ce s-a intamplat cu tine. Te-ai trezit dimineata cu fata la cearceaf din cauza sirenelor ambulantelor de pe strada. Dupa aia ai facut cam o ora pana la birou, ai ajuns in fata calculatorului de zi cu zi, ala la care stai si peste program, ti-au venit 20 de deadline-uri, deja esti si mai nervos, ai zis “hai pana una alta sa intru 10 minute pe net cat nu ma vede seful” si ai vazut acest articol. Dupa ce l-ai citit erai deja un butoi de pulbere de nervi.

    • Razvan, pushtanu’ ce-l privesti, nu e pushtan de rand, el este Mircea ….. noo stress! Serios acum, tu cati ani ai si cu ce te ocupi ? Gandeste-te ca poate un curs de catarat nu e asa rau si te invit sa faci unul. Sigur o sa te simti alt om fara prea multe frustrari legate de ( cum au spus si altii ) locul de munca, lipsa de activitati extrajob, constrangeri, neputinte si alte chestii. Incearca sa te relaxezi. Sau iti este teama ca sute de “mucoshi” cand ajung la pensie or sa fie capabili sa faca miscare ( catarat, ski) iar tu nu. Serios, incearca cataratul. Te schimba in bine.
      Si daca toti japonezii s-ar da cu placa sau s-ar catara, de aparatele foto care ii transforma pe acesti oameni in burici ai pamandului, se ocupa vietnamezii.
      PS: sigur o sa auzi de baietelul asta si peste 15 ani. Ma indoiesc sincer ca noi de tine o sa mai auzim.

  3. La sapa baaaa! La strung! Cum ai ma tupeul sa traiesti liber si s-o tunzi fara invoire din stup?! Aseaza-te! Ce model e asta, sa nu fii obedient si gri?! Al dreacu, parca vad ca ascult roc si ca nu a votat cu Basescu…

  4. E ok daca dl Struteanu traieste asa. Are insa si datorii fata de societate, ca oricare din noi. Daca primii 30 de ani din viata faci ce te taie capul, si apoi incepi sa fii frustrat ca guvernul isi bate joc de tine etc – este din pacate de multe ori o reteta clasica. Cat timp si asteptarile lui fata de societate sunt egale cu ceea ce da el acesteia, e ok. Nu il critic, este dreptul lui sa faca ce vrea cu viata lui.
    Sper ca peste 25 de ani eu nu voi plati pentru asigurarile lui sociale sau de sanatate.
    Daca educa copii (pe ai lui sau altii), daca participa ca cetatean, daca isi ajuta semenii, daca pune umarul, sunt de acord cu alegerile lui. Daca nu, nu sunt de acord sa platesc pentru ele.

  5. Trebuie sa intelegeti optiunea fiecaruia si sa nu o judecati doar prin neputinta voastra de a face altceva decat ce va impun constrangerile sociale! Este vorba de un fel de libertate greu de inteles pentru cei care viseaza doar mariri,averi,functii! Viata se poate trai si altcumva decat cea dintre granitele Romaniei! Viata este si altceva decat doar primitivismul din Romania atat mental cat si moral si social!
    Daca tanjiti dupa libertate ca expresie a manifestarii dorintelor nerostite ce zac in voi ,scoateti capul din nisip si acceptati ca exista si oameni altcumva decat voi! Free will is a way not a goal itself!

  6. Poate parea o utopie, dar nu cred ca este. Eu din contra, il admir pentru faptul ca are curajul sa incerce in mod constant sa isi atinga limitele si sa faca ceea ce isi doreste.
    De ce sa ramai blocat intr-un sistem si o mentalitate invechita? In Romania nu se traieste din fotografie pentru ca nu stim sa pretuim arta. Snowboarding-ul iarasi este ceva sa zicem relativ nou pentru noi.
    Eu am incredere in tineri pentru ca numai ei pot gandi “outside the box”
    Bafta!

  7. Raspuns pentru cataL
    Se pare ca o realizare suprema este sa fii afacerist. Da bine la blazon.
    Ce s-ar intampla daca am dezvolta toti afaceri in tara asta si am deveni patroni? Mai cu acte , mai fara acte. Ne-ar mai trebui si 60-70 milioane de asiatici sa mai si munceasca.

  8. “Din pacate, in Romania momentan mori de foame daca vii cu o baza mare de fotografie din Indonezia, de exemplu.”…din pacate are dreptate!
    altfel ar sta lucrurile daca ai avea o mare baza de fotografii cu fotbalisti si vedete de carton!
    Ce trist

  9. Personal admir oamenii care isi descopera pasiunile de mici si care, ajunsi la varsta la care pot decide pentru ei, isi hranesc aceste pasiuni! cine spune ca trebuie sa tragi linie la 50 de ani, si mai ales, cine iti dicteaza ce sa “punctezi” in viata? cine stabileste regulile unei vieti sanatoase? consider ca cel mai de succes om este cel care indrazneste sa-si traiasca viata doar pe socoteala proprie si care, uitandu-se inapoi, zambeste si nu are regrete!
    Experienta lui Mircea pana la varsta de 25 de ani este extraordinara, iar contactul cu atat de multe culturi cat mai diversificate nu poate decat sa il imbogateasca enorm si sa-l maturizeze intr-un mod pe care putini il vom cunoaste!
    Tot respectul pentru un om curajos care alege sa mearga pe durmul sau!

  10. Sunt foarte curios de ce are nevoie societatea romaneasca. Vrem si noi acel “american dream”, in care lucrezi pana cazi lat, esti fericit ca iti poti lua un al doile a job, sa poti sa iti mai bagi o rata, la un BMW de data asta (?)

    Iar apoi sa ne putem plange, cat de greu ne este, sa devenim martiri in proprii ochi, si mai apoi si a celor din jur.
    Eu cred ca ati inteles voi gresit mesajul. Cine a spus ca este promovat ca model de viata? Este un exemplu, (bio)diversitatea care defineste viata pe pamant. Nu trebuie sa tragem toti linie, si sa avem toti acelasi rezultat. Ce ar fi daca s-ar face toti medici, sau toti politicieni?

    In fine, stiu ca imi racesc gura degeaba. Personal ii multumesc autorului pentru articol, si as mai adauga …. viata e mult mai simpla, si mult mai frumoasa decat este privita in general, si ar trebui traita ca atare !

  11. Mircica tata, felicitari pentru ca ti-ai indeplinit macar acest vis si sper s-o mai faci incontinuare. Se pare ca nu multi au inteles ceea ce ai incercat tu sa explici si atunci apar diverse reactii puerile.

    Castorul.

  12. De ce nu l-ati intrebat si de unde a facut rost de bani ca sa-si intretina hobby-urile astea? Poate ca multi visam la ele, dar atata timp cat parintii nu te sustin sau n-au posibilitatea s-o faca, trebuie sa te descurci singur..Descurcandu-te singur, muncesti din greu in primii ani si nu ai parte de atata lux si relaxare. Iar zilele de concediu sunt cam 25 la numar, daca ti le permiti si pe-alea..Chiar si un pusti care-si incepe o afacere la 18 ani, tot nu poate culege roadele astea, decat daca trage tepe statului..
    Banii nu se fac din catarari pe munte si asta v-o spune tot o pasionata de calatorii si sporturi extreme, dar care are si-un job corporatist pe langa.. ca altfel n-as avea bani nici de-un bilet de tren pana la Ploiesti..
    Asa ca, domnu’ Struteanu, fii sincer pana la capat si zii saru’mana la parinti..

    • Da Oana, sa il intrebam pe netrebnic cum si-a lasat lefteri parintii si a fugit in lume. Extraordinar.
      Ca sa intelegi, el a fugit de un job corporatist. Si asta ii da posibilitatea la 365 de zile concediu pe an. Esti pasionata zici ? De poze cu placa, cu coarda de bungee, cu hamul de cocotz pe tine ? sau cum ? Pasiunea e un pic altceva.
      Si apropo, ce venituri ai acum cu acel job corporatist ? daca nu sunt indiscret. Iti permiti un bilet pana la Timisoara ?
      Imi cer scuze daca am fost rautacios. Fara intentie.
      Titi, facem un funclub antiTiti ?

  13. Totusi de ce nu se spune ca probabil are o gramada de bani sa faca toate astea si nu cred ca din fotografie sau alte vrajeli… Nu cred ca noi restul muncim de placere ca niste idioti pana la epuizare in loc sa ne plimbam prin lume, nu? Cat costa o placa de ski sau sa urci cu telescanul sau sa fii cercetasi prin Elvetia. Hai sa fim totusi putin seriosi ! Think outside the box pentru cei cu averi mari…

    • Corect! Subscriu la commentul de mai sus. am mai citit articole din astea think outside the box, cu calatori, cu calatorii, cu pasiuni, cu etc. dar nimeni nu pune punctul pe i din cuvantul bani. Dar bineinteles toti care reusesc sa mearga macar pana in Elvetia sa se urce pe Matterhorn au facut ceva cu timpul lor! Cu CE au realizat asta, e problema fiecaruia:) Oricum, banuiesc ca cei care au salarii de 8-10 milioane de ROL nici macar nu gasesc (nu-i intereseaza) pe hotnews.ro think outside the box:) parerea mea. Spor la viata!

    • si care ar fi problema daca are sustinere financiara de la parinti? jos palaria pentru parintii care cred in pasiunile copiilor si ii sustin! nu faci un copil doar ca sa aiba grija de tine la batranete! el nu cere sa vina pe lume, deci e datoria ta sa il ajuti sa aiba viata pe care si-o doreste! nu e asta cea mai mare multumire? ca acel copil al tau isi permite sa viseze, si ca tu il poti ajuta efectiv sa-si indeplineasca visele?

    • De sponsorizari ai auzit Radule ? Nu trebuie sa mergi in Elvetia. poti sa iti iei un sah si sa joci. Banuiesc ca e extraordinar. Spor la joc. Numai sa comentati reusitele altora stiti. Ma intreb, e invidie sau prostie ?
      Si ca sa intelegi, o placa de ski probabil costa cat o placa de intins parul care acopera capul gol al multor tastatori pe internet, dar o placa de snowboard costa undeva la 300 de euro. Vrei ?
      Imi aduci aminte de niste politisti acum vreo 10 ani, cand m-au amendat ca ma dadeam cu rolele pe scarile de la o catedrala. Si in procesul verbal au scris ca am deranjat linistea publica in timp ce ma dadeam cu skiurile :)) .

  14. Traim niste vremuri in care insasi esenta societatilor noastre e zdruncinata rau de tot, poate cel mai rau in ultimii 10.000 de ani. ‘Ordinea’ lucrurilor e pusa la indoiala de oameni ca Mircea, de intelepti din toate culturile, de ‘Fratii Mai Mari’ si de copii indigo si de cristal, printre multi altii. Prin urmarea oricine are dreptul sa se apere, desigur, acuzandu-l pe Mircea, comentandu-i si criticandu-i visele, umpland ecranele cu ironii, contestandu-i locul in societate, sursele de venit, pensia de peste 40 de ani. El se face astazi vinovat in fata noastra de urmarirea propriului drum in viata! A iesit din multime/cutie (fara sa se delimiteze totusi de ea)…s-a cocotzat pe un munte sa priveasca mai departe…este asta un exemplu potrivit pentru viitoarele generatii cu ochelari de cal la purtator?

    In conditiile astea ce face Mircea nu poate fi decat o gura de aer proaspat, alegerea de ‘n’ posibilitati DIFERITE de norma din Universul tururor posibilitatilor (pentru cuantici), exprimarea naturii lui de (esenta a lui) Dumnezeu (pentru religiosi). Traieste. Respira. Experimenteaza. Se bucura.

    Multzam fain de articol, Magor. Mircea, felicitari si daca ajungi in Africa, contacteaza-ma. Un catarator si cercetas 🙂

    • Nu cred ca exista om care sa nu aiba vise asemanatoare, din pacate nu toti avem parinti asemanatori cu ai lui …cu bani…si din pacate marea majoritate trebuie sa ne descurcam singuri si sa ne castigam existenta singuri. De accea acest articol se adreseaza copiilor de “Dorobantii” care ar putea face ceva mai bun cu banii parintilor…hai sa numim rubrica Think Outside The Box For Rich People..

      • E adevarat ca majoritatea dintre noi nu au parinti cu bani destui sa ne sponsorizeze visele. De fapt cred ca asta nu e rolul parintilor – daca se poate, e excelent. Multi oameni isi urmeaza visele pentru ca ei cred cu adevarat ca este posibil. Pentru mine asta e cheia. Unii o numesc rugaciune, altii perseverenta, altii miracol – insa banii nu vin decat ca suport in implinirea unui vis. Cred ca in primul rand ESTI si abia dupa aceea AI.

        Nu cred ca exista retete universale, nici nu dau sfaturi – desi vorbesc din experienta proprie. Cred insa cu tarie ca fiecare trebuie sprijinit in zborul lui prin viata asta. Si daca nu putem sa-l sprijinim, macar sa nu incercam sa-i taiem aripile si sa-l lasam in pace. Avem loc cu totii la usa magazinului de vise 🙂

  15. Am urmarit cu interes atat articolul, cat si comentariile.
    Titlul a anticipat parca toate comentariile ar putea fi un raspuns pentru fiecare.
    ‘Struteanu, omul care nu vrea sa traiasca cu capul in nisip.
    Felicitari initiatorilor acestei rubrici, e bine sa iei contact si cu o altfel de juranalistica, departe de stereotipurile tabloide din presa romana de azi.
    Cat despre subiectul in sine, felicitari Mircea Struteanu. Ai depasit cel putin un sistem, chiar daca nu ai ajuns intotdeauna unde ti-ai propus. Picteaza lumea asa cum o vezi tu in fotografiile tale, povesteste-o asa cum o afli de la oamenii cu care te intalnesti si agat-o in fiecare varf de munte. Nu merita efortul de a lega sireturile bocancilor pentru cei care nu te inteleg. Noi ceilalti, poate te vom urma cu povestile noastre. Pana una alta, ar fi util daca aceasta rubrica ar avea mai multe linkuri web , video si fotografii.
    marian

  16. conteaza mai putin activitatea atata timp cat e facuta cu pasiune, ti se potriveste si o faci cat mai bine.

    succes si noroc tuturor!

  17. Bravo Hotnews si Magor Csibi pentru articol !
    Avem nevoie si de astfel de exemple, pentru ca societatea care reclama ‘datorii fata de societate, ca oricare din noi” este o societate bolnava, lenesa, cu valori dubioase (gen manele si vedete can can, fotbalisti), condusa de politicieni corupti si incompetenti (o mare parte), iar generatia tanara are prea putine valori autentice.
    Aveti idee cat din ceea ce datoram si dam societatii intra in moristi din care se imbogatesc carmuitorii?! Situatia asta poate fi schimbata doar cu oameni ca dl Struteanu.
    Curatenia in societate porneste de la curatenia in idei si in jurul nostru, al fiecaruia.

  18. Ma mira reactiile la postarea mea de mai sus.

    Eu nu l-am criticat pe baietasul asta, ci pe cei care-l promoveaza gratuit. Desigur, banii pt. expeditiile sale nu i-a muncit el, insa daca a fost destul de inteligent sa gaseasca fraieri care sa le finanteze, inseamna ca-l duce capul. Deci n-am nimic de impartit cu el (cu atat mai mult cu cat si eu sunt boarder si fost catarator).

    Insa cei care il ridica la rangul de model de reusita sunt pe deplin condamnabili. Romanii sunt si-asa suficient de inapoiati si de naivi, asa incat a face dintr-un aventurier de doar 25 de ani care merge spre Khan Tengri cu banii de la mama si de la sponsori (si nici nu reuseste sa cucereasca varful!!!) un model de reusita, inseamna a promova in continuare asa-zise valori care nu vor reusi niciodata sa scoata societatea si economia romaneasca din impasul cronic in care se zbat dintotdeauna.

    Desigur, autorul articolului ar fi putut gasi usor adevarate modele ale nisei pe care o tinteste: de pilda Horia Colibasanu, care e si dentist, are afacerea proprie din care isi finanteaza partial expeditiile, a reusit sa cucereasca si cativa optmiari (unii in premiera nationala). A promova insa un pustan de 25 de ani ,care merge spre khan Tengri si cum da de greu da nastere unei filosofii care sa-i justifice esecul, mi se pare in continuare LAMENTABIL.

    Orice performanta se poate obtine doar prin MUNCA. El, cum a dat de gre, a renuntat. Credea ca la peste 6000 o sa fie usor ?! Si voi ni-l vindeti aici pe post de mare alpinist ?!

    Nu mai promovati superficialitatea. Promovati munca, hotararea, responsabilitatea, promovati puterea de a merge pana la capat atunci cand ti-ai definit un anumit target. Restul e vanare de vant.

    • Cred ca faptul care a generat iritare vis a vis de comentariul tau este modul in care a fost formulat. E foarte simplu sa faci declaratii negative despre altii mai ales daca esti un anonim pe un forum. In conditiile in care 90% din valorile promovate de media sunt gresite (fa bani, cheltuie, cheltuie, fa bani, asculta manele, informeaza-te zilnic despre viata sexuala a vedetei Y,Carrefour, etc).
      In conditiile in care 90% dintre comentatorii romani de pe net sunt rai, frustrati si foaarte destepti. Articolul poate fi interpretat pozitiv, daca vrei, adica: A, ce frumos! Ia sa pun si eu bani ca o data pe an sa merg si eu acolo! Uite ce experienta placua e! Asta ar fi o reactie de om NORMAL. Nu imbecilitati de genul “eu nu ii platesc lu’ asta pensia din banii mei”, “sau Ha! Ha! Sa il vezi pe asta peste 25 de ani.”

    • Lasati oamenii sa fie promovati! De ce sa promovam doar un anumit tip de oameni? Ca sa ne indobitocim si mai tare?? Ca sa ne limitam cunostintele si orizonturile?? Toata lumea merita promovata, iar cei care fac o afacere si au succes profesional au fost destul promovati pana acum! Lumea are nevoie sa stie ca exista si altfel de oameni in tara asta! De unde stiti voi ca are bani de la mama si de la tata?? Poate a muncit! Mircea chiar da lectii de escalada, iar din asta stiu sigur ca scoate bani. Deci, dragii mei frustrati, lasati oamenii sa traiasca cum vor ei, nu-i mai judecati atata. Ca eu sau Mircea sau altii care sunt de acord cu stilul lui de viata si i-l admira, nu mergem sa postam comentarii rautacioase la articole despre bogatashi sau afaceristi!

  19. Hei! Open your minde! Think Outside the Box! Cu sau fara ajutor financiar de la parinti, daca Mircea este un exemplar Homo Sapins fara calitatile necesare pentru a invinge in viata, va disparea.

    Spunea cineva ca nu vrea sa plateasca pt el. Foarte bine! Nimeni nu-l pune! Si nici n-o face! Daca plateste ceva, plateste alte chestii, si nu stau sa le insir aici pt ca nu e nici locul, nici momentul potrivit.

    Ar fi fost altceva daca se scria despre un tanar care se vaicareste si intinde mana sa cerseasca ajutor????
    Face asta cumva Mircea? NU! El isi urmareste cu incapatanare si pasiune visele.

    Mircea se descurca! Bravo lui! Eu il admir pt ca stie ce vrea si isi urmareste visul. Ii admir parintii care au stiut sa aprinda in el flacara pasiunii; il admir pe el pt ca este incapatinat si nu se lasa doborat de tipare si obstacole si isi urmareste cu pasiune visele. FARA PASIUNE NU SE OBTINE PERFORMANTA!

  20. Bravo Mircea!
    Parinti, neparinti, nu vad care este legatura. Cati dintre cei care sustin ca Mircea este un “sustinut” financiar ar putea sa faca ce face el? Ma refer chiar la performantele lui in anumite sporturi si disponibilitatea de a pleca mai tot timpul, de a urca pe niste munti care nu sunt tocmai Vf. Omu, de a catara pereti inalti etc.. Mai mult, este un foarte bun scriitor si fotograf.
    Sa faci ce-ti place ar trebui sa fie idealul tuturor, altfel nu iese bine. Aaaa, ca nu gasim toti acel job “ideal”, foarte adevarat. Intrebarea “ce s ar intimpla daca toti am deveni instructori de snowbording ?” are si un raspuns-intrebare: Cine a spus ca trebuie ca “toti” sa avem pasiunea snowboardingului? Poate ca unii isi gasesc linistea/pasiunea construind case sau ingrijind animale, facand grafica, etc.
    Suntem diferiti si asta-i tot farmecul. Altfel, “robotzeii viitorului” ne cheama.

  21. Sunt entuziasta si plina de admiratie! Primul meu gand a fost acela de a compara filosofia de viata a lui Mircea cu cea a cataratorului italian Reinhold Messner. Ultima lui carte, “Muntele, asa cum il vad eu”, a aparut in limba italiana si in germana. El a reusit sa atraga atentia presei si a sponsorilor, obtinand astfel fonduri pentru a organiza alte expeditii. Desi s-a retras, publica in continuare carti, vorbeste la conferinte, organizeaza catarari pentru seminarii de auto-motivare… Cred ca modelul lui poate fi aplicat si in cazul lui Mircea. Probabil ar trebui contactate edituri straine si sponsori… In cazul lui Messner, succesul a aparut cand, dupa primii ani de “cariera” s-a catarat de unul singur, fara masca de oxigen, pe Everest. Este nevoie de un proiect extrem de atragator, prezentat sponsorilor. In ceea ce priveste fotografiile, imi pare rau ca, traind in Italia, nu pot sa ma propun drept copywriter… Muntele ma atrage dintotdeauna, merg deseori in Alpi, dar nu as reusi sa ma catar sau sa cobor pe gheata…

    • Serios? e ciudat cum un articol naste atatea comentarii pro/contra si gen nuca in perete, vezi cel de mai sus… cine ne cere parerea? si voi cei care o dati cu munca rezultate etc, ce faceti pe net in mijlocul zilei? asta e exemplu? credeam ca sunteti la birou, pffffffffffffffffffffff mai lasati-ne domnilor formatori de opinie si specialisti in toate

      • Scuze tuturor, poate am scris urmarindu-mi sirul gandurilor si nu se intelege prea bine la ce ma refer. Recitind cu atentie articolul si mai ales comentariul lui Mircea mi-am dat seama ca problema nu era gasirea unor finantari (Mircea oricum nu pare sa aiba nevoie de sfaturi!) pentru continuarea activitatilor, ci schimbarea mentalitatilor.
        Oricum, e ciudat ca un cititor sa se autoacuze de inutilitate, numai ca sa poata critica. Si, in al doilea rand, ce model de societate ai in minte cand te astepti ca toti cei care muncesc in viata sa fie la birou la acceasi ora? Pentru tine a munci inseamna doar a fi la birou?

  22. Una din primile griji ale capitalismului a fost ca oamenii sa nu mai aibe timp..sa nu mai aibe timp sa gandeasca…sa fie preocupati de asigurarea nevoilor imediate ale vietii…adica primul segment din piramida nevoilor a lui Maslow….De restul aspectelor se vor ocupatii altii…care au invata sa gandeasca si sa domine.
    *
    Din aceasta cauza si din multe altele, atunci cand vedem un exemplu diferit fata de rutina zilnica, ne manifestam “romaneste” …ca asa ne sade bine..sa criticam ..sa vorbim impinsi de frustrarile si complexele unei vieti in care nu percepem mai mult decat mediul din imediata noastra apropiere…
    *
    Insa da…dragi romani…se poate mai mult ..si e deosebit de placut sa privesti varietatea vietii pe care o traim..Spectacolul este minunat…si facem cu totii parte din el..la fel ca si Struteanu…la fel ca si cel care a scris imbufnat in propria-i neintelegere de fapt comentariul anterior…

    Intr-o zi cei care critica vehement spiritualitatea altora vor fi mai putini “romani”..si mai mult oameni..
    *
    O zi frumoasa tuturor.

  23. Oare corporatiile va spala si capul pe interior…nu numai creierul?
    La putini romani le da prin cap asa ceva si mai putini se incumeta si doar cativa pleaca la drum, asa cum a plecat tipul asta.
    Toti ceilalti gasim mii de scuze sa nu o facem: nu am bani, nu am timp, e greu, e departe, e mai frumos la All Inclusive

  24. of, of

    de aici si numele rubricii

    e doar un om a carui gindire iese din tiparele sociale acceptate: job, responsabilitate, obligatii, bani. E propus aici pentru dezbatere. Si se poate vedea citi dintre comentatori vad mai departe de lungul nasului si citi nu.

  25. Ii invit pe toti idealistii care lovesc in corporatii si in capitalism sa-si sponsorizeze eroul cu paslari, corzi de canepa si aparate foto cu burduf, pt. ca acesta sa nu mai fie nevoit sa apeleze in cadrul expeditiilor sale fara target la produsele imperialiste.

    viva la revolucion.

  26. Alegerea unui mod de viata este strans legata de nivelul de dezvoltare al societatii in care traiesti.
    In Romania, din cauza saraciei de ordin istoric, nu ai alta sansa, pentru un om obisnuit, decat a urma in viata sabloane menite sa iti asigure un trai decent, in detrimentul unei alegeri “cu sufletul” pentru o pasiune, o cariera, poate chiar pentru perechea ta.
    Insa daca ai bani, poti da skip la cele spuse de mai sus si poti alege ce vrei, asta daca esti in stare pentru o alegere buna.
    Felicitari pentru alegere, d-lui Struteanu!
    Semnat,
    un fost corporatist care a strans ceva bani cat sa o taie din tara si sa traiasca ALTCEVA, thinking outside the box….

  27. sry de re re …
    Al 2-lea post ai inceput ca nu il critici…l-ai facut puSHtan .. ceea ce la 25 ani nu mai e (la 25 ani se pot realiza multe .)si ai spus ca se crede buricu pamantului.
    Astea sunt remarci oare ?

  28. Incredibil cat de relevante sunt unele comentarii pentru lumea in care traim.
    cateva clarificari:
    In privinta banilor nu e asa de roz, mama e la pensie iar tatal nu mai e. Deci parintii cu avere ies din peisaj. Oricum eu spun saru’ mana parintilor.
    Sunt complet sincer. Mai exact mama m-a ajutat cu 900 de ron pentru calatorie. Bani se pot munci, si daca as fi facut o afacere cred eu ca aveam destui cu care sa plec unde vreau. Important e sa stii cat e destul si cand sa pleci.
    Oricum am o informatie utila, se pot obtine finantari, sponsorizari si tot felul, pentru proiecte. Daca faci ceva util si istet se pot gasi si finantatori.
    Este foarte greu, dar nu imposibil.

    Imi este greu sa raman serios pana la capat. O sa raspund putin amestecat. Cert este ca nu va fi nevoie sa-mi plateasca nimeni pentru asigurarea de sanatate, copii educ deja, banii pe care ii am astazi sunt fix din “fotografie si alte vrajeli (si nu sunt de loc o gramada)”. Ce ti-e si cu artele astea .. Cu cercetasii am mers in Elvetia platind o suma modica, ne-au asigurat ei cazare si masa. In Scotia am fost platit de Federatia lor de Alpinism in cadrul unui schimb de experienta (orice sportiv bun poate avea acces la asa ceva).

    Eu spun exact invers, think outside de box pentru cei cu averi mici, nu pentru cei cu averi mari. Din experienta mea de pana acum, majoritatea oamenilor pe care i-am intalnit se tem sa faca lucruri indraznete din cauze psihice, nu financiare sau de natura fizica. Desigur, cu totii ne agatam de bani, de sanatate sau de conditia fizica. Nu trebuie sa fim niste Bruce Lee sau niste Jean Claude sa facem lucruri iesite din cutie. Ar fi surprinsi majoritatea oamenilor de afaceri, nu numai din Ro, sa afle ca un salariu pe o luna de-al lor le-ar putea ajunge 3 luni (cazare, masa, vize, transport, taxe, cadouri) sau mai bine in tot felul de locuri frumoase ale lumii.
    Poate a fost putin inteles gresit articolul, sau unghiul lui. Nu cred ca este nicio utopie aici, sper ca nu sunt promovat la rangul de model, eu cred ca cel mai bine este sa ia fiecare ce e bun de la fiecare, si raul sa-l lase de-o parte. Nu stiu cum o voi duce exact peste 15 ani. Totusi daca voi trai sunt convins ca imi va fi foarte bine.
    Cat despre mucosi. Poate ca nu ei, mucosii cu aparate foto, cladesc o societate buna, dar daca nu ar fi ei, cum ar mai vedea urmasii nostrii societatea asta buna in cartile cu ilustratii?

    • Ma bucur pentru interventia ta! Este salutara:) Intr-un fel mi-ai scos ochii din cutia mintii (daca esti talentat si bun obtii finantari, deci se poate si cu bani personali putini dar sa ai ce arata )! Iar in privinta unora de pe aci in legatura cu viziunea asupra vietii, cu pensiile si alte chestii din aceastea, sunt curios unde vor fi ei peste 25 de ani:) o viata muncita in rutina, in lucruri care nu aduc satisfactie, dar poate bani, in concedii platite in statiuni sa mai scape de stres, in mediocritate! In nimic formator, relevant, evolutiv pe plan personal! Doar intr-o goana…

  29. Am facut prima expeditie a mea pe vremea cand parintii nu aveau bani sa imi dea sa calatoresc in europa, cu autostopul bucuresti-paris, dus-intors, cu prietena mea, si am locuit in marile orase de pana acolo la colegi de facultate care erau in burse Erasmus. Am platit doar sandvisurile pe care ni le cumparam de la supermarketuri. Au fost printre cele mai frumoase 3 luni ale vietii mele. 3 luni am cheltuit 200 eur si m-am intors cu o experienta de viata…

    Intamplarea face ca mircea imi este prietenul cel mai bun de vreo 10-15 ani, cand ne-am cunoscut la un foc de tabara cercetaseasca. Am trecut prin multe impreuna, si stiu toate greutatile pe care le-a avut. Iar cand s-a intors din asia avea datorii garla si zambetul pe buze. Doar crezul in sine a facut ca printr-o minune sa obtina un job cu care si-a acoperit datoriile.

    El nu e un model, in nici un caz nu unul pentru performante deosebite (cu toate ca are si de-alea dar modestia l-a impiedicat sa le puna in primele randuri ale articolului, cum se intampla de obicei la noi) ci doar unul dintre multele exemple de oameni care refuza sa devina sclavul unui sistem bolnav, bazat pe distrugerea personalitatii si pe manipulari in masa. Eu unul nu vreau!!!

    Nu va grabiti sa dati in cap, analizati-va foarte bine vietile: va place cum traiti? Lui Mircea ii place foarte mult, va zic eu!!!

    Si mai ganditi-va la cauzele psihice de care vorbea Mircea, acolo e secretul multora si in acelasi timp cauza unei societati bolnave in care ne aflam.

    Ma revolta primitivismul si superficialitatea in care se zbate Romania, un blestem ce nu pare sa se sfarseasca… mi-as dori sa traiesc intr-o romanie mai deschisa, mai BUNA, mai optimista, mai toleranta, mai spirituala, dar nu cred ca voi apuca ziua aia….

  30. Cat despre Colibasanu: tot respectul, sa fie si el promovat cum se cuvine (si a fost si el promovat), si toti cei care merita.

    Insa Colibasanu a fost promovat pentru performanta in timp ce mircea pentru un altfel de viata. Asta nu inseamna ca unul e mai bun decat celalalt sau ca se exclud reciproc.

  31. Pingback: Mircea Struţeanu/ “Lumea largă”/ Expoziţie de fotografie « Casa de Cultura a Municipiului Iasi “Mihai Ursachi”

  32. Pai daca asa e cum spui, Mircea, eu imi prezint scuzele de rigoare.
    Viata ti-a dat o palma, dar te-a recompensat pe alte parti. Nu sunt multi care reusesc sa faca ceea ce faci tu, IN FELUL in care o faci tu..si nu prin alte mijloace.
    Bafta in continuare!

  33. Felicitari Mircea pentru ce ai reusit sa faci si ce o sa faci in continuare. Dupa ce am citit toate comentariile imi dau seama ca romanii (foarte multi) sunt ingusti la minte si inca mai au tendinte ceausiste. Omul face ce vrea cu viata lui.

    Bafta in continuare Mircea 😉

  34. Peste 15 ani o sa mai auzim de el numai daca nu s o lua la trinta cu vreun pietroi; pai sa plecam toti in lume sa facem poze sa ne plimbam sa ne umplem sufletul cu toata istoria si geografia planetei ; sa fim asa niste izmene pe calator; ce ai ma nene cu pietroaiele? si mie imi place muntele dar ii respect pozitia , frumusetea si maretia din locul din care pot face acest lucru; treaba ta ce faci dar nu cred ca este mare chestie sa apari peste tot ca mare nu stiu ce…..; mai nene fa ti studiile, esti putin dus de acasa si lasa ne Nu vrem sa auzim de tine peste 15 ani . Va fi altul ca tine, dus……

  35. Mircea, esti foarte tare. Respect oamenii care, nu doar gandesc, dar si fac lucrurile OTB, care au curajul sa faca exact ceea ce isi doresc. Din pacate vad ca nu se intelege, din comentariile cititorilor, ca aici e vorba de respect. Fiecare alege ce vrea in viata si atata timp cat este impacat cu alegerile lui, nu are ce reprosa unui pushtan foarte, foarte tare. Din pacate vad ca sunt multi frustrati cu tupeu. In viata poti face ce vrei. Tocmai de aceea lumea va progresa: exista oameni care aleg sa construiasca, sa descopere etc si pentru altii, din varii motive si astfel isi traiesc si ei viata la randul lor cum le place. Din pacate, majoritatea oamenilor aleg “costumul”, salariul si un “renume”. Pentru ce? Fiecare sa isi raspunda sincer, daca are curajul.
    In rest, pentru toti, zile senine 🙂

  36. salut tizule. felicitari. am dat si eu de articolul asta cu ajutorul unui prieten, “nebun frumos” ca si tine ( http://andreirosu.wordpress.com/ ) si am fost placut impresionat de ce am citit. mare pacat ca bunadispozitie, optimismul si naturaletea cu care ne traim unii viata sunt nu doar stari neintelese de altii ci chiar mult mai putin molipsitoare decat invidia si rautatea altora, refulari ale incompetentei si neputintei, uriase frustrari. Nu-i nimic Mirceo, avem mai mult de lucru atunci ! 🙂

  37. Ii place fotografia, snowboardul si cataratul. Si are doar 25 de ani. A vizitat mai multe tari decat au vizitat multi dintre noi ‘la-un-loc’.

    Eu nu ii pot spune decat ‘felicitari’.

    Foarte multi resemnati pe aici. Si ce nu inteleg multi dintre ei e ca, nu ai nevoie de bani ca sa faci ce iti place. Nu are nevoie de bani ca sa fotografieze, sa se catare sau sa se dea cu placa.

    Multa bafta in continuare si spor.

  38. felicitari mircea….ce nu stiu unii dintre voi este faptul ca pentru a pleca sa vezi ceva…sa te catzeri…sau sa faci fotografii nu iti trebuie decat determinare…pasiune si vointa….poti sa vizitezi multe tari si locuri frumoase cu foarte putini bani….diferenta este ca acesti oameni de tipul lui mircea se multumesc cu putin…nu pleaca la resort de 5 stele…nu pleaca cu avionul la clasa 1…
    e usor sa judeci pe cineva din spatele unu calculator….de la un job care va ajunge sa te plafoneze la un moment dat…muncim si muncim sa strangem bani….pentru ce….ce rost are daca duci o viata plictisitoare si care te nemultumeste….
    catzratul nu cere asa multi bani…cere pasiune…snowboardul la fel…..fotografia la fel….voi cei care criticati si care nu vreti sa “le platiti asigurarile” ce pasiuni aveti???? va vedeti la 50 ani cu casa si familie si masina…si le veti povestii copiilor ca trebuie sa muncesti sa ai o cariera si o familie si ca trebuie sa te scrifici pentru asta…..
    mai stai pe ganduri si calculati….plecati intr-o vancata si stati la cort nu la hotel, mancati biscuiti si conserve…sa vedeti cum e viata are alta culoare cand esti liber…cand iei o pauza sa te uiti in jur…sa vezi si altceva decat blocuri si joburi si hoteluri de 5 stele si ALL INCLUSIVE
    oameni buni TAKE A MOMENT TO RELAX

  39. Intr-adevar, este foarte greu in Romania sa traiesti din si cu pasiune. Cei mai multi sfarsesc in a se ineca in mlastina nepasarii.
    Doar pasiunea dusa la extremis ne opreste din a sucomba.

  40. Pingback: Refugiu Urban: Va invitam sa dansati pe sarma. La propriu » Think Outside The Box

  41. Il cunosc personal pe Mircea si e minunat! Am facut facultatea impreuna si probabil ca daca va citi comentariul va rade copios :))! nu cunosc pe nimeni cu o pofta mai mare de viata, de lucruri noi si frumoase! eu mereu am fost mandra de el si el stie asta! spre deosebire de altii, el chiar face ce-i place… chiar foarte mult! Si are o libertate in gandire pe care putini o au! Si are vise pe care, daca nu va reusi sa si le indeplineasca, cu siguranta va incerca macar! Si va spun eu ca e fericit!

  42. Pingback: The Borat Project: Calatorie jurnalistica fara plan si fara jurnalisti » Think Outside The Box

  43. Pingback: The Borat Project: Riportút tervek és újságírók nélkül » Think Outside The Box

Leave A Reply