Street Delivery: reţeaua socială offline a Bucureştiului

Peste 150 de proiecte concentrate pe Strada Arthur Verona, timp de trei zile. Aproape 8.000 de persoane care şi-au anunţat participarea pe pagina de Facebook a evenimentului, dar regula dedusă din pietonadele anterioare spune că, în acest sfârşit de săptămână, între Grădina Icoanei şi Cinema Patria se vor perinda mult mai mulţi. Cu alte cuvinte, o bulă în realitatea imediată a Bucureştiului, o mostră dintr-un scenariu posibil despre cum ar putea arăta oraşul dacă am avea mai multă grijă de el şi de ceilalţi. Pe ultima sută de metri organizatorică, am stat de vorbă cu Cristian Neagoe, din partea Fundaţiei Cărtureşti, care, alături de Ordinul Arhitecţilor din România, a încetăţenit unul dintre cele mai bune şi sănătoase obiceiuri ale unui oraş la care am ajuns să ne raportăm alternând dragostea şi ura. Aflat încă de la început în stradă, fiind unul dintre iniţiatorii proiectului Street Delivery, Cristian Neagoe ne spune cum s-a schimbat livrarea de stradă în toţi aceşti ani şi ce formă ar putea lua într-un Bucureşti utopic.

de Andra Matzal

Mâine începe cea de-a şasea operaţiune de Street Delivery. Ce-a fost şi ce-a ajuns evenimentul care închide strada pentru maşini şi o deschide pentru oameni?

Street Delivery a început din nevoia de spaţiu public în Bucureşti. Din realizarea faptului că pietonii au la fel de multe drepturi ca şoferii pentru un oraş în care să se simtă bine. Rareori ne întrebăm de ce un cetăţean cu automobil e îndreptăţit să ocupe de 6 ori mai mult spaţiu decât un pieton. Cine decide că valoarea unei case vechi de 200 de ani este egală cu preţul terenului minus costul demolării? De ce să nu desenăm peste afişe şi panouri care ne intoxică privirea? De ce (în multe parcuri încă) n-avem voie pe iarbă? De ce oamenii nu pot locui strada, ci trebuie doar să o traverseze?

Una dintre mizele Street Delivery era crearea unui teren bun pentru crearea traseului cultural Arthur Verona-Victoriei. În ce stadiu a rămas acest proiect: evoluează sau a rămas înţepenit?

Cu fiecare an, traseul pietonal Arthur Verona înaintează. Mai întâi închiderea străzii, apoi bolarzii montaţi pentru ca maşinile să nu mai poată parca pe trotuar, piatra cubică a înlocuit asfaltul, a apărut o statuie şi o piaţetă lângă Biserica Anglicană, banca de litere din faţa librăriei Cărtureşti şi mobilierul urban montat acolo, calcanul desenat de artişti graffiti care rămâne temporar expresia actuală a unei străzi din Bucureşti, toate acestea nu sunt de ignorat. Sunt gesturi pe care le poţi uita în 6 ani, fiindcă devin normale. Dar ele nu ar fi existat fără Street Delivery şi efortul comun al societăţii civile româneşti.

După cea de-a cincea ediţie Street Delivery, câteva mii de oameni s-au adunat pe Facebook, cerând ca strada să se închidă în fiecare weekend. Ar fi realizabil un Street Delivery săptămânal sau mai degrabă e vremea ca micile comunităţi să-şi revendice spaţiul public la scară mai mică?

Street Delivery în fiecare weekend a început deja să se întâmple. După cele 3 zile pe str. Arthur Verona, ştafeta e preluată de evenimentul “Femei pe Mătăsari”, de pe 17 pe 19 iunie. Iulian Văcărean, iniţiatorul proiectului, participă de altfel, cu o sufragerie în mijlocul Street Delivery, între 10 şi 12 iunie. Am fi bucuroşi să sprijinim eliberarea temporară a altor străzi şi comunităţi de-a lungul anului. Deocamdată, însă, noi ne concentrăm pe strada noastră. Go local! – e un precept după care ne ghidăm.

Care crezi că e cea mai mare schimbare pe care a determinat-o Street Delivery în Bucureşti?

Crearea unei reţele sociale offline puternice, care poate schimba Bucureştiul.

Câteva din highlight-urile Street Delivery 2011?

Ghostpoet, Alexander Robotnick, Subcarpaţi, democraţie participativă în stradă, locuire în spaţiul public, arte, invenţii, jocuri, ateliere, bătaie cu apă, arhitectură, urbanism, mâncare sănătoară, sport, biciclete, tot ce ţi-ai dori într-un Bucureşti pentru omul-pieton în ipostaza lui naturală.

Cum ar arăta un Street Delivery utopic?

Grădina Icoanei şi Parcul Filipescu (al Universitarilor) unite – sunt traversate de o stradă aberantă: nu are clădiri de o parte şi de alta. Cu toate acestea, cele două parcuri sunt separate de trafic şi de garduri. Apoi, o trecere de pietoni peste Magheru la Cinema Patria. Sau, şi mai bine, un pasaj pietonal cu parcări multietajate pe sub bulevard. Strada Verona continuă pe cealaltă parte, spre Ateneu. De acolo până la Cişmigiu e o aruncătură de băţ. Tot traseul ar dura cam 15 minute şi conţine câteva dintre cele mai frumoase clădiri istorice ale Bucureştiului.

Citiţi şi:

VIDEO Pietonii îşi iau strada în primire: Manifestul Street Delivery