Ştiinţa se învaţă în joacă, cu Discovery Channel şi Fun Science

Fie că eşti un fan declarat al emisiunii “Vânătorii de mituri: Ora de ştiinţă” (difuzată pe canalul Discovery de luni până vineri, de la ora 13:00), fie că ai fost pasionat de ştiinţe în şcoală, fie că eşti doar curios, un lucru este cert: îţi plac experimentele. Dacă te-ai întoarce puţin în timp şi ai fi din nou copil, te-ar încânta şi mai tare; însă cel mai mult te-ar fascina să înveţi cum să faci experimente cu substanţe comune, aflate la îndemână, prin casă, într-un mod distractiv. Cu un profesor trăznit, câteva baloane, puţin oţet, bicarbonat şi nişte detergent de vase.

de Camelia Jula

Bună ziua, numele meu este Berzelius, sunt un savant trăznit şi mă pregătesc să intru la ora de ştiinţă veselă la Şcoala 172 “Sfântul Andrei” din Bucureşti. Am auzit că aici sunt copii de clasa a V-a foarte curioşi şi le-am pregătit câteva demonstraţii. Deci, să verific: am oţet? Este, bun! Bicarbonatul unde l-oi fi pus? În buzunarul drept nu e, în buzunarul stâng nu e, a, ok, e aici la piept în halat. Aşaaa, să punem şi cravata, că suntem la şcoală şi ochelarii şi …. cred că am uitat ceva… Oare ce oi fi uitat? (Dacă mă tot învârt în jurul propriei axe s-ar putea să îmi aduc aminte? Uite un experiment interesant!). A, era să uit de baloane. 1, 2, 3, 4 baloane, perfect. Şi acum, să intrăm la clasă! Bună ziua, copii!

Buuunăăăă ziiiuaaaa!

Corul de voci nerăbdătoare ignoră, brusc, prezenţa profesorilor, a reporterului sau a aparatului de fotografiat. Toţi ochii sunt aţintiţi asupra personajului care tocmai şi-a făcut apariţia: cu pantaloni largi şi buzunare pe măsură, halat alb, cravată în dungi negre şi verzi, un păr zburlit în două culori şi ochelari verde-fosforescent, profesorul trăznit pare el însuşi un experiment. Şi, într-un anume fel, asta şi este: misiunea lui este să le arate copiilor (şi profesorilor, în egală măsură) că ştiinţa poate fi veselă, descoperită prin activităţi din viaţa noastră zilnică şi învăţată prin experienţe practice, jucăuşe. În fond, cine nu s-ar distra să vadă cum apa curge în sus, când toată lumea ştie că apa nu poate curge decât la vale?

Primul pas în comunicarea ştiinţifică distractivă: savanţii, mai ales cei mici, nu se dezlipesc de scaune cât durează lecţia, nu vorbesc neîntrebaţi, dacă vor să spună ceva dau din coate, nu ridică două degete şi în loc de “daaaaa” spun “hapciu!”. Iar copiii intră rapid dintr-o rutină în alta, mai ales că varianta profesorului trăznit li se pare, şi lor, mult mai haioasă. Râd cu gura până la urechi în timp ce repetă datul din coate şi strănutatul. Şi profesorii se distrează, angrenaţi în atmosfera creată de Berzelius, care nu stă o clipă locului şi are mereu ceva de arătat, împărtăşit sau demonstrat, cu ajutorul micilor voluntari pe care îi alege din mijlocul elevilor.

Ştiinţa prin ochi de copil

Când vrei să umfli un balon, dar nu ai heliu la dispoziţie şi nici plămânii parcă nu te ajută, puţin oţet într-o sticlă, în care dai drumul unei cantităţi de bicarbonat de sodiu, rezolvă problema. Desigur, nu uita să pui balonul pe gura sticlei, altfel pierzi bunătate de reacţie chimică şi rămâi cu balonul tot neumflat! Dacă te-ai întrebat vreodată ce e mai greu, un balon neumflat sau unul umflat cu aer, să ştii că orice elev de a V-a de la Şcoala “Sfântul Andrei” îţi poate spune: aerul are greutate proprie, deci, te-ai prins, da? 🙂 Şi tot ei îţi pot arăta cum faci diferenţa, între două substanţe, ca să afli care e acid şi care e bază.

O demonstraţie de acum înainte floare la ureche este să faci apa să curgă în sus. E destul de simplu, îţi trebuie apă (normal!) şi nişte chibrituri montate într-un suport, spre exemplu plastilină, pe care le plasezi în recipientul în care vrei ca apa să curgă în sus (pe care l-ai aşezat frumos cu gura în jos într-un alt vas, mai larg, cu apă). Dai foc, se consumă oxigenul, pac, apa a şi urcat în borcan! Joacă de copil! Însă mai spectaculos de atât este să faci un vulcan. Cum? Păi, ştiu tot elevii profesorului trăznit: îţi trebuie un vas cu apă, în care torni nişte detergent de vase lichid, bicarbonat de sodiu şi oţet. Ce crezi că urmează? O erupţie adevărată! Mai sigur ar fi să faci experimentul acesta în baie, să nu ai de uscat apoi covoare, pentru că, odată pornită reacţia, nu o poţi opri la jumătate şi, crede-ne, dă pe dinafară!

Şcoala Discovery Channel

Curiozitate, încântare, bucuria descoperirii, dar, mai mult decât atât, cunoştinţe. Asta demonstrează copiii de clasa a V-a, toţi fani ai canalului Discovery şi toţi la curent cu cele mai noi aventuri ale eroilor preferaţi (în special, vânătorii de mituri). Deşi sunt puşi prima dată în faţa experimentelor descrise, au curaj să spună cum ar trebui făcut şi de ce reacţia chimică s-a petrecut într-un fel şi nu în altul. Şi nu au doar curaj, ci chiar ştiu explicaţiile corecte, înţeleg fenomenele şi au soluţii pentru întrebările profesorului trăznit.

“Copiii de azi sunt mai deschişi şi datorită faptului că au un nivel de informaţii mult evoluat faţă de acum 10 ani, ca să nu mergem cu mai mult în urmă; se manifestă deschis, nu mai sunt încorsetaţi de reguli şi asta consider că e un lucru bun”, explică directorul adjunct Marieta Miu faptul că elevii de clasa a V-a, deşi nu studiază, încă, chimie, cunosc, deja, termeni din domeniu şi ştiu cum să obţină anumite reacţii. “Din ceea ce am văzut astăzi şi cum au reacţionat copiii, cred că a avut un impact extraordinar. Aceasta ar fi modalitatea de desfăşurare a orelor de ştiinţă, să îmbine jocul cu informaţia, categoric lor le-ar plăcea mai multe ore de acest gen! Şi pe noi, adulţii care am participat, ne-a încântat ce am văzut”, mărturiseşte doamna profesor.

Elevii cei mici au numai superlative de spus. “Ora mi s-a părut foarte interesantă şi am descoperit lucruri noi. Cel mai mult mi-a plăcut vulcanul, adică reacţia, când s-au amestecat toate elementele şi a erupt!” (Andrei). “Cel mai mult mi-au plăcut experimentele cu baloanele. Mi-ar plăcea să avem toate orele aşa!” (Erika). “Mie mi-a plăcut când a urcat apa. Aceea e reacţia care m-a impresionat cel mai tare” (Alexandra). “Mie mi-a plăcut cel mai mult vulcanul. Recţia, aşa, dintr-odată, cum a erupt. Aş vrea să fie toate orele aşa!” (Andreea). “A fost foarte interesant. Cel mai mult mi-a plăcut reacţia vulcanului. A fost foarte spectaculos, ceva nou, ce nu văd în fiecare zi!” (Anamaria).

Ştiu!

Ora s-a încheiat prea repede. Dar s-a încheiat în aplauzele copiilor, care nu mai conteneau să spună “super!”, “foarte tare!” şi să se înghesuie să obţină autograful lui Berzelius, care a rămas fără pastă în pix de la atâtea semnături. Salutul de final nu putea fi altfel decât în spiritul adevăraţilor savanţi trăzniţi – mâna la frunte, aproape milităreşte, doar că în loc de “să trăiţi!”, savanţii, mici şi mari, spun din tot pieptul: “Ştiu!”. Ora de la şcoala 172 a fost ultima din programul educativ “Ora de ştiinţă”, un proiect Discovery Channel şi Fun Science (compania numărul unu din Europa în activităţi distractiv-educative pentru copii cu vârste cuprinse între 4 -14 ani), derulat timp de o lună, în zece şcoli din capitală, cu sprijinul Inspectoratului Şcolar Bucureşti.

Închid reportofonul, pun aparatul foto la loc, când … Ştiu! În spiritul profesorului trăznit, am uitat şi eu ceva: pe profesor. Aşa că aştept ca toată clasa să îşi primească autografele înainte să îi dau masca jos şi … să vedem cine se ascunde în spatele ochelarilor verzi şi al părului zburlit? “Constantin Viscreanu e în spatele profesorului trăznit”, se prezintă el. Constantin de la Fun Science, cel care îi învaţă pe copii, prin joc şi amuzament, cum să facă apa să urce. “E o plăcere să vezi cum ai atenţia a 50 de copii sau peste, este o sursă de energie zilnică, te încarcă foarte tare. Nu contează că, fizic, s-ar putea să te epuizeze! Ca şi energie oferită, sunt excepţionali copiii!”, mărturiseşte Constantin.

Modul în care se joacă şi îi învaţă pe copii diverse lucruri presupune un cumul de talente – didactic, actoricesc – dar, mai ales, muncă. “În afară de cunoştinţele pe care le ai, sunt anumite tehnici pe care le deprinzi. Cu copiii, ca să intri în interacţiune, trebuie să îi simţi. Nu poţi să predai, trebuie să te joci cu ei. Suntem o echipă, este ştiinţă practică şi distractivă ce facem”, mai spune profesorul trăznit. Constantin se joacă de-a ştiinţa veselă cu copiii de vreo 4 ani, iar momentul lui preferat, la fiecare oră, este … liniştea. “Pentru că în momentul de linişte ei nu se pot manifesta altfel şi atunci îţi transmit tot prin ochi. Şi sunt acolo, sunt ai tăi!”.