Știința acneei: De ce ne apar coșuri?

Pielea oamenilor este atacată constant de coșuri. E unul dintre fenomenele care ne diferențiază de restul lumii animale. Deși e adevărat că o formă de acnee vulgaris afectează și alte specii – câinele mexican fără păr, de exemplu –, acneea este în mare parte o năpastă specifică speciei noastre. De ce este animalul uman atât de unic în dezvoltarea unor erupții vulcanice ale pielii – coșuri, pustule, furunculi sau, în unele cazuri, cicatrice permanente? Aflați mai departe.

Între 85% și 100% dintre adolescenți sunt asaltați de acnee, precum și o minoritate semnficativă din rândul adulților, scrie revista Slate. Teoreticienii evoluționari americani Stephen Kellett și Paul Gilbert au depistat motivul și spun că această afecțiune s-ar datora faptului că oamenii s-au lepădat prea repede de pielea de maimuță. Ei au observat că evoluția glandelor noastre sebacee, obișnuite odinioară să facă față unui trup acoperit de mult păr, au fost bulversate de schimbarea evoluționară a look-ului uman. Tot acel sebum cerat și uleios, care în mod normal lubrifia blana, n-a mai avut ce să lubrifieze. Așa că a început să se adune și să ne înfunde porii, la care s-a adăugat și o combinație de factori genetici și de mediu, încă puțin cunoscuți, iar unii dintre noi, mai puțin norocoși, au fost loviți de stigma urâtului.

În ciuda empatiei de care dăm dovadă mulți dintre noi, în mare parte avem tendința să-i asociem pe cei care suferă de acnee cu trăsături indezirabile. Cel puțin acesta a fost rezultatul unui studiu întreprins de psihologul Tracey Grandfield și de colegii ei de la Universitatea din Sheffield în 2005 – oamenilor atacați de acnee le sunt alăturați termeni precum „brutal”, „rău”, „urât”, „furios”, „agresiv”, „vomă”, „jalnic”. Alte cercetări au arătat că erupțiile de amploare și inestetice ale pielii stârnesc un mai mare dezgust decât unele mai „curate”, cum ar fi, de exemplu, vitiligo (zone albe fără pigmenți). Mai departe, o treime din adolescenții neozeelandezi care aveau probleme mari cu coșurile au raportat gânduri suicidale, iar un sfert și o zecime dintre ei au manifestat un nivel ridicat de depresie, respectiv de anxietate.

Această stigmă nu este nouă. În 1948, clinicienii Marion Sulzberger și Saide Zaidens concluzionau: nu există o boală care să cauzeze o traumă psihică mai puternică, o inadaptabilitate mai mare între părinți și copii și sentimente de insecuritate și inferioritate mai pronunțate decât acneea vulgaris (cea mai comună formă de acnee). În ultimii 60 de ani, industria tratamentelor anti-acnee s-a dezvoltat mult, precum și un subdomeniu psi intitulat psihodermatologie, însă nu toți se bucură în mod egal de efectele curative. De fapt, s-ar putea chiar ca cei care suferă de o formă gravă de acnee să fie mult mai deprimați decât în trecut, odată cu schimbarea standardelor estetice ale societății și mai ales din rușinea pe care o resimt atunci când sunt nevoiți să apeleze la tratamentele anti-coșuri amintite mai sus.

Trebuie să ținem minte însă că în cele mai multe dintre cazuri acneea nu este decât o calamitate trecătoare și că nu ar trebui să ne fie rușine să apelăm la ajutor dacă suferim de așa ceva. Sunt mulți oameni care trec prin asta, așa că mai bine ne-am pregăti pentru suferința psihică pe care o vor declanșa invariabil ridurile atunci când vom îmbătrâni.

Foto: Reuters