Stephanie Roth: ”Trebuie să-i dai șuturi în fund guvernului, să lucreze pentru cetățeni”

0

Înainte de interviu, prin Roșia Montană, toată lumea îmi spunea despre Stephanie Roth „știi, ea e un fel de legendă pe aici”. Desigur, asta nu pune niciun fel de presiune pe nimeni. Însă, din momentul în care am întâlnit-o pe această fantastică doamnă cu ochi verzi și vioi și trup mărunțel, mic recipient al unei esențe tari, simplitatea, energia și generozitatea ei au fost evidente.

Interviu de Radu Cernuta

O prietenă a României și a TOTB, Stephanie e o fostă jurnalistă de mediu, devenită activistă, care s-a implicat în campania împotriva Dracula Park de la Sighișoara și a fost forța motrice din spatele campaniei Salvați Roșia Montană, fapt pentru care în 2005 a primit Goldman Environmental Prize.  Venită în România în 2002, a rămas aici până în 2010, când, de altfel, publicația noastră i-a făcut un portret. Deoarece la Roșia Montană campania începuse să meargă bine, iar prezența ei nu mai era chiar atât de necesară, a hotărât atunci să petreacă mai mult timp cu familia și, pentru o vreme, s-a mutat înapoi în Anglia. Cum însă e o militantă, care toată viața și-a dorit să organizeze campanii în jurul unor cauze vitale societății, în 2012 s-a mutat la Berlin, unde lucrează pentru organizația Agricultural and Rural Convention (ARC2020). la campania „Good Food, Good Farming”. Această mișcare a oamenilor din întreaga Europă cere o Politică Agricolă Comună (PAC) mai bună – mai verde, mai echitabilă, cu o componentă socială mai puternică și de asemenea, care să includă din ce în ce mai mult țările est-europene. De anul trecut, Stephanie Roth este manager de campanie pentru Inițiativa Cetățenească Europeană StopTTIP.

În tot acest timp, România a fost parte a preocupărilor ei. Pentru ”Good Food, Good Farming”, a lucrat cu Ecoruralis și alte ONG-uri românești. Roth spune despre activiștii români din domeniul agriculturiică au făcut ca dezbaterea să fie extrem de vibrantă și că au adus contribuții importante, mai ales în ce privește micii fermieri, foarte importanți pentru Europa, fiind coloana vertebrala a unei agriculturi sănătoase.

O motivație importantă pentru implicarea sa în campania StopTTIP a fost amenințarea cu un proces de arbitraj ISDS (Investor-State Dispute Settlement) de către Gabriel Resources, în cazul Roșia Montană, încă din 2013. De asemenea, a păstrat permanent contactul cu colegii de la Salvați Roșia Montană, unde încă mai este voluntar, s-a implicat în lansarea campaniei împotriva tăierilor ilegale de păduri, a urmărit lupta pentru aer curat de la Sebeș și site-ul de-clic.ro, despre care crede că va fi o platformă importantă de campanie, și a participat la toate edițiile FânFest Roșia Montană. Acolo am întâlnit-o, la ediția de anul acesta, unde a susținut o prezentare despre Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP), acordul între SUA și UE care, spun activiștii, ar acorda puteri nelimitate corporațiilor.

Într-o seară, pe o bancă din Piața Centrală din Roșia Montană, am băut câte o bere și am vorbit despre campania StopTTIP, despre spirit civic și cât de important e ca guvernele să primească șuturi în fund de la cetățeni.

Radu Cernuta: Ce este această Inițiativă Cetățenească Europeană StopTTIP și în ce constă campania?

Stephanie Roth: Inițiativa Cetățenească Europeană (ICA) e o unealtă democratică europeană pe care o avem de la Tratatul de la Lisabona, fiindcă am renunțat la o parte din suveranitate, așa că și Comisia Europeană a trebuit să ne dea ceva înapoi: niște zăhărel. Și ne-au dat această Inițiativă Cetățenească Europeană, în cadrul căreia ai la dispoziție un an pentru a colecta minim un milion de semnături cu un anumit cvorum din minimum 7 țări, iar dacă reușești, atunci primești o audiere în Parlamentul European. Acesta e scopul acțiunii. Iar dacă Parlamentul preia inițiativa și spune Comisiei să acționeze, atunci Comisia ar trebui s-o facă. Așa funcționează lucrurile, în general. De multe însă, ori Comisia nu face ce-i spune Parlamentul să facă, iar atunci ai nevoie din nou de societatea civilă să pună presiune adițională pe Comisie.

Cu TTIP, e mai complicat, fiindcă tot Comisia e și organismul care negociază cu Statele Unite. Deci se poate spune că există un conflict de interese. La campania StopTTIP am lucrat din septembrie anul trecut și au fost foarte multe lucruri de făcut. În primul rând, trebuia pusă la punct infrastructura tehnică pentru a colecta semnăturile și au trebuit căutați oameni în fiecare țară din Europa, care să fie contacte locale. Apoi a fost vorba de a crea niște acțiuni. Iar acum ne ocupăm cu crearea de rețele și crearea unui cadru în care ONG-urile să aibă capacitatea de a lucra pe marginea Parteneriatului Transatlantic, dincolo de Inițiativa Cetățenească Europeană, care se va încheia pe 6 octombrie.

Credem că respingerea Inițiativei Cetățenești StopTTIP de către Comisia Europeană a fost o decizie politică.

Sunteți implicați și într-un proces la  Curtea Europeană de Justiție împotriva Comisiei Europene care a respins Inițiativa Cetățenească. Cum merge procesul?

N-aș putea spune dacă merge bine sau nu. Dar îți pot spune că se apropie de sfârșit. Instanța a cerut părților să își prezinte argumentele și au fost două schimburi, iar acum ne-au invitat pentru o ultima audiere, unde poți face o ultimă pledoarie, în cadrul căreia se pot expune din nou argumentele. Apoi, instanța se va reuni pentru a judeca. Această judecată va fi prin septembrie, octombrie, noiembrie, iar atunci instanța va decide dacă Comisia ar fi trebuit să ne accepte Inițiativa sau nu. Dar noi, anul trecut, când Comisia ne-a respins Inițiativa, am considerat că argumentele erau atât de idioate și motivate politic, încât am decis că acum mai mult ca oricând e nevoie de o Inițiativă Cetățenească, pe care o vom numi „Autonomă” și pe care o vom duce mai departe.

Care sunt, de fapt, argumentele Comisiei Europene împotriva Inițiativei care se opune Parteneriatului Transatlantic?

Comisia spunea că se poate introduce o Inițiativă Cetățenească Autonomă (ICA) pentru a cere ceva, nu pentru a opri ceva –  o logică incredibilă. Statutul unei astfel de inițiative însă nu spune că nu ai voie să te opui unui lucru și, dacă ne uităm pe cazurile pentru care deja au existat ICA, vom vedea tot felul de teme, cum ar fi „Stop pesticide” sau „Stop vivisecții”. În acele cazuri, Comisia nu a invocat argumentul că cetățenii nu au voie să zică Stop. Celălalt argument era că nu se poate ataca ceva ce încă nu există. Ceea ce e o nebunie, pentru că există principiul precauției. Prin urmare, motivația e, de fapt, politică. A fost dată de Comisie și se datorează faptului că ea este cea care negociază cu guvernul american și cea care susține TTIP. Pe scurt: Comisia Europeană este pentru TTIP și noi credem că respingerea Inițiativei Cetățenești Autonome a fost o decizie politică.

Foto: Radu Cernuta

Foto: Radu Cernuta

Cum merge ca Inițiativă Cetățenească Autonomă?

Credem că e foarte important să cuantificăm opoziția. Atunci când am început, în comunicările Comisiei Europene se spunea că toată lumea este pentru TTIP și  că TTIP e fantastic etc. Iar acum observăm că nu mai pot comunica asta. 2,5 milioane de oameni care au semnat sunt un indicator puternic. Iar asta-i doar din ce au adunat ONG-urile. A fost important să informăm oamenii. Motivul pentru care Comisia a avut așa mare succes în a spune că toată lumea susține TTIP e că această instituție nu a informat lumea. Nu s-a făcut nicio muncă de comunicare asupra naturii Tratatului până anul trecut, când s-a implicat societatea civilă, deși Comisia negocia din 2012. Această instituție lucrează pe bază de tăcere, spune că are acordul oamenilor, fiindcă aceștia tac. Dar acesta e un argument slab într-o democrație. Așa ceva nu se face. Dacă vrei cetățenie activă și transparență, toate acestea fiind cuvinte-cheie, pe care Comisia le flutură ori de câte ori are ocazia, nu faci așa ceva.

Vom vedea cum va fi și cu procesul. Personal, am destul de multă încredere că va fi o decizie bună, pentru că instanța va trebui să răspundă motivației Comisiei Europene de a nu accepta inițiativa. În cazul în care Curtea Europeană de Justiție ar lua partea Comisiei Europene, asta i-ar face să arate ca frățiorii și surioarele Comisiei Europene, nu ca o entitate independentă și, de asemenea, ar fi, cred eu, o decizie puternic antidemocratică, pentru că a decide că cetățenii nu au voie să spună „stop” e o nebunie. Și dacă totuși va fi așa, vom face recurs.

Și există deja toate aceste semnături adunate…

Da, asta e minunat. Cu cât mergi mai mult la oameni și le explici ce înseamnă de fapt TTIP, cu atât mai mult oamenii sunt împotriva lui. Iar pe 6 octombrie, la miezul nopții, Inițiativa Cetățenească Europeană se va încheia și planul nostru e ca pe 7 octombrie să mergem la Bruxelles și să înmânăm semnăturile în mod simbolic. Vom lua cu noi susținători și oricine vrea să ni se alăture, o poate face. De asemenea, prin toată Europa vor avea loc acțiuni ale activiștilor care preferă să se manifeste acasă și care preferă să meargă la reprezentanțele Comisiei Europene la ei în oraș, în București sau în altă parte, și să-și înmâneze semnăturile acolo.

Germanii au această tradiție: nu fac doar mari campanii împotriva marilor nedreptăți, ci fac tot timpul campanii și petiții – o formă de democrație directă.

Ce se va mai întâmpla după aceea?

Lupta pentru TTIP va continua. Următorul pas va fi concentrat mai mult pe Comprehensive Economic and Trade Agreement (CETA), ”surioara” lui TTIP. S-ar putea ca anul acesta să fie luate niște decizii potențial importante pentru Acordul economic și comercial UE-Canada și, foarte probabil, la iarnă vom lucra mai mult pe CETA.

Pe termen mai lung, ne gândim să creăm o rețea puternică. Pentru ca TTIP să treacă, e nevoie să fie aprobat de Consiliul Europei, de fiecare parlament național și de Parlamentul European la final. Iar ce vom încerca să facem e să creăm presiune cu ajutorul cetățenilor. Ne dorim ca aceștia să fie implicați, să vorbească cu parlamentarii lor, cu parlamentarii europeni și încă de pe acum să înceapă această relație, în care discută despre TTIP cu reprezentanții lor politici. Avem de gând să organizăm întâlniri peste tot în Europa între cetățeni și membri parlamentelor, pe tema TTIP și să vedem astfel cine cum votează, ce vor să facă și ce susțin. Și apoi, în Statele Unite vor fi alegeri în curând, iar TTIP va mai dura încă mulți ani până când ceva decisiv se va întâmpla. Deci avem timp.

Stephanie Roth la Roșia Montană. Foto: Radu Cernuta

Stephanie Roth la Roșia Montană. Foto: Radu Cernuta

În Germania s-au adunat peste 1.2 milioane de semnături, aproape 1700% din cvorumul de țară și aproape jumătate din totalul pentru întreaga Uniune. Cum ați obținut asemenea rezultate remarcabile?

Și pentru mine a fost incredibil să fiu martoră la așa ceva. Ce se întâmplă e că în Germania avem o mișcare foarte puternică pentru drepturile cetățenești. Cetățenii cer să se organizeze referendumuri, să li se dea voie să facă niște consilii cetățenești independente, pentru a propune sau influența legislația la nivel local sau regional etc. Există multe și diverse mișcări cetățenești axate pe tot felul de teme, cum ar fi, de exemplu, condiții de locuit mai bune. Germanii au această tradiție: nu fac doar mari campanii împotriva marilor nedreptăți, ci fac tot timpul  campanii și petiții, care sunt o formă de democrație directă. Aceste unelte sunt modul în care cetățeanul influențează procesul decizional și au o istorie lungă în acest sens.

Deci din cauza asta a avut campania StopTTIP atât succes…

Eu sunt campaigner european și cred că e minunat să vezi cum, în fiecare weekend, germanii se duc cu teancul de formulare în oraș sau merg pe la vecini, să adune. În Germania, există un foarte puternic simț al datoriei civice, iar cetățenii sunt foarte activi, fiindcă știu că dacă nu sunt activi, atunci guvernul lor va deveni corupt. Democrația nu-i un sport de spectatori, trebuie să acționezi tot timpul. Iar în Germania, oamenii fac asta și lucrurile merg, pentru că tot timpul politicienii iau șuturi în fund de la cetățeni dacă nu fac ce au promis. Sunt multe ONG-uri care lucrează la asta și care monitorizează activitatea politicienilor și politicile, iar când reprezentanții nu fac ce au promis, încep o campanie, creează presiuni ș.a.m.d. Una din cele mai faimoase organizații care au făcut asta se numește Mehr Demokratie și e, de asemenea, una din organizațiile care a fost importantă în crearea ICA StopTTIP. E o organizație axată pe participare publică în procesul decizional, care există deja de ceva timp și are rețele de cetățeni în toată Germania, pe care i-au mobilizat foarte bine. Apoi sunt multe alte organizații, cum ar fi Campact, o organizație de campanii on- și offline, de asemenea Friends of the Earth, Greenpeace, iar toți împreună au făcut o mișcare foarte puternică în Germania.

Cred însă că e fantastic să vezi ce se întâmplă în toată Europa, deoarece campania StopTTIP e o mișcare uriașă și în Italia, Spania, Franța, Anglia. Unul din motivele pentru care în Germania avem așa un avantaj, e faptul că media e de partea noastră. Poți să auzi despre TTIP la televizor, la știrile principale, se scrie despre el în ziare aproape în fiecare zi,foarte mult și foarte critic. Dar în Anglia e imposibil să faci campanie în jurul TTIP, fiindcă domnul Cameron și domnul Murdoch de la Times opresc orice discuție despre TTIP. Conservatorii, laburiștii și liberal-democrații, adică toate partidele, sunt pentru TTIP și au cerut presei să nu scrie despre tratat, iar până recent a fost un embargo. Dar în ciuda acestor lucruri, e fantastic câte semnături au fost adunate în Anglia, unde a avut loc o campanie foarte puternică, datorită muncii celor de la 38 Degrees și War on Want, Global Justice și alte organizații.

Cred că această campanie e extraordinară în toată Europa și fiecare țară vine cu câte o poveste minunată și cu o cultură. Fiecare țară are un mod al ei de a se mobiliza și de a face campanii, iar ce e foarte frumos cu ICA e că nu a creat ceva omogen, ci o mișcare în care se poate vedea cultura fiecărei țări. Roșia Montană, de exemplu, a fost o mișcare grassroots globală, dar StopTTIP e o rețea de oameni lucrând tot timpul la un subiect care privește întreaga Europă și care sunt organizați.

Democrația nu este un sport pentru spectatori.

În ceea ce privește spiritul cetățenesc în România, la Sebeș, de exemplu, a avut loc o campanie a oamenilor obișnuiți, care vor aer curat în orașul lor și care timp de trei luni, au ieșit săptămânal în stradă pentru asta. Cum se vede spiritul cetățenesc din România de acolo de unde te afli acum? Vezi un progres, o direcție?

La Roșia Montană, la început a fost tot populația locală care a protestat, prin Alburnus Maior. Iar apoi, această inițiativă locală s-a mutat spre o rețea de ONG-uri care susțineau Alburnus Maior, iar acea rețea a devenit din ce în ce mai mare, până la ultima escaladare spre marile mișcări pe care le-am văzut. Iar aceasta cred că e o progresie normală, care poate se va întâmpla în Sebeș. La Roșia Montană, protestul a ajuns să includă IT-iști, designeri, poeți, doctori, tot felul de lume. Cetățeni. Pentru că asta e o reflexie a unei societăți civile extinse. Și cred că la fel e și în Sebeș, unde sunt implicați oameni de tot felul și, de asemenea, oameni inteligenți din toată țara, care se alătură cu solidaritate și încurajează populația. Iar apoi alte ONG-uri vor ajunge să se implice. Mai ales că acum se vorbește și de defrișările ilegale, iar Kronospan e o companie care consumă lemn, se poate crea o sinergie și o conexiune pentru a lucra mai mult la aceste lucruri, pentru că toate sunt legate. Cred că acum, în România, există mulți tineri care vor să stea în țara lor și vor să aibă condiții mai bune, vor să poată să muncească și să trăiască într-un mediu bun și să fie recompensați onest, în care să existe mai multă dreptate. Iar această solidaritate, această înțelegere între noi toți este minunată.

Vezi o evoluție în asta? Crezi că oamenii încep să înțeleagă mai mult importanța solidarității?

Sigur. Și cred că vine din lucrurile practice care s-au întâmplat. Când am început la Roșia Montană, aveam un fax. Apoi a venit Internetul. Care cu timpul a devenit mai rapid, deși, în paranteză fie spus, la noi a fost altă poveste – a trebuit să ne luptăm să-l păstrăm în Roșia Montană, pentru ca voiau să taie toate comunicațiile. Acum există Facebook și Twitter și oamenii sunt mult mai conectați. La început, în Roșia Montană, lumea citea ziare, acum nu mai citește nimeni, oamenii au propriile lor articole și media, citesc Think Outside The Box, citesc VICE, nu mai citesc Curierul Național. Cu Facebook și Twitter și toate aceste noi tehnologii, putem să distribuim și să găsim știrile care ne interesează și care ne plac și pe care vrem să lucrăm. Nu mai există o impoziție din partea media, cum se întâmpla mai demult, când trebuia să citim ce ne ofereau ziarele. Tinerii de acum citesc despre lucruri care-i interesează și poate au mai și fost cu vreo bursă Erasmus prin vreo altă țară, au văzut spiritul cetățenesc la lucru, au văzut demonstrații, au participat poate în Spania cu Los Indignados și se întorc aici cu ce au învățat pe acolo și vor să aplice.

Cu Roșia Montană, de exemplu, am văzut importanța mișcării Occupy și sunt sigură că asta s-a întâmplat pentru că foarte mulți tineri români au fost în țări unde mișcarea Occupy a fost foarte puternică, cum ar fi Spania sau Anglia, și au venit aici și au vrut să facă același lucru. Deci este cu siguranță o evoluție incredibilă și se întâmplă foarte repede, iar oamenii care sunt activi și care vor să provoace schimbare, toți împreună, fac ca asta să se materializeze. La un anumit nivel, când vorbești cu oamenii, suntem toți pe aceeași lungime de undă, nu e nevoie de mult pentru a explica lucrurile. Iar asta se întâmplă pentru că suntem conectați prin rețelele de socializare și citim lucruri similare și ne pasă de valori comune. Toți vrem stat de drept, nu ne plac nedreptățile, nu vrem poluare, nu vrem ca oamenii să fie bătuți. Toate astea sunt lucruri foarte primare și nu e nevoie de prea multă muncă pentru a vrea să schimbăm în bine situația.

Deci crezi că simplificarea interacțiunilor interpersonale, atât în interiorul țării, cât și cu oameni din alte țări, apropie oamenii și asta aduce și o mai mare înțelegere a solidarității și o mai mare implicare?

Da, da, da. Cred că e foarte important. Pentru că dă speranță. Când vezi că alte țări reușesc să oprească proiecte miniere distructive, îți spui „La naiba, păi dacă ei pot, și noi putem!”. Sau când vezi că guvernul din altă țară a interzis cianura, te duci la guvernul tău și îi spui „Băi, dacă francezii pot face așa ceva, atunci să nu vii la mine să spui că tu nu poți să faci.” Îți dă argumente și îți dă putere; cunoașterea e putere. Iar asta merge în două direcții; Roșia Montană a devenit un exemplu și inspiră foarte multă lume. Văd asta, de exemplu, în campania StopTTIP, unde e importantă datorită procesului de arbitraj, mai ales în Germania, dar și în restul Europei. Iar asta arată că societatea civilă din România este un amestec minunat de oameni foarte creativi și foarte talentați.

Guvernele vor încerca să compromită cercetările independente, spunând că ești homosexual, catolic, protestant sau marțian și că, de aceea, studiul nu este valabil.

Ai zis „cunoașterea e putere”. E unul din subiectele mele preferate, pentru că, după părerea mea, în România încă nu înțelegem cum ar trebui valoarea cunoașterii și nu producem suficientă cunoaștere, ca societate. Încă n-am făcut complet tranziția de la institutele comuniste de cercetare, la universitățile libere, care să facă cercetare și să producă cunoaștere într-un mod peer reviewed și să se implice în societate.

Sunt de acord. Dar să știi că există oameni care se ocupă să ajute cercetători să obțină burse pentru a putea cerceta independent subiecte care-i interesează. Pentru moment însă, trebuie să se facă mai mult pentru cercetători, pentru a putea face cercetare independentă. 

O companie care are interese comerciale nu va spune adevărul, dacă acesta îi va afecta interesele. Însă scapă cu asta doar dacă oamenii vor tăcea. Dar uite, de exemplu, la Roșia Montană, când a venit RMGC și a produs studiul de impact asupra mediului, ne-am dus și noi la cercetători și am cerut studii independente, care au fost foarte importante pentru că au arătat publicului larg calitatea îndoielnică a studiului depus de Gabriel Resources. Guvernul însă a încercat să nu ia în considerare și să compromită studiile noastre. Au spus că erau studii de mâna a doua, deși erau făcute de cercetători renumiți internațional. Asta se întâmplă când vii cu cercetări independente – vor fi atacate, la fel cum e și în cazul organismelor modificate genetic și al altor lucruri. Guvernele vor veni cu motive stupide și  încerca să compromită cercetările independente, spunând că ești homosexual, catolic, protestant sau marțian și că, de aceea, studiul nu este valabil. Asta face un guvern care susține orice investiție și pe care nu-l interesează impactul asupra oamenilor și cetățenilor.

Am pățit asta și cu Roșia Montană, când noi spuneam că cianura ucide, iar guvernul zicea ”sunteți niște tâmpiți, sunteți niște tineri fără minte.” Îndoieli nu am avut niciodată, dar au fost momente când eram foarte frustrați, pentru că nu reușeam să răzbatem. Să faci campanii poate fi o treabă singuratică uneori și e greu să găsești ce-i de făcut, pentru a ajunge unde vrei. Dar trebuie să cauți variante și alternative și să nu uiți că există totuși câteodată și aici niște oameni foarte tari în domeniul lor științific și care vor să ajungă exact unde vrei să ajungi și tu. În România, sunt multe lucruri care încă nu merg ca în alte țări, dar avem libertatea de a accesa și dacă, ești creativ, poți să faci orice. Ai această libertate.

Planuri de viitor?

Să fac campanii, atâta timp cât voi fi în stare. Și să încurajez acest spirit civic, acest control foarte pozitiv din partea cetățenilor. Cum ziceam, democrația nu-i un sport de spectatori, trebuie să dai un șut în fund guvernului tot timpul, ca să lucreze pentru tine. Pentru că dacă nu o faci, se corupe și adoarme și se face gras și nu mai merge. Și aș vrea, poate, să mă mut înapoi în România. Vom vedea.

Mai sunt 26 de zile în care România poate atinge cvorumul de semnături necesare pentru inițiativa europeană StopTTIP. Până în prezent, s-au strâns 92% din pragul minim de semnături necesare. Puteți semna petiția pe platforma de-clic.ro. De aici puteți afla mai multe informații despre cum ne poate afecta pe fiecare dintre noi ratificarea TTIP. 

Puteți citi și:

Stephanie Roth. Activista care se bate pentru Roșia Montană


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger