Kafka habar nu avea despre absurd: dezbaterea publică organizată de Ministerul Administrației și Internelor pe marginea proiectului de Lege care vine să modifice Legea 60 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice s-a desfășurat sub auspiciile delirante ale unei gândiri obtuze și aberante. S-a discutat îndelung și degeaba. Lucrurile s-au schimbat un pic, însă rămân cel puțin la fel de absurde. De o parte reprezentanți MAI, de cealaltă noi, niște ONG-isti aproape jenați de situație: ne aflăm în fața unei instituții a unui stat de drept, democratic și european. De ce este necesar ca noi să le explicăm lor ce e fundamental greșit cu propunerile lor? Cum sa explici unei instituții de stat că libertatea de exprimare și libera asociere nu sunt negociabile? Sperăm să ne fi reunit pentru ca ei să ne spună nouă că de fapt este o glumă proastă și că, de fapt, voiau doar să ne testeze vigilența. Nu.
de Irina Zamfirescu
Dezbaterea a început prin ceea ce în teoria agățatului se cheamă împăunare – moderatorul dezbaterii, reprezentant MAI, a punctat două dintre trăsăturile-i naturale și indiscutabile: vârsta – „Deși am o vârstă destul de înaintată față de dumneavoastră, nu cunosc noțiunea de stalinist în abordarea proiectului de act normativ” și sexul – „Ne cerem scuze ca e un pic cam rece, mai ales pentru doamne”. Într-adevăr, era un domn în vârstă și un domn de sex masculin. Iar dacă o spunea pe un ton altfel decât arogant, nu găseam de cuviință să reiterez aici. În final s-a dovedit că faptul de fi bărbat de sex masculin nu te plasează neapărat în sfera celor deștepți.
Dezbaterea s-a desfășurat sub auspiciile bugeteleor de criză – fără niciun print din partea organizatorilor. Ne-am întrebat totuşi: chiar să nu ne dea un mail prin care să ne anunțe că propunerea de lege arată altfel și că ne vom reuni să discutăm, deci, despre altceva? Asta nu o mai puteam înțelege. Deci noi, de o parte a mesei, am discutat despre o Lege, ei, dincolo, despre alta. Un dialog al surzilor. Minunată exemplificare a absurdului. După niște momente penibile, aflăm și modificările aduse proiectului de Lege, conform cu sugestiile noastre:
- S-a reintrodus articolul 1 din Legea in vigoare – adica se stipulează cum că legea asta este cadrul pentru garantarea libertății cetățenilor de a se reuni în public și a libertății de exprimare.
- S-au prins că organele de lege trebuie să se ocupe de liniștea și ordinea publică, nu organizatorul.
- Somaţiile anterioare intervenţiei în forţă au fost reglementate. Deci nu mai sar din prima cu bastoanele.
- Obiectivele asigurate cu pază militară nu mai sunt exceptate de la locuri în care avem voie să ne exprimăm. IMPORTANT aici de punctat declarația domnului Moise (cel responsabil de propunerile legislative) – când a făcut această precizare „ne-am gândit ȘI la siguranța dumneavoastra avand în vedere că militarii care păzesc aceste obiective au anumite consemne pe care sunt obligați să le respecte şi nu am vrut să ajungem la situații regretabile”. Analiză pe text: jandarmii sunt niște roboței cărora li s-au implantat niște coduri. Dacă văd niște semne, sunt obligați să sară! Nu știm care sunt acele situații regretabile, însă, vă mărturisesc, eu de-acum voi merge pe trotuarele de vis a vis de instituțiile păzite de jandarmerie.
- A fost redus termenul „declarațiilor prealabile la 3 zile”. Asta e bine. Ne-am întors la declarația prealabilă. Deci nu avem nevoie de autorizație pentru un drept fundamental. Dar vine următoare modificare care…
- Într-adevăr, există posibilitatea unor abuzuri – comisia care AUTORIZEAZĂ adunarea publică este sub directa coordonare a Primarului. Deci, pentru a evita abuzul, comisia va vota prin vot simplu dacă se face au ba. Practic, autorizarea există în continuare și acest vot se pare că ne scapă de incompatibilitate și abuz. În ce fel, legenda nu precizează. Deci decizia cu privire la autorizare nu este una argumentată – nu se face pentru motivul x ori y, ci pentru că 4 din cei 7 membri nu vor. Asta da democrație inteligentă!
- Și acum piesa de rezistență: cu toții, se pare, am cerut scoaterea autorizării unei adunări publice. Au găsit soluția: nu se va chema autorizare, ci aprobare. Și cum nu e suficient, se naște și instituția avizării. Nu cumva acesta este un praf în ochi?
- Au fost eliminate prevederile care stipulau uzul de armă. Măcar nu vom pleca morți de la mitinguri.
Cred că lucrurile stau un pic mai rău decât acum 3 săptămâni. Nu vreau să intru în detalii și stări de frustrare – noi am trimis niște recomandări, iar ei le-au preluat la nivel lexical (înlocuirea avizării cu autorizarea). Nici nu vreau să conving aici cu privire la spiritul profund antidemocratic al acestei propuneri legislative.
Vreau totuși să menționez două episoade. Izolate, însă extrem de relevante pentru sisifica luptă pe care o ducem.
Pe de o parte, pentru a justifica menținerea autorizării, domnul Moise & Co au reiterat obsesiv o prevedere constituțională care spune așa: „nu este exegaretă impunerea obligației de a se obține autorizația prealabilă pentru adunările publice”. Am încercat, în nenumărate rânduri, să îi explicăm că această expresie nu impune obligativitatea din partea statului. Undeva prin clasa a 9-a se învață la liceu cum se raționează – ceea ce este posibil, nu este obligatoriu. Citatul reiterat aici stipulează pragul minimal, or noi avem pretenția unei democrații care se maturizează, nu care privește hâdă și cu poftă spre totalitarism.
Pe de altă parte, spre final am ajuns la interdicția de a folosi cuvinte injurioase ori care să genereze indignare. Argumentul e cam așa: pe Național Arena există interdicția de a fuma. Oameni au reușit să demonstreze că pot lupta cu nevoia de nicotină și, astfel, au dat dovadă de bună cuviinţă. De ce nu este posibil „să fim civilizați și să scandăm politicos”? Dincolo de prejucata conform căreia fumătorii sunt huligani, domnul Moise ne dă cheia – s-a ajuns în această situație pentru că inițiatorul propunerii legislative nu știe ce înseamnă libertatea de exprimare. Propun ca la avizarea/autorizarea unei adunări publice să ne fie înmânate lozincile pe care avem voie să le utilizăm.
Adunările religioase rămân în continuare în afara acestei porpuneri legislative. Întrebat de ce, domnul Moise ne-a răspuns: „Nu ne propunem să autorizăm manifestaţiile care se întâmpla la Iaşi, la Sfânta Paraschiva, unde se reunesc mii de persoane şi nu se întâmplă nimic”. Nu mai am nimic de zis. Mi-e teamă că ar putea să nu fie cuviincios.
Puteţi citi şi:
Maiorescu 2.0: Teoria pistelor fără fond
“Ceauşescu n-a murit! Istoria ne-a păcălit”
Nu există problemă fără soluţii şi ţară fără cetăţeni
Cu Dumnezeu înainte şi Catedrala-n coaste
16 comentarii
Nu este nimic surprinzator in cele relatate. Eu inteleg ca si aici, nu este numai vorba de min. int., aceasta este mentalitatea locatarilor palatelor cotroceni/victoria/parlamentului/justitiei. Va sugerez stimata d.-soara/d.-na Irina Zamfirescu, sa urmariti ,,spontaneitatea,, liderilor de stat/parlamentari/samd, care se refugiaza in pseudoambalajul dreptei politice, sunt sigur ca multi dintre noi, stiu mai mult despre doctrine politice/economice, stiinte sociale, decat ei. Ptr. toti acestia, barbati sunt de sex masculin. Amendamentul priveste insa stalinismul, aici am doua observati, interlocutorul d.-voastra stia relativ bine elementele de baza ale national comunismului, si ultima priveste ca orice departament/organizm, platit din banul public, indiferent de sistemul politic doreste autodezvoltarea si sa se ermetizeze fata de probleme.
Cu autorizatie sau fara, tot o sa punem foc la voi.
Statu = un umanist + realist administrator, iata o cauza: ds. asesorii populari ati auzit ?
dupa 1948, and s-a schimbat definitiv puterea in Romania, una dintre oposantele acestei noi oranduiri comuniste a fost vechea magistratura. Pentru ca putea s-o lichideze fizic in totalitate, comunistii au introdus in completul de judecata ‘asesorul popular’ menit a turna la Secu si Partid pe acei judecatori care nu dadeau sentinte favorabile celor ‘saraci proveniti din randurile clasei muncitoare etc’… Trucul a reusit si in scurt timp toti judecatorii dansau cum li se canta.
Deoarece situatia actuala are un schelet asemanator [tot o justitie care lucreaza contra intereselor noastre actuale] este cazul ca in completul de judecata sa fie introdusi ‘asesorii sociali’, alesi dintre cele mai oneste si cinstite persoane ale societatii civile, care sa sesizeze imediat opinia publica si organele statului ds. orice abatere de la deotologia actului judiciar. Asta este singura solutie – o revolutie in magistratura !!!!
Daca “vechea magistratura” avea aceleasi naravuri ca cea de acum si nu vad nici un motiv sa nu fi fost asa, inteleg perfect de ce au vrut comunistii sa o distruga.
………….ce-am comentat eu si ce ai inteles tu; singura asemanare posibila este cea ca ‘aia'[“vechea magistratura”, am pastrat ghilimelele] se impotrivea ‘lor'[comunistilor] prin rigoare si corectitudine iar ‘asta'[justitia actuala !!!] se impotriveste noua [care ne dorim rigoare si corectitudine] prin coruptie si arbitrar; mai esti si insomniac de faci comentarii la ora cand doar cocosii canta
Pingback: Colonia România | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Noi cu-ai noştri doar pentru noi | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: RMGC este azi singura soluție pentru Roșia Montană | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Mai puneți mâna și pe o telecomandă! | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Adevăratul discurs al euro-coruptului Adrian Severin | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Occupy RMGC | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: “Aoleo sări-mi-ar ochii / să nu văd cum fură popii”. Rectificarea bugetară în anticamera raiului | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Băsescu și serviciul de descrâncenare | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Școala altfel, sistemul același | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Joaca de-a Parlamentul | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: “Băi, nu vă e rușine?!” | TOTB.ro - Think Outside the Box