Spre sfîrșitul lui august, după ploile grele

0

Ieri, spre sfîrșitul lui august, a murit la 74 de ani Seamus Heaney, poet irlandez laureat al Premiului Nobel, poreclit famous Seamus pentru popularitatea de care s-a bucurat în țările de limbă engleză și nu numai.

 

 

La mure

 

Spre sfîrşitul lui august, după ploile grele şi soarele

de-o săptămînă, se coceau murele.

La început, doar una, un cocoloş mov, strălucitor

printre altele, roşii, verzi, tari ca nişte noduri.

O mîncai şi dulce îi era carnea

ca vinul îngroşat: sîngele verii în ea

lăsînd pete pe limbă şi poftă de cules.

Cele roşii s-au înnegrit şi pofta ne-a trimis

cu bidoanele pentru lapte, toate oalele şi cutiile

pînă unde mărăcinii zgîriau şi iarba udă ne albea cizmele.

În jurul izlazelor, cîmpurilor de porumb, rîndurilor de cartofi

am răscolit tufele şi-am cules pînă am umplut vasele.

Pînă cînd pe fund s-au adunat cele verzi şi deasupra, stropi

negri, boabe mari, coapte, luceau ca o grămăjoară de ochi.

Mîinile usturau, palmele lipicioase ca ale lui Barbă Albastră.

Pe cele bune le-am ascuns în staul şi ne-am văzut de treabă.

Cînd troaca s-a umplut, am găsit pe ea o crustă,

înfiptă-n prada noastră, o ciupercă gri-şobolan.

Şi sucul se-mpuţise, odată luate de pe locul lor, din crîng,

fructele se amărau. Întotdeauna îmi venea să plîng,

Nu era drept. Toate acele tinichele minunate,

umplute-acum cu scîrboşenii. Speram că o să ţină, în fiecare an

de fapt ştiind că nu se poate.

 

Primele epurări

 

Aveam şase cînd am văzut cum se-neacă puii de pisică.

Dan Taggart i-a aruncat, „căcăcioşii ăştia mici”,

într-o găleată; un sunet metalic abia auzit,

lăbuţe moi agitate. Dar micul lor vacarm

s-a scufundat imediat. I-a agăţat de ciocul

pompei, şi-a dat drumul la apă.

„Păi nu le e mai bine-acu?” a spus Dan.

Ca nişte mănuşi ude săltau şi străluceau pînă i-a

scos pe movila de balegă, sclipitori şi morţi.

Deodată-nspăimîntat, zile-ntregi am dat triste

ocoale curţii, privind cele trei rămăşiţe murate

făcîndu-se făinoase ca balega uscată de vară

pînă cînd le-am uitat. Dar spaima se-ntorcea

cînd Dan prindea şobolani, iepuri în capcane, împuşca

ciori sau, după o luptă jalnică, rupea gîtul bătrînelor găini.

Totuşi, viaţa înlocuieşte sentimentele false

iar acum, cînd sînt împinşi căţeii în apă,

ridic doar din umeri, „nenorociţii”. Şi are chiar sens:

Vorbele despre „prevenirea cruzimii” au mare succes

la oraş, unde moartea-i considerată nenaturală

dar în fermele îngrijite dăunătorii trebuie să fie ucişi.

 

traducere de Dan Sociu


Leave A Reply