Somnul apelor adânci naşte monştri

1

 

Ucigaşi tăcuţi, coborâţi din legende, ascunşi în ape aparent liniştite, pândesc răbdători următoarea victimă. Fiecare popor îşi are monştrii săi acvatici, fie că sunt răpitori mitici care vânează în râuri, creaturi de tip Loch Ness ori pirahna modificaţi genetic de experimente radioactive. Pe urmele acestor legende se aventurează curajos un biolog, pescar extrem, pe nume Jeremy Wade, în seria “Monştrii apelor”; al treilea sezon al emisiunii are premiera duminică, 1 mai, la ora 22:00, pe canalul Discovery.

de Camelia Jula

Spiritul de aventură, dorinţa cunoaşterii unor locuri noi, dar şi curiozitatea de a vedea dacă legendele sunt adevărate ori nu l-au mânat pe Jeremy Wade să îşi rişte viaţa în căutarea monştrilor din apele planetei. A fost în Germania, Australia, India, Brazilia, Etiopia, Uganda, Afrida de Sud, Congo, Alaska, Florida, Texas şi nu are de gând să se oprească – noul sezon al emisiunii sale îl duce în Noua Zeelandă, Papua Noua Guinee, Japonia şi Argentina. A fost bănuit de spionaj, reţinut, ameninţat cu arma, a scăpat de la înec, a supravieţuit malariei şi prăbuşirii cu avionul în Amazon. Nimic nu îl opreşte din vânarea exoticului acvatic, a bizareriilor din râurile şi lacurile Terrei.

Fiecare episod din “Monştrii apelor” îl pune pe Jeremy în faţa unei noi provocări: trebuie să îşi dovedească talentul de a prinde creaturile ciudate fără a fi ucis şi să încerce să înţeleagă totul despre acestea – de la modul în care arată până la obiceiurile de hrănire, în aşa fel încât să poată găsi o explicaţie legendelor care le înconjoară. În majoritatea cazurilor, poveştile locului pun pe seama monştrilor acvatici decesele inexplicabile ori dispariţiile oamenilor în adâncuri. Aşa că îţi trebuie o mare doză de curaj şi, probabil, o mică doză de nebunie ca să îţi măsori puterile cu astfel de creaturi. Jeremy a dovedit, în cele două sezoane anterioare ale emisiunii, că nu se teme de aura mitică, de obicei negativă, din jurul monştrilor apelor. În sezonul al treilea, va descoperi cât mit şi câtă realitate se ascund în spatele altor legende, care includ un mâncător de oameni, un mutilator feroce, un prădător cu spadă sau un ucigaş electric.

 

Poveşti autohtone: lostriţele

Jeremy, dacă tot eşti aşa curajos, avem şi noi o legendă pentru tine: lostriţele, numite şi “dracul din baltă”, care nu doar că au inspirat opere literare, ci au dat naştere unor poveşti fioroase ancorate în special de zona lacului Tarniţa, din judeţul Cluj (în special, dar nu exclusiv, mărturii locale despre lostriţe uriaşe fiind înregistrate şi în zona barajelor Vidraru, Vidra sau Bicaz, spre exemplu). Legenda lostriţelor uriaşe din Tarniţa îşi are originile acum mai bine de 30 de ani, când faptul că nu au mai fost găsite corpurile victimelor înecate în lac a fost pus pe seama monştrilor din adâncuri, care s-ar fi hrănit cu acestea. Localnicii vorbesc despre peşti de 3 – 4 metri lungime, cu dinţi cumpliţi, care devorează tot şi care, deşi stau pitiţi pe fundul lacului, sunt în stare să se arunce cu uşurinţă asupra prăzii inclusiv la suprafaţa apei.

Legenda a fost alimentată, în timp, de diverse întâmplări – înotători care au dispărut brusc sub ape, morţi misterioase. Acum aproximativ 15 ani, un camion s-a răsturnat în Tarniţa, iar echipa de scafandri adusă pentru recuperare a afirmat că nu mai coboară a doua oară sub apă decât în cuşti metalice de protecţie, din cauza monştrilor zăriţi pe fundul lacului, la prima scufundare. Episodul este consemnat până şi de cartea “Clujul în legende” (autori Irina Petraş şi Ovidiu Pecican). Cei care rememorează evenimentul (deşi mai mult din auzite) spun că nici mai scepticii dintre scafandrii, care şi-au explicat apariţiile de pe fundul lacului printr-o iluzie optică, creată de sticla de la casca echipamentului de scufundare, nu au mai îndrăznit să coboare după camionul captiv pe fundul apei, la 70 de metri adâncime. În ciuda faptului că lacul este deschis publicului şi multă lume face baie acolo, iar dispariţii misterioase nu s-au mai înregistrat, legenda, deşi mai palidă decât acum 20 de ani, rămâne în picioare. Unii dintre adepţii ei cred, mai degrabă, că lostriţele gigantice, poftitoare la carne de om, au trecut în alte ape, prin canale subterane neştiute, decât că nu ar fi existat niciodată.

Dincolo de mit

Lostriţa (denumită ştiinţific “Hucho hucho”) este cel mai mare peşte salmonid din apele româneşti, cu dimensiuni maxime cunoscute de aproximativ 30 de kilograme şi un metru lungime. A fost extrem de răspândit, dar pescuitul abuziv şi poluarea l-au alungat din râurile de munte în care trăia liniştit. Totuşi, cercetări recente ale Ministerului Mediului au arătat că lostriţa s-a adaptat apelor din lacurile de acumulare, găsind, ca orice răpitor, o cale de supravieţuire, în ciuda schimbărilor climatice şi a braconajului. Planurile oficiale sunt, desigur, de a ajuta la înmulţirea acestei specii, dar de la vorbă şi până la faptă lostriţele nu aşteaptă, preferând să se îngrijească singure de perpetuarea speciei.

Pentru pescari, amatori sau profesionişti, prinderea unei lostriţe este un motiv de mândrie şi poveşti pescăreşti serioase. Deşi este considerat un peşte nobil (în special datorită rarităţii sale şi faptului că este greu de prins), gustul său nu este tocmai apreciat de cunoscători. Carnea sa este bună, dar nu extraordinară, nici pe departe comparativ cu carnea altor specii de peşti din apele româneşti. Faima lostriţei, astfel, se bazează pe faptul că nu o prinzi cu una – cu două, pe fascinaţia culorilor ei (argintiu, maro – arămiu, roşcat, galben, toate combinate pe corpul său), pe faptul că este un vânător solitar şi curajos, care preferă noaptea şi trece rapid de la insecte la mrene, cleni, broaşte, şoareci ori chiar păsări de apă şi pe abilitatea de a depăşi dintr-un salt obstacole şi de peste un metru înălţime, în dorinţa de a-şi depune icrele în ape sigure.

În căutarea monştrilor acvatici

Până când va ajunge să vâneze şi lostriţele gigantice, Jeremy Wade poposeşte, deocamdată, în Noua Zeelandă, unde ia urma unui  monstru descris încă de acum 200 de ani de un explorator, o bestie a apelor ademenită de mirosul de carne de om. Apoi, pescarul extrem ajunge în Papua Noua Guinee, unde va investiga misterele râului Sepik, locul în care se ascunde un peşte care se hrăneşte cu anumite părţi din corpul bărbaţilor. Localnicii îi spun “devoratorul de … bile”. Apele japoneze îi vor oferi multe surprize ciudate, iar Australia îi dezvăluie cum arată temutul peşte-spadă de apă dulce. Vestul sălbatic al Braziliei îl dezvăluie pe “ucigaşul electric”, aproape imposibil de prins, iar îndepărtatul râu Paraná, din Argentina, ascunde un monstru extraterestru care îl va uimi până şi pe experimentatul biolog.

Un episod este dedicat şi unui ucigaş acvatic mai crunt şi mai de temut decât celebrul peşte pirahna. În cazul celui din urmă, industria cinematografică a pus umărul serios la exploatarea şi perpetuarea legendelor care transformă acest peşte într-o spaimă a apelor. Potrivit LiveScience, în ciuda reputaţiei lor, a aspectului fioros şi a dinţilor feroce, pirahna atacă rar oamenii – în fapt, afirmaţia publicaţiei citate este că “albinele şi câinii ucid anual mai mulţi oameni decât peştii pirahna”. Iar mai periculoşi decât această specie, transformată în lait-motiv al filmelor horror, sunt crocodilii şi hipopotamii, ucigaşi ascunşi, liniştiţi, cu fălci mortale şi dinţi responsabili pentru sute de decese anuale în Africa.

Însă fascinaţia pentru legendă este mult mai puternică. Chiar cunoscând adevărul ştiinţific, oamenii preferă exagerările care creează spaimă, care alimentează alte şi alte poveşti în folclorul zonal. Imaginaţia merge dincolo de adevăr şi naşte istorisiri grozave, cu monştri ai adâncurilor ce pândesc victime inocente şi care înspăimântă prin simpla lor înfăţişare. De obicei, aceasta are descendenţă din strămoşi preistorici sau este marcată de modificări genetice bizare, necunoscute cercetătorilor, datorate împerecherilor ciudate sau substanţelor de natură radioactivă, responsabile şi pentru succesul unor filme de tip “Godzilla”. Curajul lui Jeremy Wade ne arată cât să dăm crezare legendelor şi cât este explicabil în astfel de mituri cu monştri acvatici – duminică, 1 mai, de la ora 22:00, într-o nouă aventură marca Discovery.

Tags:



Un comentariu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger