Soluții pentru urșii problemă

2

După ce urșii au omorât două persoane în Dâmbovița, ministrul mediului, Rovana Plumb, a declarat ieri că numărul de urși de pe fondul de vânătoare din zona cu pricina e mai mare decât cel stabilit de standardele europene, invocând nevoia găsirii unei soluții rapide pentru relocarea urșilor, în țară sau într-un alt stat membru UE. Tot ieri, însă, oficialul a dat liber vânătorii de urși, printr-o derogare conform legii, pe motiv că populația lor a crescut periculos, deși reprezentanţii World Wide Fund (WWF) România susţin că numărul lor exact nu este cunoscut. Contactați de România Liberă, reprezentanții ministerului nu au răspuns solicitării dacă această derogare are legătură directă cu cele întâmplate în judeţul Dâmboviţa. Am vorbit cu Cristian Papp, specialist WWF în conservarea carnivorelor mari, despre această derogare, despre așa-numiții “urși problematici” și despre măsurile care ar trebui luate pentru un control mai bun al populației de urși.

 

 

Rovana Plumb a spus că este vorba de o derogare care se face în fiecare an, potrivit legii, și care permite recoltarea, adică împușcarea urșilor. Conform RL, legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic permite vânarea urşilor numai dacă se constată necesitatea reducerii populaţiilor sau, în situaţii excepţionale, dacă sunt degenerate ori dacă produc daune. “Există o derogare anuală care permite vânarea urșilor în limita a 350 de exemplare”, ne explică Cristian Papp. “Ursul e un animal strict protejat la nivel național și european, însă diferența dintre România și alte țări europene e că la noi ursul se poate vâna. În urma unor statistici, s-a stabilit că se poate vâna un anumit număr de urși, păstrându-se în continuare numărul optim. E o măsură pentru controlul populației. Se stabilește o cotă pe fiecare fond de vânătoare în funcție de densitatea exemplarelor din zona respectivă”.

Există totodată și o derogare care permite împușcarea exemplarelor care provoacă daune materiale până într-o anumită sumă sau care amenință integritatea oamenilor, cum s-a întâmplat recent în Dâmbovița. Această situație e legală atât la noi, cât și în celelate state membre UE, fiind prevăzută în directiva europeană “Habitate” privind conservarea vieții sălbatice – de care se face abuz însă în România, susține Papp, fiind împușcați de multe ori “urși nevinovați pe lângă cei cu derogare”. Cât o privește pe cea pentru controlul populației, specialistul WWF susține că este puțin forțată, în condițiile în care numărul total al urșilor din țară nu este cunoscut cu exactitate. Ultimele cifre, cele invocate și de Rovana Plumb, au fost stabilite într-un studiu de acum aproape 10 ani, care a fixat capacitatea de suport pentru urși în jurul numărului de 4.000 de exemplare la nivel național.

Potrivit estimărilor actuale, populația de urși ar număra între 5.500 și 6.500 de exemplare, ceea ce înseamnă suprapopulare, însă, potrivit lui Papp, lucrurile sunt confuze. De la ultimul studiu, spune el, situația s-a schimbat. În unele locuri s-a renunțat la agricultură, ceea ce ar fi putut favoriza apariția unor habitate noi propice urșilor și, la polul opus, în urma dezvoltării urbane (construcția de autostrăzi și șosele, de exemplu), o parte din vechile lor habitate au fost distruse. La rândul lor, unii localnici spun că numărul urșilor a crescut, alții că a scăzut. Așadar, înainte de aplicarea unei asemenea măsuri, ar trebui realizată o estimare reală a efectivelor pentru a se ști cu adevărat dacă s-a depășit sau nu cifra optimă.

Relocarea urșilor problematici în alte state membre nu este o soluție, spune specialistul WWF, pentru că nici un stat nu e pregătit de așa ceva. “Există probleme cu fermierii, de exemplu, care se tem de urși, fiind nevoie de o campanie de conștientizare în acest sens”. Nici relocarea în țară nu ar rezolva problema. Urșii ar putea să-și modifice comportamentul în urma schimbării de habitat și să provoace mai multe daune locurilor în care sunt mutați, în căutare de hrană, situație în care pot fi împușcați legal. “Există relocări de succes, dar și cazuri în care urșii se întorc în habitatul inițial sau provoacă daune în cel nou”. Urșii cei mai problematici sunt cei habituali și cei obișnuiți cu prezența omului, predominanți în Bucegi sau în jurul Brașovului, în locurile cu hrană facilă și constantă pentru care nu sunt nevoiți să vâneze, unde prind curaj și se aventurează în gospodăriile oamenilor.

“O altă problemă o constituie gestionarea fondurilor de vânătoare, preluate de asociații care nu au expertiza necesară pentru gestionarea urșilor și, posibil, nici capacitatea financiară de a-i hrăni în perioadele critice”. Toamna, când urșii se hrănesc mai intens pentru a acumula grăsimea necesară hibernării de iarnă, ei ajung să coboare în livezi, în zonele în care populația lor este mai densă: Bucegi, Dâmbovița, Brașov, Vrancea, Harghita sau Covasna. Pentru evitarea acestor scenarii, care pot aduce daune materiale sau amenința integritatea umană, Papp propune suplimentarea fondurilor pentru hrănirea urșilor în sălbăticie, departe de oamen, ceea ce i-ar descuraja să parcurgă distanțe lungi până în gospodării. Totodată, ar trebui îmbunătățit și sistemul de compensații pentru daunele produse de animale. “Dacă ursul i-a omorât o oaie, un localnic, dacă ar primi compensații corespunzătoare, nu și-ar mai face dreptate cu mâna lui”. Ar dispărea astfel lațurile și capcanele de urși din pădure.

La rândul său, Florică Stan, reprezentant al Asociaţiei de Vânători Dâmboviţa, a explicat pentru România Liberă că în această perioadă a anului urșii sunt atrași de fructele din gospodării, cutreieră zonele, consumă puțin și pleacă, motiv pentru care ar trebui lăsați în pace de oameni, care ar trebui să-i evite, nu să-i hăituiască. La asta se adaugă și proasta gestionare a deșeurilor, care atrag urșii, potrivit WWF, și faptul că omul se apropie prea mult de urși prin dezvoltări urbane. Iar o problemă cu care se confruntă de data asta urșii, nu oamenii, o reprezintă monitorizarea și raportarea defectuoase a cazurilor de braconaj. Anul trecut, spune Papp, au fost raportate doar unul sau două cazuri la nivelul țării, deși cifra e considerată mult mai mare. Unul recent a vizat un urs monitorizat prin satelit de WWF.

Foto: Mircea Struțeanu

 

Puteți citi și:

Un urs a fost împușcat de vânători în zona Pietroșița

Ursul monitorizat prin satelit de WWF a fost braconat


2 comentarii

  1. Fragmentarea habitatelor şi vânătoarea excesivă a lupilor în Europa au dus la o creştere a populaţiilor de căprioare, care sunt gazde pentru căpuşe. Asta a contribuit şi la înmulţirea cazurilor de infectare cu boala Lyme. Şoarecii Aposemus au şi ei un rol important, deoarece sunt rezervor pentru această bacterie.

    Aşa că ucideţi urşi, lupi şi generaţi alte probleme pe care nu le mai puteţi controla.

    Da, mai bine i-am exporta. Nemţii nu mai au niciun urs de exemplu, iar în vestul şi nordul Europei există doar populaţii mici.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger