Experimentul Caveman – Societatea construita pe mormanele de gunoaie

72

gunoi

In ultimele zile am facut un exercitiu interesant. Am incercat sa adun toate deseurile adunate intr-o singura zi in mijlocul camerei, sa vad exact cam cat poluez din acest punct de vedere. Nu am aruncat nimic pe strada sau in cosurile de gunoi, am adunat totul in geanta mea si, la sfarsitul zilei, am pus totul la un loc cu deseurile casnice.

de Magor Csibi

Rezultatul nu este surprinzator. Probabil daca nu as arunca gunoiul o saptamana intrega si as trai in stilul meu vechi de viata, ar deveni dificil sa folosesc casa mea pentru altceva decat pentru depozitarea deseurilor.

Si fara sa observam, avem din ce in ce mai multe lucruri aruncate pe zi ce trece. As putea sa intru aici in statistici sau sa vorbesc despre Directiva Cadru a Deseurilor din UE, dar cred ca nu ar fi nimeni surprins. Cam cu totii stim deja de cate ori mergem la tomberon intr-o saptamana. Si din nefericire, devenim atat de obisnuiti cu modul asta de viata, ca nici nu mai observam cantitatea si diversitatea deseurilor din vietile noastre.

Am mai zis asta si intr-o postare anterioara, ca potrivit lui Annie Leonard, cea care a creat “The story of stuff”, 99% din produsele care trec prin sistemul nostru de productie si consum sunt aruncate in maximum 6 luni.

Si asta e doar o parte.

Intr-o dimineata m-am dus la cumparaturi. Avand in vedere ca nu pot sa tin deloc mancare acasa, neavand frigiderul pornit, trebuie sa-mi cumpar mancare pentru maximum doua zile. Asa ca de fiecare data am de cumparat mai multe lucruri.

Daca  am spus ca e greu sa cumperi produse romanesti, trebuie sa spun ca e la fel de greu sa gasesti produse fara ambalaj, pe care il arunci la 15 minute dupa ce l-ai cumparat. Daca cumperi ceva si nu este ambalat in plastic, probabil o sa-l primesti in punga. Iar sa iei ceva fara punga atrage dupa sine antipatia sau ostilitatea vanzatorilor de cele mai multe ori.

Dar sa-mi continuu ideea. M-am dus la magazinul meu preferat de branzeturi la Tineretului, unde ciobanii din Sibiu aduc zilnic marfa proaspata. Gustul produselor lor n-are pur si simplu rival in nici un alt magazin. Am vrut sa cumpar trei feluri de branzeturi. Pana cand i-am explicat vanzatorului ca as vrea sa nu-mi mai puna branza de burduf in punga noua, ci sa o puna langa cascavalul afumat, am pierdut trei minute. Cand am incercat sa-i sugerez ca vreau si branza de vaca in aceeasi punga, s-a enervat. “Cum, dom’le? N-am eu punga? Va dau pe gratis”. Inca 5 minute si ne-am inteles cumva. Am plecat cu o punga, desi teoretic ar fi trebuit sa plec cu trei.

Urmatoarea oprire: piata. Am cumparat morcovi si gulii. Evident vanzatoarea voia sa-mi puna produsele in doua pungi si au trecut cateva momente pana cand a inteles si ea ca eu vreau fara punga, direct in sacosa de rafie. Altfel as fi ajuns la doua pungi in plus.

A trebuit sa ma opresc sa iau si paine. E cineva langa piata care vinde paine de casa. Aici n-am mai reusit sa ma inteleg cu vanzatorul, ca cica nu e igienica painea fara punga. Asa ca am luat painea cu punga cu tot. Am scos painea din ea si i-am dat punga inapoi. La care s-a enervat atat de tare, ca numai ca nu m-a injurat. Am scapat iarasi de o punga.

Vizavi de blocul meu e o covrigarie. Mi s-a facut pofta de covrigi. Iar acolo covrigul ti se da ori in hartie, ori in punga. Dar se putea si fara, trebuia numai sa precizez.

Mai aveam de luat doar mancare pentru catel, numai ca nu mai aveam unde sa mai indes inca zece kilograme de mancare in geanta. Asa ca am luat mancarea cu ambalaj cu tot.

Bilantul final: 30 de minute de cumparaturi, 2 pungi. Desi teoretic, daca nu ma interesa in mod special acest subiect, as fi ajuns acasa cu 8 pungi. Si nu imi dau seama ce puteam sa fac cu cele 8 pungi acasa, decat sa le arunc. Poate mai adunam gunoiul menajer in ea, dar tot la gunoi ajungea.

Si daca intr-o perioada atat de scurta pot sa adun atat de multe deseuri numai cu ambalajele, ne dam seama cam cat genereaza orasul nostru minunat intr-o saptamana.

Nu merita un minut sa ne gandim si la acest aspect?

Tags:



72 de comentarii

  1. Pe http://www.lucrurigratis.ro incercam sa ne adresam acestei probleme. Avem o gramada de lucruri prin casa pe care nu le mai folosim, si in mod normal ar ajunge la groapa de gunoi (acum sau dupa cativa ani de depozitare prin debara), cu toate ca sunt inca utilizabile. Pe de alta parte, exista oameni care au nevoie de aceste lucruri, si ar plati bani pentru a cumpara acele lucruri, lucruri care necesita resurse noi pentru procesul de productie. Toate aceste aspecte (cresterea de produse care ajung la groapa de gunoi, consumul excesiv de resurse pentru producerea de produse noi, care au o perioada de viata scurta) se pot reduce prin donarea lucrurilor pe care nu le mai folosim unor oameni care au nevoie de ele. Pe LucruriGratis am dezvoltat un sistem care sa ajute acest proces.

    • E intotdeauna fascinant sa observi cat de bine isi joaca un om rolul pe care si-l construieste, fie pt ca altfel nu are habar cum sa existe, fie pentru ca astfel isi mai instileaza putina substanta in viata-i searbada. “Substanta” de obicei trecuta printr-un filtru ideatic luat din marele bazar al ideologiilor ce bantuie umanitatea ca niste pandemii. Rar, foarte rar gasesti originalitate si intotdeauna e de admirat.

      In cazul de fata, filtrul e “ecologia”, trend super-la-moda printre urbani “educati” (“se stie” ca prostii si analfabetii nu pot fi ecologisti si chiar daca incearca in felul lor, totusi ei “nu inteleg” si au ‘”creierul spalat” :)).

      Insa chiar si ecologistii au filtrele lor individuale de lectura, care elimina automat ceea ce e tot idee ecologica dar ‘enerveaza’ pentru ca le pune in evidenta ipocrizia si incapacitatea de a fi consecventi cu propriile lor idei.

      Una din aceste idei, demonstrata cu studii britanice si unul neo-zeelandez de care va voi vorbi, arata pentru oricine vrea sa aiba bunavointa sa citeasca atent, ca animalele de companie sunt extrem de daunatoare ecologic si ca nivelul lor de poluare a mediului e la fel de important ca al unor mijloace individuale de transport.

      Numai ca ecologistii, in majoritate, sunt oameni “normali” adica dependenti de satisfacerea unor nevoi de consum. Da, da, comportamentul ala pe care ei il injura cu fiecare ocazie :). Consumul nu priveste doar bunuri materiale ci si divertisment si placeri. Una din ele e aceea de a avea un animal pe langa tine, e o forma de consum. Forma care da si ea “dependenta” (emotionala, in speta).
      Ecologistii care au animale de companie practica exact acelasi tip de distrugere a naturii si mediului ca un director de multinationala care ruleaza in 4×4.

      Nu credeti? A avea un labrador timp de 1 an echivaleaza, in emisia de gaze cu efect de sera, cu parcurgerea a 9.500km cu un SUV !!

      Mai rau, amprenta ecologica a unui SUV de tip Toyota Land Cruiser e de 0,41 hectare, in timp ce a unui astfel de caine “mediu” de companie e de 0,84 hectare.
      Pentru ca un SUV are nevoie de 55 gigajuli de energie pt distanta respectiva, in timp ce un caine de acest gen consuma circa 250 kg carne ssi cereale/an, carne si cereale pentru a caror productie e nevoie de 135 gigajuli/an !!

      Spre deosebire de cei ca noi de pe forum, profani, de “caveman” si altii ca el, studiile au fost facute de “experti in ecologie durabila”, cercetatori universitari (aia din NZ sunt la Universitatea Victoria din Wellington, nu stiu daca e mai buna decat una romaneasca, imi spuneti voi).

      Iar cand revista New Scientist l-a intrebat pe domnul profesor Barrett, de la Stockolm Environment Institute, ce opinie are despre chestia cu cainii si poluarea grava a mediului, iata declaratia acestui expert si militant ecologist : “a avea un caine este o extravaganta, mai ales din cauza amprentei carbon a carnii” (pe care o consuma cainele).

      Prin comparatie cu distrugerea mediului pe care o provoaca intretinerea unui animal de companie intr-o singura zi, cateva pungi de plastic par derizorii. Nu sunt totusi derizorii, doar par derizorii.
      Asa cum unii nu sunt ecologisti cu adevarat, ci doar par sa fie ecologisti.

      • @Homo Ancestor…acum nu fii pricinos…calculeaza amprenta masinii cu tot cu energia consumata pentru constructia ei, a combustibilului si consumabilelor pe care le foloseste si eventual a costului de reciclare(vezi ca masina devine din ce in ce mai poluanta odata cu trecerea timpului)…
        hai sa nu devenim absurzi…planeta noastra arata asa din cauza vietii si nu din cauza masinilor sau a petrochimiei…putem ajunge la absurdul de a nu mai avea copii pentru ca polueaza

      • @Misu
        Poate iti dai seama si tu cat de bine ai pus problema, reprosul tau politicos imi permite sa iti raspund la fel:

        a. nu stiu daca cercetatorii au calculat si cat polueaza cresterea unui animal de companie pana ajunge la varsta adulta (luata in calcul in studiul respectiv)si au comparat-o cu etapele de constructie al unui automobil SUV. Ii prezum relativ intelegenti si probabil au facut-o. Tu ii poti prezuma altfel.

        b. reciclarea e chiar o atitudine ‘ecolo’, costurile unei reciclari ale unei masini sunt considerate mai reduse ca impact ecologic decat consumul de resurse pt o masina din noi materiale si materii prime! Nici o problema daca se recicleaza masini, se emit gaze cu efect de sera in timpul procesului de reciclare, la fel cum sunt emise astfel de gaze in procesul de descompunere a materiilor organice (cainele moare si el dupa un timp).

        c. planeta arata asa nu din cauza petrochimiei sau masinilor, ci din cauza vietii (in speta celei umane), pt ca oamenii nu au folosit suficient rezervele de economisire si nici cele de cercetare. Insa pe masura ce o fac, ei descopera ca pot produce masini care ne prezerva confortul, dar care consuma mult mai putin si polueaza si mai putin.
        Tot oamenii sunt de vina daca animalele de companie si cele de elevaj sunt factori esentiali in poluarea cu gaze efect de sera (18%, adica la fel de mult ca toata reteaua planetara de transport rutier si feroviar). Pt ca oamenii nu au fost cumpatati, au vrut zootehnie intensiva (pt hrana mai multa, pana la urma e exces, obezitate, boli, etc) si au vrut substitute afective sub forma a unor animale ascultatoare si supuse. Da, mi se pare ca tot viata umana e de vina pt poluare si unele dezechilibre. Nu in sine, nu, ci doar prin excese si pervertiri ale firii naturale (aia apropiata de natura, de fapt).

        d. cu regret iti spun ca exista deja ecologisti care sustin exterminarea umanitatii sau macar a unei parti din umanitate. Si in general, numerosi ecologisti se pronunta deschis, fara jena, pt sterilizare si pt abandonarea ideii de reproducere, renuntarea la copii.
        Pe de alta parte, nici extrema cealalta nu e de dorit, exista deja studii efectuate in Ciad si Mali despre legatura directa intre expansiunea demografica anarhica si distrugerea mediului inconjurator.
        Avem nevoie de copii pentru a avea cine sa sustina valorile noastre, inclusiv ecologiste si sa ne plateasca pensiile. Pragul minim e de 2,1 copii/familie, sa zicem ca avea 2 copii e contributia minima la bunul mers al societati, iar 3 ar fi idealul (pt ca exista si accidente ale vietii, disparitii premature).
        Insa nu avem nevoie de familii de tip islamic, poligame sau nu, cu 7-8 copii, e un act complet iresponsabil tinand cont de starea in care se afla planeta.

        e. continui sa cred, argumentat, ca cei care intretin animale de companie si/sau SUV-uri nu se pot auto-numi “ecologisti” si au un comportament criminal fata de mediu. La fel cred ca cei care nu au deloc copii sau au cate 8 sunt si ei responsabili de declinul sau haosul consumerist al societatii moderne.

        f. cuvantul cheie, in orice actiune umana inteligenta, e cumpatarea.
        Echilibrul intre nevoile noastre de consum/placere si obligatia de a proteja mediul si viitorul. Un exemplu? Sa ai niste pestisori sau 1 cintezoi, sa ai bicicleta si/sau masina mica de oras, sa ai 2-3 copii, sa fii atent la ce ambalaje arunci, la ce consumi, sa faci putin sport, sa preferi calitatea cantitatii, etc nu e acelasi lucru cu a avea ciobanesc german, SUV, traind strict egoist fara copii si consumand cu disperare tot ce se poate manca, bea, fuma, manipula distractiv.
        Pare rezonabil, dar din pacate multi dintre noi suntem excesivi si irationali, lenesi si indiferenti, talibanizati sau depresivi, si nu ne pasa ce va fi “dupa”..

        Sa fim totusi optimisti, avem potential si multi avem si bunavointa, vom actiona dupa puterea exemplului personal si treptat vom reusi!

      • cine polueaza mai mult - animalele sau oamenii? on

        oamenii, evident. ce propuneti, deci? cum ii exterminam? 😀
        bineinteles ca ideal ar fi ca pamantul sa fie o planeta nelocuita decat cel mult de albine si unde plantele carnivore ar muri de foame. dar suntem suficient de egoisti incat sa nu ne excludem din schema. trebuie doar sa pastram o limita – pe aceea a bunului simt. in viziunea dumneavoastra, toate se bat cap in cap si se extermina reciproc: animalele de companie polueaza, asa ca trebuie exterminate, bovinele produc foarte mult gaz metan, asa ca ar trebui eliminate si ele, oamenii vor trebui sa pape plante si vor afecta si mai mult mediul etc. in viziunea mea, lucrurile se leaga, si daca nu mai risipesti aiurea energie, nu iti petreci viata intr-un mediu artificial, nu dai dovada de prost gust fataindu-te in tot felul de masini bengoase, atunci protejezi si mediul, lasi de mancare si la oamenii mai saraci de pe pamantul asta, si poate asa dobandesti si indeajuns de multa inima incat sa poti sa stai de vorba cu un animal; fie el si de companie.
        in rest, cinismul nu este un truc chiar atat de ieftin si nu e accesibil oricui. pseudoteoria cu animalele de companie e deja invechita.

  2. Este foarte stresant sa vezi cum toata lumea sare de fund in sus cand precizezi ca nu vrei punga. Parca ii injuri! E cale lunga cu tarisoara noastra…

    • Ani de zile ne-am simtit inferiori fata de occidentali pentru ca ni se dadeau produsele “in mana”. Acum ca le primim frumos ambalate, nici asa nu-i bine.

      Intre timp am aflat ca daca-s ambalate, nu-i ecolgic.

      Atat de mult ne-am dorit sa ajungem sa fim “oameni noi”, capitalisti si nu din cei comunisti. Acum ca avem apucaturi de “om nou” parca nu mai este asa de trendy.

  3. Foarte interesat. Si eu ma gandesc destul de des la problema asta. Sunt pungi de 15 minute. Inclusiv pungile au ajuns sa aiba acele faimoase “15 minutes of fame” ale lui Andy Warhol. E o problema de confort si neatentie din partea noastra pentru ca am putea sa reducem foarte mult cantitatea de pungi pe care o folosim si aruncam in 15 minute. Daca nu gasim o modalitate sa le reciclam probabil ca ar trebui interzise intr-un fel sau altul. Raul pe care il facem mediului e enorm.

      • Ok, de acord. Nu e o solutie sa interzici. Care e solutia avand in vedere ca ce faci tu sau eu nu e suficient. La ce ajuta ca discutam aici, cum putem schimba?
        Problema e stilul de viata. De fiecare daca cand merg la sat nu am nevoie de pungi. Dar nu imi vine sa ma mut acolo. Imi e mai comod sa stau in oras pentru ca aici gasesc sa muncesc. Problema e foarte complicata si in opinina mea nu vom gasi o rezolvare. E nevoie de educatie si cine are timp sa investeasca in asa ceva? Rezolvarea o va da o criza energetica zdravana care ne va impinge inapoi sa traim mai aproape de natura nu in blocuri inconjurati de masini.

      • solutiile sunt multiple. oricum ar fi nevoie pt asta si de o oarecare interes din partea statului. in multe locuri de pe glob oamenii au inteles sa fie responsabili. dar noi inca aruncam mucurile pe plaja, aruncam peturi si pungi pe unde apucam etc.

  4. Cel mai suparator lucru cind cumperi paine este ca “beneficiezi” de o plasa din plastic! Daca ai “norocul” sa fie si calda painea, pina acasa nu o mai poti manca! Am vazut in ca in statele civilizate painea o primesti ambalata in pungi de HARTIE! Este chiar interzis prin lege alt fel de ambalaj decat HARTIA! Si acesta a fost un motiv pentru care mi-am cumparat o masina de facut paine! Si in mod deosebit ca sa maninc mai sanatos! Pot sa fac paine cu fainea neagra, de secara, cu seminte, etc…
    Poate n-ar fi rau sa te gandesti la o asemenea investitie…

  5. Felicitari pentru tot ce faci! Felicitari pentru curajul de a experimenta:) Am descoperit de curand TOTB (desi niciodata nu e prea tarziu) si intr-o zi am citit cam tot ce puteam citi de pe aici.. Si in mod special urmaresc sa vad cum mai merge The Caveman Project:) O sa incerc sa iti adopt cateva masuri…:)
    Te asteptam cu “impartasiri” proaspete.

  6. De ce ai nevoie de frigider, daca afara sint -15 grade? Scoate mancarea pe balcon, sau pune-o in camara si lasa geamul/aerisirea pornite. Va rezista mincarea la fel de mult ca in frigider, te asigur din experienta. Chiar si cind e mai putin frig afara, mincarea- de genul lapte, brinza, unt, mancare gatita, cirnati etc.- rezista fara nicio problema 5- 6 zile intr-o camara mai rece sau pe balcon.

  7. Daca mergi frecvent in acelasi loc la cumparaturi se obisnuiesc cu tine si auzi la coada: “asta vrea fara punga”… trebuie doar insistat putin. La paine sunt de acord cu vanzatorul..este neigienic sa pui mana direct pe punga in conditiile in care vii de afara unde ai mai pus mana pe una alta, o solutie este punga de hartie sau punga proprie adusa de acasa. Cred ca avem cu totii exemplul mamelor care indesau pungi in posete pentru cumparaturile de dupa serviciu…un obicei uitat?! Pungile cumparate pot fi folosite la cosul de gunoi.
    Si ceva..care nu e strict la subiect dar e interesant: http://senseable.mit.edu/copenhagenwheel/press.html

  8. Din cunostintele mele, destul de laxe, industria ambalajelor a crescut de 3 ori mai repede decat industria producatoare de bunuri de consum in vestul Europei in intervalul 1945-2010. Dupa 1989, noi am luat de bun acest raport al industriilor si ne-am adaptat rapid. Din pacate, ca exemplu personal, la noi in familie nu se pot refolosi toate pungile. Cele in care primesti branza si fructele la supermarket sunt subtiri, capsate si cu etichete lipite. Insa alte pungi se spala, vara mama merge in piata cu pungile ei. O punga mica se foloseste cam de 4 ori. Unele pungi de paine se refolosesc pentru a tine cozonacul in ele. Pungile mari (sacosele) sunt o raritate la noi in familie. Niciodata la supermarket nu am cumparat sau luat gratis astfel de pungi. Avem plasele noastre, din material textil, cusute la masina de cusut acasa, in care punem totul si gata. Cele cateva sacose de plastic de acasa se folosesc de cel putin 10 ori, asa in decurs de 1 an. Iar cand nu mai sunt bune de nimic ajung in cosul de gunoi, inlocuind sacul negru de plastic. In domeniul sticlelor de plastic, si ele sunt raritati. Sucuri nu bem, asa ca daca avem sunt de la beri si rar de la apa minerala (pe care io o prefer la sticla de sticla). Mama le foloseste pentru a cumpara lapte. Cum totusi unde lucrez eu se consuma bauturi la pet, ceea ce ajunge in mainile mele se refoloseste, imi aduc apa cu mine la serviciu. Un pet de 0.5 l e folosit cam de 10 ori, unul de 2 litri de 3-4 ori. Dupa care ajung la gunoi, ca nu minunatul nostru oras nu avem containere speciale pentru plastic (cel putin la recicleaza tiganii). Asta e in domeniul plasticului.

    In domeniul aluminiului, nu am ce sa reciclez. In domeniul ambalajelor gen tetrapack, in straturi si a celor din hartie si plastic (in care primesti salamurile), nici nu cred ca sa pune problema de reciclare, nu stiu sa existe proces tehnologic de a recicla asa ceva.

  9. Eu locuiesc in franta. Una din solutiile aduse aici problemei pungilor: vanzatorii nu dau niciodata pungi pe gratis (nu stiu daca este doar un bun obicei sau sunt obligati prin lege). fiecare punga te costa cel putin 10 centi – nu inseamna ca reduce foarte mult consumul de pungi, dar cred ca reduce putin .. Prima consecinta este ca, by default, trebuie sa ceri punga, nu ti se da automat.

  10. Rwanda are de cativa ani o lege foarte stricta impotriva pungilor de plastic, chiar se aplica. La granita la intrare esti obligat sa scoti orice punga ai in bagaj si sa o lasi acolo. Legea a aparut dupa ce fermierii s-au plans ca nu mai au unde cultiva din cauza deseuri de plastic. Oricum, Rwandei i se duce vestea ca o tara in care legile sunt aplicate cu din ce in ce mai mare strictete.

    Cred ca se gasesc solutii. Cele mai multe ambalaje de plastic nu sunt date doar de nevoile de igiena ci si de o industrie producatoare de ambalaje care isi creaza o piata de desfacere si o ‘nevoie’ falsa in randurile consumatorilor.

  11. De curiozitate, unde ai pus paine fara punga?
    Eu cand ma duc sa iau paine vin intotdeauna cu o punga de acasa, am o punga doar pt paine, fie ea de hartie sau plastic. Se mai rupe din cand in cand , iau alta, dar oricum e o solutie mai buna decat a ta, si nici nu fac risipa. La mine in piata(titan) vanzatorii de legume, fructe nu prea vor sa iti dea pungi, se asteapta sa vii cu punga ta.

  12. Care mai este situatia in privinta colectarii selective a deseurilor (gunoi menajer, plastic, hartie, bio-degradabile, sticla)?

    S-a facut vreun studiu despre impactul asupra mediului a introducerii platii unei garantii (25 eurocenti in Germania) pentru fiecare sticla de platic / doza de aluminiu cumparata?

    • @zwilling
      http://www.green-report.ro/revista-presei/romania-libera-taxa-pentru-pungile-de-plastic-de-la-1-ianuarie

      Si in Dublin e la fel, au introdus-o de citiva ani si o platesti tu ca persoana, nu magazinul. Magazinul cel mult iti da o optiunea intre sacosa de hirtie gratuita sau de plastic, pe care o platest, nu mai stiu cit e acuma 25-40 de centi – poti sa cumperi si sacose mai durabile din pinza, refolosibile.

      Faza tare era ca si aici era ca si in Romania, toata lumea isi pune 2-3 lucruri in fiecare pungutza – dupa ce-au introdus taxele, de-a doua zi i-am vazut cu punga in mina exact cum ma stiam eu de mic, am ramas ca prostu sa vezi oameni care inteleg si accepta lucrurile ca atare pentru ca au sens, cu schimbari de la o zi la alta. Pai daca ar face la noi chestia asta sint sigur ca ar fi certuri monster, pai eu ce fac domnule acuma, cu ce-mi duc lucrurile la portbagaj, cum sa dau 20 de mii pe o punga, fii serios…

  13. Ti-a sugerat cineva o masina de paine.Este electrica,deci pica,insa scriu pentru cei care nu sunt atat de stiricti ca tine….
    Ca si consum 0,4-06kwh pe ciclu de folosire…inmultit cu 0.43 ron.Odata pe luna cumpar un pachet de drojdie(cam 4 ron).Faina costa 1 ron kg-ul(la moara,saci de 50 kg)
    Fac o recapitulare:0.5 ron faina+0.25 ron electricitatea+0.15 ron drojdia+0.10 ron (sara si zahar)=1 RON o paine de 700 gr fara afanatori si potentiatori.
    Noi suntem 2 adulti si un copil,anul trecut cumparam zilnic 2 paini(suntem gurmanzi) de 300 gr si costau in jur de 2 lei(2.4 lei de voiam feliata).Acum fac paine la 2 zile(este foarte satioasa)nu reusim sa mancam mai mult de o felie la o masa.A fost o perioada cand atrasi de mirosul de paine calda mancam mai multa,insa in timp a pierit ispita.
    Masina face singura painea,o poti programa de exemplu sa isi termine programul cu o jumatate de ora inainte de a veni seara acasa…..

  14. Problema este ca , din pacate industria ambalajelor e o super afacere , si nu se poate renunta la ea ! daca va amintiti , candva sticlele si borcanele erau din silicati , si nefiind prea ieftine se refoloseau pana la spargere ( ex. sticle de lapte , bere …).nu de putine ori vedeam tigani corturari care strangeau sticle cu miile si le valorificau , ca aveau pret ! acum , cu peturile si pungile din plastic ce sa faci ? iar despre pungi de hartie nici vorba , singurul loc de unde mai primesc asa ceva este fosta fabrica de paine a orasului ( SM ) , cu paine de 2 kg , nu cornulete ca la B .
    Daca ar fi un pet sa zicem 2 lei ori s-ar da la schimb , multa lume s-ar apuca de ecologie ( sic ) !!!

  15. Pentru branzeturi iti sugerez sa mergi cu o caserola cu capac la tine. Ii spui vanzatorului sa-ti puna bucatile de branza in caserola pe rand deaorece tu asa le pastrezi apoi, si nu are rost sa aruncati 3 pungi.

    Eu locuiesc in Timisoara si din luna septembrie 2009 ne-au pus publele pentru reciclare plastic, aluminiu, hartie si carton cei drept la una, de atunci am doua cosuri de gunoi. Ghici care se umple primul cel de materiale reciclabile sau cel de gunoi menajer? As mai dori o pubela pentru sticle si materiale textile. Probabil cer prea mult :D. Oricum cu tot cu pubele pentru materiale reciclabile multi vecini nu respecta deoarece nu au loc pt doua cosuri de gunoi :(.

    Iti urez bafta cu reciclatul si cu razboiul pungilor de plastic. Si eu incerc sa iau cat mai putine acasa dar este intr-adevar f greu.

    • Excelenta idee caserola! Si eu ma confrunt cu problema asta la piata, ma bucur ca unii precupeti au introdus pungi biodegradabile, dar numai unii… Of, de ce nu mi-a trecut prin cap pana acum?? 😀

  16. Eu locuiesc in Belgia. Aici trierea gunoiului este obligatorie: plastic si metal, hartie si carton, gunoi de gradina, resturi menajere, totul separat. Iar sticla o duci singurel la punctele speciale de reciclare si o arunci pe categorii: alba, colorata. Totul se pune in saci speciali, cumparati pe culori diferite si care sunt singurii acceptati si pe care ii ridica salubritatea. Daca nu faci cum e regula, risti o amenda de sute de euro. Containere nu exista, pui frumos totul in casa, in saci si de doua ori pe saptamana, intre anumite ore, ii scoti pe trotuar, legati la gura. In felul asta ai tendinta sa arunci mai putin, sa refolosesti, sa nu se ingramadeasca gunoiul in casa. Totul mi-a intrat atat de tare in reflex, incat, cand merg in Romania, imi vine sa separ, sa reciclez. Becurile sparte se arunca separat, in puncte de colectare, la fel bateriile. Daca imi cumpar un telefon, pe cel vechi si stricat il dau la magazinul de unde iau telefonul nou, pentru ca il recicleaza ei. La fel cu un televizor, computer, masina de cafea stricata etc. In curand toata Belgia va fi obligata sa inlocuiasca toate becurile si neoanele cu becuri LED, care consuma cantitati infime de energie comparativ cu celelalte. Si asa mai departe….. Sa speram ca si in Romania lucrurile se vor schimba. Eu gandesc pozitiv: e doar o chestiune de timp!

      • Sigur că da. Iar cultura nu ţine de o anumită naţie – adică nu există popor mai nesimţit decât altul. Există doar grupuri de oameni în care proporţia de oameni care respectă anumite reguli este mai mare sau mai mică. Iar asta ţine de educaţie, de mediu, de bunul-simţ individual. Însă dacă nu există nici măcar regulile (vezi cazul României, de pildă), omul nu va şti cum poate să facă ceva bun sau să contribuie, chiar dacă îşi doreşte acest lucru.
        Cât despre iniţiativa “Caveman”, însuşi faptul că oamenii vorbesc despre ea este lăudabil. Lucrurile se schimbă şi se schimbă în bine. Baftă multă!

      • Nu e intotdeauna de cultura, merge si varianta cost la buzunar.

        De exemplu, in Irlanda (lasind la o parte ca marea majoritate sint cu bun simtz si le pasa), stau la casa si trebuie sa atashez la un euro-bin de 240l o eticheta cu barcode de 8 euro pe care o iau de la orice magazin din zona (asta e partea de Sud a zonei externe, e considerata o primarie – urmeaza sa se schimbe in curind sa ai un cont online in care sa pui bani, ca sa nu fugi rapid la magazin dimineatza sa iei eticheta). In sfirsit, idea e de genul urmator, scoti pubela neagra dimineatza, daca nu atashezi eticheta de 8 euro, nu ti-o ridica punct. Asta o data pe saptamina.

        Intra in scema publa verde, si aia tot de 240l, pe care ti-o ridica gratuit, unde poti sa pui orice in afara de sticla. Si sa vezi ce recicleaza lumea in draci, de au ajuns la un moment dat cu gradul de reciclare parca la 60%, care inainte ajungea la groapa de gunoi, care si aia costa in draci bani de la primarie ca nu cad din cer (transport, facut groapa ecologica etc).

        Astea sint firme private care sint platite de primarie practic.

        Despre sticle, mai toate super marketurile care au parcari mai mari au o zona in care poti sa duci sticlele si le bagi in niste clopote pe culori. In plus si primaria are clopote din’astea de metal in diverse alte zone unde nu sint super marketuri.

        La fel am intrebat si eu la primaria Pitesti si in final am primit un raspuns, au pornit un program cu puncte de colectare in 2 cartiere. E un inceput, eu zic ca marea problema in Romania nu ca nu sint oameni care sa incerce sa recicleze selectiv, ci lipsa punctelor de colectare face ca operatia sa nu se intimple. Am fost acasa in vacanta doua saptamini si ca experiment am strins o sacosha mare de hirtie si una de plastic. In final le-am aruncat la gunoi pentru ca nu am avut unde sa le duc (am primit raspunsul de la primarie la 2 saptamini dupa ce am plecat din orash).

        Greu, se misca f greu lucrurile in Romania, f putini oameni capabili sa organizeze ceva, inertie, lipsa de viziune – nivel personal sau de grup, dezinteres, jemanfishism…

  17. Ba da, domnule Magor Csibi, merita sa ne gandim la acest aspect si aveti tot respectul meu.Am 42 de ani si acum cativa ani am cumparat impreuna cu un prieten o garsoniera la munte, pentru vacante.Din tren am vazut acesti munti de gunoaie cu pasari zburand pe deasupra …Atunci am luat hotararea sa iau cat mai putine pungi de plastic si sa selectez gunoiul, mai ales ca vazusem cum se procedeaza in strainatate.
    Nici nu stiti cu cata bucurie am citit articolul…In Elvetia unde locuiesc acum selectam si gunoiul organic.Si pentru ca ne-am obisnuit asa, de cate ori mergem la munte in Romania, aruncam restul ramas de la ceai pe marginea raului, unde vegetatia este suficient de inalta si se descompune totul.La Bucuresti ar fi prea complicat sa aruncam in gradina din fata blocului si am pus o galeata cu pamant pe balcon pentru asta, pentru resturile de la ceai si cafea.
    De vreo doi ani am gasit containere speciale pentru hartie, carton, sticla si plastic in sectorul 2.Poate cu timpul vor fi mai multe.
    Este impresionant proiectul dumneavoastra si peripetiile prin care treceti atunci cand refuzati pungile de plastic ..am trecut si eu prin asta in Romania.
    Felicitari pentru perseverenta si mult succes in tot ceea ce faceti.

  18. Ar fi două aspecte de comentat:
    1. nu înțeleg ce este greșit în a re-folosi pungile de plastic pentru a stoca gunoiul menajer. nu poți duce fiecare bucățică de gunoi la tomberon, deci trebuiesc stocate undeva, pâna la drumul la tomberon.
    2. unde-i magazinul ăla de brânzeturi? că m-am săturat de almete și hohland și nu reușesc să găsesc o brânză cu adevărat comestibilă.

  19. Cred ca o solutie foarte eficienta la mai multe probleme, inclusiv la cea legata de ambalaje ar fi “masa la restaurant”. Da, imi veti spune ca o masa la restaurant este mult mai scumpa decat una acasa. Dar haideti sa vedem de ce este asa? In mod normal, in opinia mea ar trebui sa coste aproape la fel ca si o masa luata acasa. In fond, restaurantul se aprovizioneaza engros, prin urmare, cel putin teoretic scapa de toate costurile suplimentare generate de ambalaje, distributie, taxa de raft etc. Pot exista contracte directe intre producatorii de alimente si restaurante, se elimina multe verigi intermediare si produsele sunt proaspete. Evident, nu putem emite pretentia ca astfel de restaurante sa serveasca fructe de mare sau caviar sau pepene rosu un decembrie sau mai stiu eu ce alte asemenea excentricitati. Ma refer la mancarea normala pe care o consuma un om normal zi de zi in functie de sezon daca ar fi la el acasa si si-ar prepara-o singur. Ca sa eliminam confuziile, in loc sa le numim restaurante, le vom numi in continuare “bucatarii en gros”. Prin urmare, in loc sa ai in casa frigider, aragaz si alte ustensile si sa iti cumperi mancare pe care sa ti-o prepari singur, te duci la o astfel de bucatarie si mananci, micul dejun, pranz, cina sau orice altceva doresti sau se poate.
    Revenind. Materia prima adica ingredientele ce sunt puse la mancare, spuneam ca ar trebui sa fie mult mai ieftine in cazul bucatariilor en gros. Cu cel putin 20% mai ieftine zic eu sau chiar mai mult, poate chiar si la jumatate de pret fata de unele supermaeketuri.
    Acuma, mancarea se prepara in cantitati mari, prin urmare si pierderile sunt mai mici, chiar si consumul de energie.
    Bun, acuma trebuie sa luam in calcul si faptul ca altcineva face treaba in locul nostru, deci trebuie rasplatit.
    Un singur om poate prepara mancarea pentru mai multe persoane. Nu cunosc detalii, dar cred ca un om poate lejer sa prepare mancare pentru cel putin 100 de persoane in 8 ore. Ceea ce inseamna ca intr-o luna (22 zile lucratoare) gateste pentru aproximativ 17600 persoane. Hai sa rotunjim totusi la 15000 pentru a usura calculele. Acum sa presupunem ca acel om este platit cu 3000 lei pe luna, de aici rezulta ca ii datoram pentru fiecare masa 20 bani. Ceea ce nu e chiar asa mult. E chiar infim, avand in vedere ca ne scuteste de o multime de belele si de timp pierdut. Dar poate am exagerat eu. Hai sa refacem calculele pentru o productivitate de 5 ori mai mica. Sa spunem, deci ca omul gateste doar pentru 20 persoane in 8 ore (o productivitate extrem de mica) si tot iesim cu 1 leu pentru serviciul de bucatarie. Spalatul vaselor, curatenia si servitul la mese ar mai adauga cel mult 1 leu in plus in conditii de productivitate foarte mica. Ceea ce face ca in conditiile cele mai pesimiste, toate serviciile prestate de o terta persoana sa se ridice la cel mult 2 lei pentru fiecare masa. Pai 2 lei dai pe metrou sau pe benzina ca sa mergi pana la supermarket sa te aprovizionezi. 2 lei te pot costa ambalajele in plus, reclama de la TV si multe alte asemenea bazaconii.
    Totusi de ce la restaurantele de fite costa mancare mult mai mult decat acesti 2 lei in plus? Pentru ca, pe de o parte, productivitatea este foarte mica. La restaurante se gateste in general fiecare fel in parte. Doar ciorbele si supele si probabil garniturile se gatesc la gramada. Majoritatea mancarurilor se prepara individual. De asemenea adaosul este foarte mare, pentru ca lumea merge acolo sa se distreze. Este considerat produs de lux. Patronul restaurantului investeste intr-o multime de lucruri cu scopul de a-si atrage clientii si a crea o atmosfera cat mai placuta si mai este si chiria. Cu cat este orasul mai mare, iar restaurantul mai in centru, spatiul respectiv valoreaza mai mult si implicit “chiria” pe locul de servit masa este mai mare.
    Sunt si alte detalii care ar trebui punctate, dar ar fi prea mult de scris. Promit sa reiau aceste idei si sa le dezvolt pe blogul meu, atunci cand le va veni randul.

    • Solutia despre care vorbesti tu se numeste cantina. Intradevar, se fac mai putine feluri de mancare, in cantitati mai mari, cu costuri mai mici. Conditiile nu sunt ca si cele de la un restaurant, nu te serveste un ospatar, nu ti se orneaza mancarea frumos in farfurie. Dar mananci bine (asa ar trebui) si mai ieftin. In Brasov avem o astfel de cantina de 1-2 ani, unde cu 10-15 ron mananci bine felul 1 si 2, eventual un suc/apa minerala.
      De ce iese mai scump totusi decat acasa? Pentru ca cineva plateste chirie pe spatiul ala, plateste salarii pentru cei care gatesc, cei care spala vasele (+taxele aferente), plateste impozit pe profit, plateste un manager (cineva trebuie sa organizeze totul). Ca sa primesti autorizatie de la sanepid (sau cum s-o numi) trebuie sa respecti niste reglementari, care presupun niste costuri uriase, trebuie sa folosesti echipamente profesionale (nu ai idee cat costa o masa de inox pentru taiat zarzavaturi, sau un cuptor industrial). Sunt cateva dintre lucrurile pe care le-ai omis mai sus, care pe langa profitul pe care administratorul il doreste pentru a fi motivat sa deschida o astfel de afacere, cresc pretul pe care il platim pe mancare.
      Una peste alta, cantinele sunt o alternativa pentru gatitul acasa. Iar banii in plus pe care ii platim putem sa consideram ca sunt pentru timpul economisit, pentru indemanarea/cunostintele de bucatar pe care nu le avem, pentru deranjul si mirosul pe care le evitam la noi in bucatarie.

  20. Mi-am facut si eu un calcul relativ la gunoiul produs. Am comparat cu copilaria mea (perioada anilor 70). Pur si simplu astazi cantinatea de gunoi menajer produs care nu e biodegradabil este urias fata de acea perioada. Atunci cumparam extrem de multe produse vrac, ambalarea se facea in punga de hartie, fiecare om venea cu celebra sacosa de acasa. Cam tot ce se vindea lichid se vindea in sticla de sticla :), care se reutiliza: ulei, bere, apa minerala (aduceai sticla goala la schimb). Astazi, cu toate eforturile mele, “produc” o cantitate mare de pungi de plastic, ambalaje de plastic (aproape orice lucru e ambalat in platic de la pufuleti pana la orez) si o cantitate impresionanta de mici containere de plastic sau tetra-pak (orice produse de curatenie, sampon, detergenti, etc) Cineva a intrebat despre tetra-pak-uri, nu, nu sunt reciclabile in niciun fel si sunt departe de a fi biodegradabile.

    Deocamdata contributia mea modesta consta in:
    – sacose de rafie, nu mai cumpar deloc pungi de plastic de la supermarket
    – apa plata la bidon de 11 litri reciclabil cu un mic aparat de distributie (cele mai ieftine sunt 150 de RON, se poate utiliza si pentru racirea si incalzirea apei), aici evit sa produc o cantitate uriasa de sticle de plastic de 2 litri, din calculele mele undeva peste 500 sute pe an
    – la bauturi de tip cola am renunta de mult timp. la sucuri am renuntat ceva mai recent, mi le fac singur din fructe sau si mai bine mananc fructele asa cum sunt 🙂
    – utilizez pungi de hartie de cate ori am aceasta alternativa

    Inca ma sacaie multimea de mici bidonase de plastic (detergenti de spalat vase, detergenti de baie, sampoane, etc) pe care le produc lunar si nu prea am alternative. Acest plastic opac nici nu este reciclabil, doar PET-urile sunt reciclabile.

    Mai cuget inca.

    Problema este ca , la modul general, nu cred ca doar prin bunavointa vom reusi sa rezolvam problema deseurilor care nu sunt biodegradabile. E nevoie si de legi si constrangeri. Am inteles ca de exemplu in tari precum Germania sau Cehia industria berii la PET practic nu exista, datorita unor constrangeri legale (taxa suplimentara pe anumite tipuri de containere)

  21. Eu in general merg la cumparaturi cu rucsacul e mult mai practic decat orice fel de sacosa sau punga. Din pacate sunt foarte multe produse care sunt ambalate in ambalaje ieftine din plastic.
    In trecut, cand se dadeau pungi gratis la hypermarket, luam mai multe astfel de pungi, pentru ca in general le reutilizam, fie ca sa pun gunoiul in ele, fie pentru a ambala diverse pachete. In general o astfel de punga rezista la 3 4 5 reutilizari, inainte sa ajunga punga de gunoi. Personal nu vad nicio diferenta intre a folosi pungi de plastic pentru gunoi, in loc sa folosesti saci de gunoi tot din plastic. Ba chiar pungile de plastic sunt ceva mai mici. 🙂
    Acum reutilizez pungile biodegradabile, dar in cazul lor sunt ceva mai zgarcit, nu prea mai arunc cu banii pe ele.

  22. Sa va mai povestesc de butoiul de compost de l-am pus in fundul gradinii pentru resturile vegetale (de la salate, ciorbe etc) – cea mai tare a fost cind am vazut un reportaj cu vreo 5 tineri in Paris faceau compost in sertarele din bugatarie 🙂 si eu care credeam ca sint dus 🙂

  23. Eu imi aduc aminte ca acum 15 ani puneam file de ziar in cosul de gunoi pentru ca nu existau saci de gunoi si nici atatea pungi de plastic. Acum stiu ca e mai igienic sa arunci gunoiul in saci inchisi la gura dar tomberoanele din blocurile comuniste au deschiderea mica asa ca tot gunoiul din sac trebuie desertat pentru ca altfel infunzi tomberonul. Deci, pana la urma nu e complet necesar acest sac de gunoi la noi.

Reply To Magor Csibi Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger