Nu cântă prea bine la orgă, iar vocea lui e oarecum falsă, însă muzica e minunată; biserica goală răsună la corzile tânguitoare, scârțâind ca o corabie pe timp de furtună. Trei bătrâne – întreaga congregație pentru ziua de azi – stau pe banca din față, cu capetele cărunte plecate, ținând în mâinile lor albe cărți de rugăciuni. Egyaz Isten – există un singur Dumnezeu – scrie cu litere aurite pe panoul de deasupra orgii. Există un singur Dumnezeu și doar trei credincioși rămași în aceste locuri. Imnul se încheie și sunetul corzilor se risipește. Între băncile cenușii și zidurile albe rămâne doar liniștea.
de Dimiter Kenarov (Pulitzer Center)
Aceasta este biserica unitariană din Roșia Montană, Transilvania. Ridicată în 1796. Austeră, dar sinceră. Preotul coboară scările dinspre orgă. Lemnul scârțâie. Diaconul îl urmează. Preotul urcă scările tapițate, de un roșu aprns, până în amvon. Diaconul ia un loc pe o bancă goală. Liniște. Calm.
Și în aceeași zi, când veni sorocul, le spuse lor, Haideți să trecem de cealaltă parte.
Și când trimiseseră mulțimile la drum, îl luară și pe el, deși el se afla deja pe corabie. Iar cu el se mai aflau și alte corăbii mai mici.
Și se iți dintr-o dată o mare furtună, iar valurile se izbeau în corabie, care acum gemea de oameni.
Iar el se afla la pupa corăbiei, dormind pe pernă: iar ei l-au trezit și i-au spus, Stăpâne, nu-ți pasă că noi vom pieri cu toții?
Iar el se ridică și se împotrivi vântului, vorbindu-i mării: Pace, fii liniștită. Și marea încetă, iar apoi se așternu liniștea.
Iar el le spuse lor, De ce sunteți atât de temători? De ce nu aveți credință?
Iar ei se temură peste măsură, iar unul dintre ei îi spuse altuia, Ce fel de om e acesta, de până și vântul și marea îl ascultă?
Liniște. Calm.
Preotul privește biserica goală asemenea unui căpitan aflat pe puntea corăbiei. Le privește pe cele trei femei și pe diacon. Acesta este tot echipajul pentru azi.
Mi-am amintit aceste cuvinte chiar când am primit amenințări. Aproape că am mâncat bătaie pentru că eram de cealaltă parte. Îl cunosc pe acel domn, îi știu numele, dar n-am sunat la poliție sau în altă parte.
Vocea lui este impunătoare, fără să fie violentă. Barba lui albă și lungă pare un fulger, pe straiele lui negre.
Toată lumea știe ce înseamnă ”de cealaltă parte”. Înseamnă să fii împotriva companiei miniere Roșia Montantă Gold Corporation, RMGC.
RMGC intenționează să lanseze cea mai mare exploatare de aur din România. Patru munți în care să sape puțuri, patru munți cărora să le scoată măruntaiele și să le golească asemenea unor pușculițe.
Aproape 300.000 de kilograme de aur; peste o tonă de argint.
Dar, înainte de toate, compania trebuie să evacueze orășelul Roșia Montană, să-i izgonească pe oameni de la casele lor, să le cumpere toate proprietățile. Afară, afară.
Înainte de toate, trebuie să smulgă casele din pământ ca pe dinți, până când gura rămâne știrbă și nu mai poate mușca.
Ceea ce aproape au și făcut. Majoritatea populației a fost obligată să se mute în alte sate, în alte orășele. Alba Iulia, Cluj-Napoca, București. Unii chiar și-au luat cu ei și morții – toate costurile de exhumare suportate de RMGC.
Unele morminte străvechi din cimitir arată proaspăt săpate.
Odată, Roșia Montană se numea Alburnus Maior. Alături de Hispania, era cea mai bogată regiune auriferă din Imperiul Roman. Eldoradoul lumii antice. Mii se muncitori instruiți din toată Europa se îngrămădeau pe aceste meleaguri. Grandoarea Romei își trăgea seva strălucirii din acești munți.
Se părea că Epoca de Aur nu se va sfârși niciodată. Când Roma a picat în mâinile barbarilor, aceeași soartă a avut-o și mina. Barbarii au fost încluiți de țăranii medievali, de împărații austro-ungari, de comuniștii români – timp de 2000 de ani, toată lumea și-a împlinit dorințele de aur. O sută patruzeci de kilometri de galerii, asemenea sinapselor unui uriaș creier care visează, de-a lungul și de-a latul Roșiei Montane.
Acum s-a zis cu timpul viselor. Barbarii s-au întors și sunt mai puternici ca niciodată.
Doar câteva suflete curajoase se împotrivesc. Acesta este căminul lor, aici s-au născut și aici vor să moară. Nicăriei în altă parte.
Nu ne temem, deoarece alături de noi este Isus, care spune că nu există iubire mai mare decât să-l iubim din toată inima, din toată mintea și cu toată puterea noastre pe aproapele nostru, ca pe noi înșine.
Acum au mai rămas doar câțiva semeni aproape. Roșia Montană este aproape părăsită, iar multe dintre spectaculoasele sale clădiri istorice sunt pustiite. RMGC promote să restaureze câteva dintre ele, odată ce proiectul va fi demarat. Intenționează să distrugă orașul, dar să-i conserve fantoma.
Promite slujbe localnicilor, cu singura condiție să plece.
Promite să dezvolte mineritul distrugând istoria mineritului. Orășelul este candidat la lista siturilor patrimoniului UNESCO, însă RMGC este surd la aceste lucruri.
Promite să restaureze unele biserici, chiar dacă nu va mai fi nimeni care să vină la rugăciune.
Promite să protejeze mediul, dărâmând templul naturii. Domurile munților vor fi date la o parte, pentru puținul aur rămas. Deșeurile care se va întinde în urma folosirii cianurilor – până la 250 de milioane de tone – vor fi aruncate în pitoreasca vale, unde vor să ridice un zid înalt de 180 de metri.
Asemenea lui Dumnezeu, RMGC promite viață și moarte.
Nu vă fie teamă, păstrați-vă credința și veți fi salvați, acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin.
Preotul, Arpad Palffy, coboară scările amvonului. Lemnul scârțâie sub pașii săi. Slujba s-a terminat. Cele trei bătrâne și diaconul se îndreaptă încet spre ieșire.
De cealaltă parte a ușii, florile sunt înflorite și păsările cântă.
Furtuna a trecut – sau nici măcar n-a venit.
Foto: Nadia Shira Cohen
Acest articol a fost preluat de pe Pulitzer Center. Traducere din limba engleză: Andra Matzal
Mai puteţi citi şi:
Portrete din Roşia Montană: Descendentul unei vechi familii de mineri îşi apără moştenirea
Portrete din Roşia Montană: Apicultorul care nu vrea să-şi abandoneze stupii
Portrete din Roşia Montantă: Eugen David, poetul-filozof
Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume
2 comentarii
Exceptional!
Respect celor din prima linie!
Pingback: Slujba la Roşia Montană | Lupta pentru Roşia Montană