Un pește australian l-a uimit pe cel care l-a fotografiat întâmplător, în timp ce peștele se străduia să ia masa. Cum scoica pe care o ducea în gură avea o cochilie cam tare, peștele nu a stat pe gânduri, ci s-a îndreptat cu ea direct spre o piatră, de care a lovit-o până a spart-o și a putut să mănânce conținutul.
Fotograful Scott Gardner este scafandru profesionist și se afla într-o plimbare prin apele australiene din zona marii bariere de corali. Era cât pe ce să iasă la suprafață, când a auzit un sunet ciudat în vecinătate, ca o lovitură. Curios, s-a aventurat către locul de unde se auzea bufnitura și nu mică i-a fost mirarea să surprindă un pește (lung de vreo 30 de centimetri) care lovea cu sârg o cochilie de stâncă, până a reușit să o spargă și, apoi, să își ia masa.
Fotografiile lui Scott au fost făcute în 2006, însă abia recent un studiu publicat în ”Coral Reefs” spune că acestea au fost primele care au imortalizat un pește în sălbăticie utilizând natural o unealtă pentru a-și procura hrana. Imaginile surprinse de Scott arată cum peștele nu doar lovește cochilia de stâncă, ci își ia și avânt și se poziționează pieziș, ca să își atingă scopul. Folosirea unor obiecte ca unelte a mai fost observată la cimpanezi, delfini, ciori, caracatițe, dar aceste poze arată că și peștii obișnuiți sunt capabili de așa ceva, iar pozele sunt cu atât mai importante fiind vorba de comportament în sălbăticie, nu într-un laborator controlat, unde peștele să fie parte dintr-un test.
Dar, cum nu toți specialiștii s-au pronunțat afirmativ, că utilizarea pietrei pentru a lovi cochilia ar însemna folosirea unei unelte, studiului și fotografiilor le-a luat 5 ani să fie publicate. Unii biologi consideră că utilizarea inteligentă a unui unelte, la animale, presupune prinderea acesteia, ținerea și manipularea în sensul obținerii unui lucru (o teorie care se baza pe experimente pe primate). Definiția nu se poate aplica peștilor, spun autorii recentului studiu, pentru că aceștia au un mediu diferit de viață, o constituție diferită și un alt tip de inteligență, adaptat mediului în care trăiesc. Astfel că oamenii de știință merg cu întrebările mai departe: oare peștele folosește același loc de fiecare dată când dorește să spargă o scoică? Iar lista continuă, motiv pentru care autorii studiului speră să adune mai multe informații prin urmărirea cu camere subacvatice a tipului de pește surprins întâmplător în acțiune.
Sursa și foto: National Geographic News