Și haina îl face pe om. Despre îmbrăcăminte și creier

5

Nu e o noutate faptul că felul în care ne îmbrăcăm ne afectează atât imaginea de sine, cât și percepția celorlalți asupra noastră. Însă un grup de specialiști în așa-numita cogniție încorporată duc lucrurile un pas mai departe, analizând ce efect are asupra noastră faptul că știm mai multe despre povestea din jurul hainelor pe care le purtăm.

Câțiva cercetători, care au publicat de curând un studiu despre impactul hainelor asupra proceselor psihologice, susțin că avem tendința să preluăm din încărcătura simbolică pe care o asociem unui obiect vestimentar anume. Acest lucru nu se petrece doar în ceea ce privește reacția noastră asupra celorlalți – s-a constatat, de pildă, că femeile care sunt îmbrăcate mai masculin la interviurile de angajare au șanse mai mari să primească jobul -, ci și în propriile bucătării interne. Pentru a ajunge la aceste concluzii, au fost realizate trei experimente.

În primul dintre ele, 58 de studenți au fost rugați să poarte fie un halat alb de laborator, fie haine de stradă. Apoi li s-a dat un test de atenție, la care cei care au purtat echipamentul de laborator au comis de două ori mai puține greșeli decât cei îmbrăcați normal. În cel de-al doilea caz, subiecților li s-au prezentat trei opțiuni: să poarte un costum de doctor, unul de pictor (identic cu cel al doctorului) și doar să privească un halat de medic. După aceea au fost supuși unui test de atenție susținută, prin care trebuia să găsească diferențe între imagini similare. Cel mai bine s-au descurcat cei care purtaseră halatul medical. În cel de-al treilea experiment, studenții au avut aceleași opțiuni, însă au fost rugați să scrie un eseu despre hainele lor, la finalul căruia au trecut prin același test de atenție. Rezultatele au coincis cu cele de la testul doi, arătând că purtarea unui anume obiect de îmbrăcăminte și contactul corporal cu acesta influențează procesele psihologice.

”Hainele ne invadează corpul și creierul, punându-l pe purtător în stări psihologice diferite,” a spus Adam Galinski, din echipa care a realizat studiul, care intenționează pe viitor să analizeze efectul anumitor uniforme – de preot sau de polițist, de pildă – asupra dinamicilor cognitive. Această cercetare face parte dintr-un câmp foarte amplu, dedicat cogniției încorporate, care susține că nu gândim exclusiv cu creierul, ci și cu corpul. Câteva dintre exemplele prin care Galinsky își ilustrează teoriile sunt spălarea mâinilor, gest asociait cu puritatea morală și cu judecățile etice, și asocierea unei trăsături cu anumite obiecte. De pildă, cei care țin în mână o cană de băutură fierbinte sunt considerați, la prima vedere, mai calzi, iar cei care țin un pahar cu lichid și gheață, mai reci. De asemenea, dacă purtăm cu noi mape mai voluminoase, s-ar părea că avem tendința să ne credem mai importanți.

 

Sursa: The New York Times

Foto: Mrcostumes.com

 


5 comentarii

    • Captain Planet on

      Vă dați seama că aceste operațiuni mentale se fac în virtutea unor rețele simbolice în care sunt mulți operatori culturali implicați. De pildă, un papuaș n-ar putea reacționa la un costum de doctor, că nu prea are referenți. Dar dacă un papuaș marginal se îmbracă în costumul unui înalt oficiant papuaș, s-ar putea să aibă o părere despre sine puțin modificată. De asemenea, studiul nu susține că dacă ne îmbrăcăm în doctori, ne apropriem abilitățile acestuia, ci doar că, la un nivel greu perceptibil, starea noastră psihologică se poate modifica.

      • pai tocmai de asta am si dat exemplul cu papuasul. cata vreme nu avem sau refuzam o reprezentare a acelei “uniforme” si a statutului ei social – fie ca este rochie de seara sau haine vargate de puscarias – nu ne fac hainele pe noi 🙂

  1. Deci,subiectii studiului ereau studenti adica subiecti fara o identitate sociala bine definita ci doar cu o optiune declarata in sensul asta(nu au inca o profesiune).E firesc ca jocul asta de roluri sa-i impresioneze.Eu port uniforma de spital cam 15 ani,pe cuvant de onoare ca n-am suportat-o de la bun inceput…

  2. Se fac o gramada de experimente de genul asta, iar noi nu stim mai nimic despre logica experimentului, despre limitele sale sau despre conditiile care trebuie respectate ca un experiment sa fie valid. Daca observam ca doua variabile se asociaza, de exemplu, nu inseamna ca una e cauza directa a celeilate. Ele pot avea fie o cauza comuna, ori isi exercita influenta printr/o alta variabila ascunsa. De exemplu, in cazul primului experiment cu halatul sau in cazul exemplului cu femeile care se imbraca masculin la angajare, variabila intermediala care ar explica efectul ar fi “perceptia de sine”.
    Din celelalte doua situatii experimentale e greu sa intelegi care este grupul de control. Experimentul a devenit o moda, si in stiinte, si in medicina, si in domeniul comercial, iar lumea tinde sa-l crediteze din cauza unei presupuse obiectivitati, cand in realitate e foarte limitat si dependent de situatiile particulare, teoriile si interpretarile noastre.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger