Poetul Rabindranath Tagore a scris, cândva, astfel: “Let your life lightly dance on the edges of time like dew on the tip of a leaf” (Lasă-ţi viaţa să danseze uşor pe muchiile timpului precum roua pe vârful frunzelor). Un studiu recent din revista Langmuir oferă, acum, o explicaţie a modului în care roua se adună pe frunze şi formează picăturile pe vârful acestora.
Autorul studiului, Martin E. R. Shanahan, a observat că stropii de apă au o preferinţă pentru locul de adunare pe frunze, după cum suprafaţa acestora se răceşte dimineaţa şi după-amiaza. Picăturile formate în urma evaporării apei (din condens) se adună la întâmplare pe suprafaţa frunzelor plate. Picăturile de rouă, însă, se adună la vârful frunzelor, chiar dacă asta înseamnă să sfideze gravitaţia prin faptul că se mişcă în sus.
Explicaţia omului de ştiinţă este că tendinţa picăturilor de rouă de a se îndrepta spre capătul frunzelor se bazează pe principiul fundamental al energiei libere, care spune că totul în natură caută starea de energie la un nivel cât mai scăzut posibil. Shanahan a modelat două tipuri de picături de rouă, de forme diferite, pentru a testa modul acestora de acţiune pe o frunză clasică, de tip conic. Ambele picături au făcut acelaşi lucru: şi-au scăzut nivelul de energie prin mişcarea înspre vârful frunzei, confirmând teoria omului de ştiinţă legată de mişcarea lucrurilor în natură în baza energiei libere.
Sursa: Science Daily
Foto: yellowj / Fotolia