Sfidare și cenzură la Primăria Capitalei

0

delia-1-300x225 Ieri, la şedinţa Consiliului General, am avut parte, din nou, de o mostră de corupţie, rea-voinţă, cenzura şi sfidare din partea consilierilor şi primarului Municipiului Bucureşti. După o clasică întârziere de aproape o oră şi jumătate, şedinţă a debutat cu scandalul legat de Clubul Sportiv al Municipalităţii (CSM).

de Nicoleta Chiriță (Centrul de Resurse pentru Participare Publică)

 

Dezvăluirile recente făcute de presă (1) (2) (3) au fost confirmate dezinvolt de către primar şi consilieri, expunându-se în cadrul şedinţei de consiliu, cu lux de amănunte, tot tacâmul de ilegalităţi comise la CSM: facturi şi cheltuieli astronomice pentru turnee fictive, angajaţi ai unor cluburi sportive private, deţinute de consilieri sau apropiaţi, plătiţi din banii municipalităţii, directori mânjiţi, „mânăreli” şi „deal-uri”… Nici Oprescu, nici consilierii nu au negat că erau la curent cu aceste nereguli de la CSM. Au fost numiţi vinovaţii (câţiva consilieri şi directoraşi – ţapii ispăşitori) şi, cu glas timid, s-a vorbit despre o anchetă… unul dintre consilieri declarând că speră ca poliţia să găsească o „soluţie” la această problemă. Să înţelegem din această declaraţie că există mai mult de o „soluţie” într-o asemenea situaţie ?!

După cazul CSM, s-a trecut la ordinea de zi. Dar nu înainte de a fi ascultaţi şi cetăţenii care depuseseră cereri de luare de cuvânt şi care aşteptau cuminiti în „celulă” (fosta cantina a primăriei special amenajata pentru cetăţeni) să fie chemaţi la „vorbitor”. Cetăţenii cu pricina (5-6 persoane) au fost strigaţi şi escortaţi de câţiva poliţişti locali în sala de şedinţa pentru a li se dă cuvântul…cel puţin aşa am crezut noi, naiv, cei rămaşi în celulă, pentru a viziona pe ecrane desfăşurarea evenimentelor. Am aflat ulterior că doar o persoană din cele înscrise la cuvânt a fost poftita în sală. Restul au fost ţinuţi la uşă, păziţi strict de zeloasa Poliţie Locală. După cele 3 minute alocate domnului norocos (Emil Stănescu din Grupul de Iniţiativă Lacul Tei) care a reuşit să expună problema Parcului Circului şi să primească un răspuns în doi peri de la primarul general, preşedintele de şedinţă a început votarea proiectelor de hotărâre…. În celulă, stupoare… aşteptam să ascultăm luările de cuvânt ale celorlalte persoane.

Cetăţenii aşteptau la rândul lor să fie invitaţi înăuntru, dar asta nu s-a mai întâmplat. Poliţia Locală i-a escortat înapoi în celulă şi le-a transmis să aştepte că vor fi chemaţi mai târziu la „vorbitor”. De bună credinţă, oamenii s-au întors în sala special amenajata, aşteptând să le vină rândul, încrezători că nu pot fi ignoraţi, odată ce au „o cerere oficială de luare de cuvânt, cu număr de înregistrare”. A început votarea proiectelor de hotărâre. Cetăţenii în celulă. Aşteptare. Din când în când, discuţii cu gardienii…când ne vor chema dom’le în sală? Aşteptăm aici de câteva ore bune! Vrem şi noi să vorbim! (da, cetăţenii, spre deosebire de consilieri şi primar, au fost punctuali, au venit de la ora 13 pentru că aşa fusese anunţată şedinţă pe site-ul PMB). Ne apropiem de finalul listei de proiecte. Niciun semn divin. Delia Mihalache, venită să citească o petiţie din partea a două sute de cetăţeni nemulţumiţi de starea dezastruasa a drumului şi de lipsa trotuarului din Prelungirea Ghencea, se duce din când în când la webcam şi afişează un mesaj: “Cetăţenii din Prelungirea Ghencea aşteaptă să ia cuvântul”. Nu avem certitudinea că primarul şi consilierii văd mesajul afişat, în ciuda garanţiilor domnului de la tehnic cum că se transmite din celulă în sala de şedinţă.

Ajungem şi la ultimul punct. Proiectul trece. Şedinţa se încheie. Consilierii dau buzna afară din sală. Cetăţenii rămaşi pe baricade în celulă sunt stupefiaţi. “Dar cu noi cum rămâne? Pe noi cine ne ascultă? Aşteptam de patru ore să luăm cuvântul! Avem cerere! Ni s-a spus să aşteptăm că vom fi chemaţi!”. Vociferările şi nemulţumirile se izbesc de paravanul Poliţiei Locale. Ei, săracii polițiști, nu ştiu nimic, nu sunt de vină pentru nimic. Bine, bine, dar vrem să vorbim cu altcineva, cu cineva care ştie ce s-a întâmplat. Nu suntem lăsaţi să trecem, să mergem în sală. Consilierii sunt INACCESIBILI. Ghinionul unuia că l-am prins la ieşire, grăbindu-se spre casă.

L-am ajuns din urmă şi l-am luat la rost: Domnule consilier, ştiaţi că nu am fost lăsaţi să vorbim în timpul şedinţei, deşi avem cereri de luare de cuvânt? Răspunsul a venit ca un trăsnet: „Ei, nu pot să cred că s-a întâmplat chiar aşa. Vorbiţi cu domnul primar. Nu este treaba mea.” Inutil am încercat să îl convingem pe domnul consilier că este treaba dumnealui, că ar trebui să ne asculte şi să ne reprezinte, domnul consilier l-a luat pe “nu” în braţe. “Nu ştiu, nu am văzut, nu eu sunt de vină, nu este problema mea”. L-am lăsat în cele din urmă pe domnul consilier să plece spre casă. Nu de alta, dar venise gardianul să îl apere de cetăţeni. Am plecat şi noi mai departe, spre casele noastre.

Sigur, povestea nu se va încheia aici, nu vom abandona atât de uşor, dar un lucru este cert. Până când nu îi vom forţa pe “reprezentanţii” noştri să ne respecte şi să ne asculte, istoria de astăzi se va repeta. Vom fi ignoraţi, manipulaţi şi sfidaţi. Schimbarea nu se va produce niciodată cu vorbă bună.

Puteți citi și:

Orașul nostru, nu moșia voastră


Leave A Reply