Seriale la kilogram

3

Ați mâncat pe pâine toate sezoanele din “Breaking Bad” într-un singur week-end? Sau toată publicitatea boemă din “Mad Man” week-end-ul următor? Stați liniștiți cu laptopurile în poală, nu sunteți singurii.

 

Flickr/William Hook

 

de Cosmin Popan (Das Cloud)

 

Mai țineți minte “Beverly Hills”-ul, ăla vechi, 90210, al anilor ’90, cu care am crescut o seamă dintre noi? Cu frații Brandon și Brenda, nu cel nou, cu urmașii lor, Dixon și Debbie. Și pauzele lungi de o săptămână pe care le înduram de la un episod la altul. Zece sezoane au fost de toate. Înmulțite cu o medie de 30 de episoade pe sezon. Înmulțite apoi cu vreo 90 de minute, media unui episod cu publicitate inclusă transmis duminica după-amiaza. Ies 27.000 de minute. Adică 450 de ore.

Cele 450 de ore răsfirate de-a lungul unui întreg deceniu nouă, se pot condensa astăzi în vreo trei săptămâni de supradoză nostalgică cu Brenda, Brandon and Co. Fără reclame enervante, fără vreme de discutat ce-o să fie în următorul episod, fără ritualuri sociale de genul: “Trebuie să fiu la ora aia acasă în fața televizorului că nu vreau să ratez nici un episod”. Doar cu laptopul în brațe pe canapea, cu stream-ul de pe Netflix (pentru americani) sau direct de pe Vplay-ul românesc, fără bani și, mai ales, fără hiatus-uri nesfârșite între sezoane.

Ca orice medium narativ, televiziunea permite stabilirea de legături puternice cu personajele dintr-un serial. Odată cu apariția internetului, tensiunea s-a mai diluat. Azi urmărim seriale la kilogram, câte două-trei în paralel, unii dintre noi. Noile tehnologii ne transformă în stăpâni cu puteri discreționare asupra momentului în care vrem să vedem un serial sau altul. De la efemerul episod din “Beverly Hills, 90210″, pe care l-ai ratat într-una din duminicile anilor ’90, s-a ajuns la conținut ce se colecționează, în cloud sau în seturi de DVD-uri. Toate sezoanele din “Seinfeld” așezate la loc de cinste în raftul din living sunt noua bibliotecă.

Frenezia serialelor văzute compulsiv este o practică dezvoltată de când cu apariția steaming-ului și download-ului pe internet. S-a găsit și un termen pentru acest comportament: binge tv consumption (binge = orgie). Sub această umbrelă e încadrat orice consum necontrolat: fie mai mult de trei episoade dintr-o tv-drama bine construită de o oră, fie peste șase episoade dintr-o comedie light de o jumătate de oră.

În România, serialele online sunt la fel de prizate, iar consumul lor în cantități serioase e o practică socială vizibilă. Măsura obiceiului e dată de pleiada de site-uri unde se poate urmări la stream aproape tot ce apare peste Ocean, și încă la delay de doar câteva zeci de minute. Și mai e dată și de zumzăiala din jurul acestor site-uri. Singurul cu cifre pe trafic.ro, serialepenet.ro, are o audienţă de peste 180.000 de vizitatori unici pe lună. Iar un altul, Vplay, numără 32.000 de fani pe Facebook. La o scurtă investigație făcută cu ajutorul Google Insights for Search, vedem clar interesul tot mai crescut în ultimii doi ani pentru termeni precum “seriale online”.

S-a pierdut poate farmecul așteptatului săptămânal pentru un nou episod din Twin Peaks și facem, în schimb, chiolhane cu seriale. Mai lejer și mai social versus mai intens și mai personal. Voi cum preferați?

Redactorii Das Cloud vă împărtășesc obiceiul lor de devorat seriale la kilogram, precum și show-urile lor favorite. Citiţi materialul mai departe pe Das Cloud.

 


3 comentarii

  1. Cauza este escapismul intr-o lume in care personajele traiesc un destin flamboyant. Intr-o perioada de criza economica, cum altfel sa iti traiesti potentialul hedonist?
    Altfel spus, suspendarea vietii reale pentru a se alimenta la sanul fanteziei.

  2. Errrmm… ai vrut sa spui Mad MEN, nu? 😀
    Eu unul sunt un mare consumator de seriale TV, mai ales SF. Uneori sunt dispus sa astept o saptamana pentru episodul urmator, alteori – deseori 🙂 – consum tot ce apuc dintr-un serial care imi place intr-un timp record (sar inclusiv peste generic)…

Leave A Reply