Serban Cantacuzino – printul care calatoreste in timp

39

Ne era sete, ne era foame si eram obositi. Atunci am gasit un “bar-magazin mixt” cu o terasa in stil hacienda. Ne-a prezentat paradisul: un proprietar prietenos, Ursus rece, virsli de casa din carne de capra si oaie, cu paine calda la cuptor si mustar; o terasa cu o banca confortabila si o masa mare pe care sa ne intindem picioarele. Iar la magazinul mixt se vindeau rosii. “Nu este nimic mai bun in toata lumea asta decat rosiile romanesti”, spune Serban.

de Stephanie Danielle Roth. Fotografii de Luminita Dejeu

E o seara magica de vara in Costesti, Muntii Orastiei; e in jur de ora 7. Natura prinde viata, iar miresmele tufelor si florilor se intrec in a-si imprastia parfumul. Caldura si soarele incep sa se astearna si totul radiaza intr-un halou auriu.

Serban Cantacuzino este print prin nastere, arhitect si gentleman dupa educatie si englez din greseala. Are peste 80 de ani si s-a plimbat – fara sa se planga – peste sase ore in ultimele cateva zile; mai intai in Rosia Montana, apoi in Bucium si acum aici, in Muntii Orastiei. Il asteapta inca o zi plina, iar pamantul pe care calca nu este nici neted, nici usor de batut la pas. Serban isi trage numele de la celebrul sau stramos, printul Valahiei, care a participat la campania Imperiului Otoman sfarsita prin infrangere dupa batalia de la Viena, din 1683. Acel Serban a introdus porumbul in Romania (ca sa stiti data viitoare cand mancati mamaliga…) si a infiintat primele scoli publice din Bucuresti. A comandat totodata si prima editie romaneasca a Bibliei, publicata in 1688. Este cunoscuta inca drept Biblia lui Cantacuzino.

Serbanul nostru s-a nascut in Paris, in 1928, si a trait pe Calea Victoriei nr. 19 din Bucuresti cu parintii si cu surorile. Tatal sau, George Matei, a studiat la Beaux-Arts din Paris pentru a deveni unul dintre cei mai renumiti arhitecti ai Romaniei. Hotelul Rex din Mamaia, hotelul Belona din Eforie sau Banca Chrissoveloni de pe strada Lipscani din Bucuresti sunt unele dintre constructiile si conceptiile sale. Printre primele amintiri ale lui Serban se numara momentele petrecute alaturi de tatal sau pe santierele de constructii sau cele in care statea inghesuit in masina impreuna cu sora sa in drum spre Constanta si se intalnea cu parintii sai, proaspat intorsi dintr-o aventura de “explorare a Persiei”, la jumatatea drumului.

Pe Serban l-a vrajit muzica atunci cand, la varsta de 7 ani, a intalnit-o pe Manya Botez, care l-a invatat sa cante la pian si care l-a dus la opera si la concertele unora ca Menuhin. Era atat de patruns de muzica, ca invita prieteni si diversi oameni in holul sau spatios de pe Calea Victoriei nr. 109 pentru a asculta la gramofon discuri cu muzica clasica. ‘Winterreise’, a lui Franz Schubert, a ramas piesa sa preferata, “desi mi se spune ca Beatles sunt destul de buni”.

Cand s-a nascut Serban nu exista penicilina, iar Anglia era inca imperiu. Negrii si albii erau segregati in SUA, iar in 1928 Trotki a fost exilat in Alma Ata. Charles Lindbergh primeste o medalie pentru zborul sau transatlantic, Abyssinia isi incoroneaza regele. Herbert Hoover castiga alegerile din SUA, se lanseaza primul film cu sunet cu Mickey Mouse, iar Hitler organizeaza un mare miting la Nuremberg. Boleroul lui Maurice Ravel este audiat in premiera la Opera din Paris, Stalin inaugureaza primul cincinal. Elie Wiesel, Yves Klein, Shirely Temple, Ariel Sharon, Stanley Kubrick si Ernesto Che Guevara s-au nascut cu totii in acelasi an in care s-a nascut Serban, 1928.

E vorba de o serie de lumi trecute, insa Serban e foarte ancorat in prezent; asa cum sade aici voios, fermecator si foarte infrigurat. Trecutul sau a fost totusi ceea ce l-a modelat si nu exista nici un dubiu ca radacinile sale romanesti si soarta tatalui sau freamata in inima si in sangele lui Serban. Povesteste despre mama sa, din familia Stirbei, care s-a mutat cu Serban si cu sora lui in Anglia cand el avea 11 ani. Parintii au crezut de cuviinta ca cei mici ar trebui sa aiba parte de o educatie in stil englezesc, apoi a venit razboiul. Ultima oara cand Serban si-a vazut tatal a fost de Craciun, in Anglia, in acelasi an. La inceput, razboiul i-a tinut departe unul de altul; apoi comunismul. Serban, care voia initial sa studieze istoria, a ales insa sa calce pe urmele tatalui sau si sa invete arhitectura la Cambridge, “pentru a putea avea grija de mama mea”. Tatal sau, care mai avea o copie din Biblia lui Cantacuzino, a murit singur la Iasi in 1960, dupa ce comunistii l-au tinut inchis timp de sase ani, perioada in care a fost supus si la munca fortata la Canal.

Culoarea preferata a lui Serban este turcoazul, pentru ca il asociaza cu calatoria parintilor sai in Persia. Roma si stilul clasic sunt cele mai puternice influente arhitecturale ale sale, asa cum erau si pentru tatal sau. Dupa ce si-a terminat studiile la Winchester College, Serban a calatorit intens prin Italia si a descoperit Roma, orasul sau preferat, si capela Pazzi a lui Brunelleschi, din Florenta, cladirea sa preferata. Dans pe muzica timpului, a lui Poussin, este prima sa alegere in pictura, dar ii plac mult si peisajele lui Rubens si Venus a lui Titian, desi soprana “Kate Royal, intr-o rochie turcoaz, este o priveliste destul de strasnica”.

Serban a intalnit-o pe Anne Trafford, sotia sa englezoaica, in prezenta unor eclere cu ciocolata. S-au casatorit in Oratoriul Brompton din Londra si au doua fiice – Ilinca si Marina. Fiul lor Serban a murit din cauza unei afectiuni rare, la varsta de 17 ani. Serban are cinci nepoti – doi baieti si 3 fete cu varste cuprinse intre 12 si 22 de ani. “Ii ador”, spune el mandru, povestind despre aniversarea sa de 80 de ani in compania tuturor nepotilor.

Preocuparile arhitecturale i-au deschis lui Serban o cariera de succes: si-a vazut construite unele dintre proiecte; a fost editor la The Architectural Review si secretar al Comisiei Regale de Arta din 1979 pana in 1994. A scris 12 carti, numeroase articole si crede ca cea de-a treia sa carte, o istorie a habitatului uman, a fost cea mai grea provocarea a vietii sale.

“In 1971, la varsta de 43 de ani, m-am intors in Romania si am luat legatura cu o parte din rudele mele. La putin timp dupa aceea am fost abordat de Swan-Hellenic, compania britanica de vase de croaziera specializata in turismul cultural. M-au intrebat daca sunt interesat sa fac pe ghidul cu vizitatorii pana in Romania. Am acceptat, pentru ca asa puteam sa ma intorc [aici]constant. Inca imi amintesc anul 1982. Nu era nimic de mancare. Nu vedeai porci sau vaci pe campuri”.

“In 1989, la 61 de ani, m-am intors sa vizitez locurile amintirilor mele din copilarie, sa descopar si sa redescopar Romania, sa regasesc gustul mancarurilor ei, precum ciulamaua de hribi cu usturoi, sa gasesc prieteni cu aceleasi gusturi; pur si simplu sa fiu acolo. Aceasta intoarcere a fost atat de importanta pentru mine si pentru sufletul meu, ca uneori am impresia ca am fost adormit pana la 61 de ani”.

Putin dupa 1990, Jessica Douglas-Home, familia Ratiu si Serban au infiintat fundatia Pro Patrimonio, cu scopul de a restaura cladiri istorice. Fundatia continua sa faca asta si astazi, ceea ce ii permite lui Serban sa se intoarca regulat in Romania. Unul dintre proiectele sale favorite a fost restaurarea portilor de lemn din Brasov. Activitatea sa principala raman insa calatoriile sale spre Romania, in care face pe ghidul – acum fara Swan-Hellenic – pentru oameni interesanti si interesati, precum directori de opere, de fundatii artistice sau de banci, carora le arata acest “loc de o frumusete extraordinara”.

In ultimii 11 ani, Serban a adus in tara peste 200 de turisti unici si nu a trebuit sa-si faca niciodata reclama; vorba din gura in gura a facut ca vasul sau sa fie arhiplin. Cand vom pleca peste doua zile, Serban se va intalni cu urmatorul sau lot de vizitatori in Sucevita, pentru a le arata manastirile. Acum suntem in Costesti si vizitam Sarmizegetusa Regia si alte fortarete dacice, evaluandu-le conditiile si potentialul pentru viitori vizitatori. Serban s-a indragostit brusc de ce a vazut pana acum si cand il intreb care este situl sau arheologic preferat, imi raspunde cantand Sarmizegetusa Regia, cu un zambet mare intiparit pe fata. Ce iubeste cel mai mult la Romania? “Prietenii putini, dar buni”, iar pe politicieni ii uraste cel mai mult.

Un jurnalist a spus recent ca atunci cand vorbesti cu Serban, timpul sta in loc. Si are dreptate. Trag cu urechea in timp ce Serban vorbeste cu Luminita Dejeu; prietenul si tovarasul nostru de calatorie. Vorbesc despre Iuliu Maniu si cum Partidul Comunist a masluit rezultatele alegerilor din 1946. Luminita vorbeste de aceste evenimente din prisma amintirilor mamei sale, Serban, asa cum le-a inteles din scrisorile codate ale tatalui sau. Faptul ca Luminita are jumatate din varsta lui Serban e absolut irelevant. Cei doi muta subiectul la vizita lui Ceausescu in Franta si Anglia, in 1978; Luminita spune ce isi aminteste de acolo, Serban spune ce isi aminteste de acolo. Povestile lor se completeaza perfect. Dupa o vreme, amandoi se afunda in tacere si in peisajul din fata lor, unde haloul auriu incepe sa se estompeze, fiind inlocuit de o lumina rece si un aer inghetat. Se simte mirosul apei din raul din preajma. Serban sparge tacerea: “E atat de frumos aici. Ma simt obosit si liber. Inca nu imi vine sa cred ce lucruri am vazut azi!”.

Avand in vedere ca numai printesele din basme stiu sa trezeasca frumusetea si chiar daca aceasta poveste nu a inceput cu “a fost odata ca niciodata”, poate ca morala ei este ca basmele sunt adevarate!

THE END

Tags:



39 de comentarii

  1. Va multumesc pentru publicare. Excelent! M-am delectat, am calatorit impreuna cu ei, mi-am amintit istoria trecuta, am cautat imediat,vizual,Calea Victoriei 109 , mi-am umplut plamanii cu aer si l-am admirat pe arhitectul Serban cantacuzino care, la 82 de ani, nu sta in fotoliu, in fata televizorului, sa vada si sa auda ce se mai intampla in mocirla noastra cea de toate zilele.
    Numai cu astfel de exemple putem sa iesim din mocirla in care am acceptat sa intram citind toate mizeriile si incitarile la ura.

  2. Frumos, din generatia bunicilor mei!
    Erau alte vremuri, alte valori, alta educatie… toate mult mai serioase decat astazi. Avem numia de invatat de la aceasta generatie.

  3. lascar remus on

    Intradevar este un motiv care sa ma faca sa ma simt mandru ca sunt roman,si Djuvara de asemenea.Cu asemenea Oameni avem o sansa!

  4. Daca ar fi sa recunosc monarhia as face-o dar pentru un print ca dl Cantacuzino care este un roman, nu recunosc ca monarh un strain pe Hohenzolern, imi pare rau dar nu reprezinta romanii si Romania. Si noi, eu cu un prieten de-al meu dorim sa promovam frumusetile Romaniei prin proiectul nostru, informatii care pot fi gasite accesand site-ul. Avem dorinte mari, speram sa le si implinim. Site-ul o sa fie in engleza, franceza, germana, etc. Momentan a fost tradus cu google translate si contine greseli gramaticale, pe care incerc sa le corectez, in masura in care pot (deoarece engleza am invatat-o dupa ureche 🙂 ), sper sa si reusesc. Ii urez multa sanatate si succes printului in toate actiunile sale. Multumim pentru promovarea Romaniei, care are un asa de mare potential, din pacate nevalorificat !

    • Carol a devenit un roman mai nobil si infocat decit sintem noi acum nascuti in Romania. Cind a venit pentru prima data in Romania, a sarutat pamintul si a jurat credinta poporului roman. Are si un testament, ar merita sa-l cititi. Cu sabia lui si sacrificiul ostasilor romani ne-am obtinut independenta fata de turici, si s-au pus basezele pentru Romania Mare. Tot respectul pentru el. Urmasii lui nu au ajuns la inaltimea lui, dar si ei cred ca merita respestul.

    • Avem o tara minunata – important ar fi sa ne organizam si sa facem ceva bun in si din ea.

      Suna foarte interesant proiectul tau si cu siguranta mai sunt cateva asemenea – te sustin si, daca pot ajuta, da de veste.

    • @romanian beauty:
      valahia si moldova (ca si transilvania dealtfel) erau PRINCIPATE, prin traditie. fapt pentru care erau conduse de principi/voievozi. fapt pentru care nu aveau REGI. fapt pentru care, la momentul ‘ridicarii’ romaniei la rang de regat a trebuit IMPORTAT un rege din afara. …ca si intreaga cultura moderna a romaniei dealtfel. cat de (in)compatibile sunt romania profunda a principatelor cu cea moderna a monarhiei constitutionale /republicii respectiv romanii cu un rege de import (devenit apoi foarte ‘roman’) e alta poveste…
      frumoasa tara, romania – pacat ca e locuita de multi romani care n-o cunosc si n-o inteleg. si se pare ca nici nu prea vor.

  5. Da. Mergeti in tara romaneasca, mergeti in Bucium, la Sarmisegetuza, in Bucovina si aflati care va este tara si poporul nu ceea ce vor niste bestii pe televizor……
    Multumim!!! Macar de ar invata cineva din acest mesaj al dvs.

  6. adrian tomescu on

    Superb articolul, oamenii, din nefericire ducem lipsa de asemenea oameni cu calitati extraordinare care IUBESC aceasta tara. In rest…………………NO COMMENT!

  7. Mi-a placut articolul. De suflet si pentru suflet; despre oameni adevarati, curati sufleteste, educati si de bun simt. Astfel de oameni ar trebui sa fie promovati nu nonvalorile. Din pacate ei sunt pozitionati in umbra pentru ca nu ies pe sticla sa se laude si sa ne manipuleze.

    • Sarmizegetuza e superba, NU RATA o vizita la Hateg, sa vedeti zimbrii, anul trecut erau deja 7 , si se astepta inca un pui !Merita de vazut, de acolo puteti da o fuga si in Retezat, care e magnific!

      • nu confunda Sarmizegetuza Regia, situata in Muntii Orastiei, cu Ulpia Traiana Sarmizegetuza situata langa Hateg. Cea din urma este capitala provincvciei romane Dacia, adica dupa ce a fost cucerita de romani. Prima este capitala Daciei inainte de a fi cucerita. Din prima a mai ramas ceva, din a doua aproape nimic.

  8. AlbastrudeVoronet on

    Impresionanta aceasta combinatie din ac. articol! L-am citit pe nerasuflate. Cine nu mai are batrani sa-si cumpere, cei care inca mai au sa petreaca cat mai mult timp cu ei cat inca, mai sunt. Zi frumoasa, cum mi-ati facut-o si mie si continuati!

  9. Si, impozitele de la stat cine i le plateste? Ca trebuie sa i se retina mai mult din pensie! Nu doar noi, samenii seriosi cu ganduri de familie sa stam si sa tragem 8 ore si altora sa le arda doar de amintiri de pe vremuri cand erau printi si printese ! La munca, sa sustinem guvernul asta, nu sa vina comunistii peste noi !

  10. Interesant! cum spunea cineva aici, am calatorit impreuna prin istorie si prin Romania de azi….

    Avem o tara frumoasa si interesanta, pacat ca avem conducatorii pe care ii avem …

  11. Nu ştiu ce însemnă să fii prinţ, dar acest om dovedeşte că este un mare român
    care iubeşte cu adevărat acestă ţară frumoasă dar urgisită de cei ce o conduc !
    poate ar fibine ca astfel de oameni să -şi facă mai des şi mai mult simţită prezenţa, poate atunci vom ştii şi vom aprecia ce înseamnă să fii prinţ.

  12. Cavalerul bizantin (aripa Paleologilor) on

    …”şi o masă mare pe care să ne întindem picioarele”. Hm…astea nu-s mainere princiare!

  13. wow…..:((((((( jos palaria pentru articol.incepusem sa ma resemez cu ideea caa romania a ajuns doar o tara de manele si interese politice.din pacate si acei bravi sunt pe duca.necazul e ca noi tineri nu facem nimic concret.well done….o zi bestiala tuturor ……dupa un articol ca acesta a mea este……..

    Cu respect

  14. Respect meu catre cei pentru care sangele domnesc inseamna datorie si iubire fata de popor si umanitate, nicidecum o ocazie de huzureala si mondenitati.

  15. Foarte frumos ce se povesteste despre acest roman care nu a putut trai fara Romania, tara care a ramas mereu in dragostea lui pentru viata. Am si eu un exemplu, socrul meu care a implinit anul aceste 81 de ani si care este deosebit de activ, lucreaza pe cont propriu cu diverse organizatii pentru obrinerea de fonduri europene, este un inrait al calculatoarelor, nu rezista sa nu aiba mereu ultimul model, calatoreste foarte mult in strainatate si mereu vorbeste celor cu care se intilneste despre Romania si frumusetile ei, ca si despre personalitatile noastre care din pacate nu sunt cunoscute nu numai de straini, dar si de romani. Bravo acestei generatii, avem ce invata de la ei!

  16. Acest articol mi-a aprins mai tare dorul de Romania. Traiesc peste ocean si simt in fiecare celula dorul de Romania. Poate pentru ca acolo am radacinile. Stiu ca sunt lucruri bune, frumoase, si mai putin bune ,si chiar rele in Romania. Dar asa suntem si noi fiecare dintre noi, cu bune si rele. Cine sau ce este perfect in lumea asta?
    TE IUBESC ROMANIA!

  17. Privilegiu. Cel mai potrivit termen pentru a defini intalnirea cu astfel de persoane-PERSONALITATI. Am avut acest privilegiu: cand am prezentat
    (in cadrul unei serii de emisiuni radio despre ONG-uri) Fundatia ProPatrimonio. Un SENIOR care vorbea cu sarm si multa modestie despre
    arhitectura-pasiunea sa de o viata si bucuria de a descoperi-alaturi de oaspetii sai-noi si noi frumuseti in Romania. O mare placere acest articol, din care aflu ca PRINTUL-GHID este sanatos si la fel de activ. Multa sanatate si noi calatorii, Printe Serban Cantacuzino!

  18. sunt multe de spus de urmasii CANTACUZINO si ce reprezinta pentru romania,bineinteles ca depinde cei care i-au urat vor scoate in fata chestiile negative(persoane fara pacate mai rar) iar cei care iau iubit vor scoate chestiile pozitive(pacatele pot fi iertate-biserica recunoaste acest fapt)DIN PACATE AU MAI RAMAS O MANA DE OAMENI CARE NE POT SPUNE(OBIECTIV) SI CUM ERA INAINTE DE COMUNISM,MA REFER la CALITATILE,EDUCATIA,SPIRITUL RESPECTUL,OBICEIURILE CELOR DE ATUNCI.

  19. Peter Bugod, Ierusalim on

    Am avut privilegiul sa-l acompaniez pe S. Cantacuzino in vechiul Ierusalim acu vreo 20 de ani, si sa-i fac cunoscute proiectele noastre de integrare de nou si vechi, de imbinare a noi structuri in arheologia de mii de ani. Am fost impresionat de dedicatia lui acestei “nise” prea putine estimata a conservarii si restaurarii cladirilor istorice. Toata cariera lui a fost axata in jurul acestui scop: e exact ce lipseste in articol, prea superficial pentru un trecut briliant de “conservator’ si de promotor al restaurarilor cladirilor istorice.
    Multi pot fi ghizi. Dar putin au ajuns la stiinta, rafinamentul si dedicatia lui Serban unei laturi prea ignorate ale arhitecturii.
    Ma intorc dintr’un voiaj in Bucovina si Maramures, dupa 48 de ani de absenta…..E MULT DE FACUT. Poate-l invitam pe Serban sa ne mai dea o mina de ajutor sa stopati cladirea prea intensa alaturi de monumente care sint o mandrie internationala a tarii?

  20. mihaila gabriela on

    minunat!mult respect pentru acest OM.Un model necesar ,in marea noastra criza ,care este intai de toate , morala.

  21. Pingback: Tweets that mention Serban Cantacuzino – printul care calatoreste in timp » Think Outside The Box -- Topsy.com

  22. floarea aia de la pieptul lui este o floare de coltz 🙂
    Naibii , am umblat prin toti muntii meridionali dar nu am gasit nici o floare de coltz si el o poarta la piept :))

    • @Viorel: Nu e o flare de colț, e o narcisă din Poiana Narciselor 🙂 Îți dai seama că dacă am fi găsit o floare de colț cel mult am fi fotografiat-o…

Leave A Reply