Izolați și nesiguri pe viitorul lor, oamenii care trăiesc în tabere de refugiați găsesc o sursă de reziliență în îngrijirea grădinilor. Așa se întâmplă în nordul Irakului, unde refugiații – cei mai mulți dintre ei sirieni – plantează flori și legume pentru a-și aminti de casă.
Aveen (35) a fugit din Damasc cu familia ei în 2012. Ea locuiește acum în tabăra Domiz din nordul Irakului, unde trandafirii, lămâii și crăițele au încolțit printre beton și praf. ”Grădina a fost pentru noi o cale de vindecare și de a ne aminti de acasă”, spune Aveen Ismail care își amintește că Siria e verde, iar tabăra era un adevărat deșert până să înceapă să planteze.
Alfonso Montiel de la Lemon Tree Trust s-a implicat în realizarea multor spații verzi din taberele de refugiați. Multe dintre ele sunt pline de trandafiri, și nu de legume, cum te-ai aștepta. ”Florile le dau oamenilor un sentiment de speranță. Le dau o senzație de control asupra mediului lor”, explică el.
Lemon Tree Trust a lucrat în taberele de refugiați din nordul Irakului în ultimii trei ani, organizând concursuri de grădinărit pentru încurajarea rezidenților să facă grădini, punându-le la dispoziție semințe și plante.
Domiz, una dintre cele mai mari tabere din Kurdistan, este casa a 30.000 de refugiați, majoritatea lor din Siria. Semințele sunt printre puținele lucruri pe care sirienii le iau cu ei când pleacă pentru că își doresc plantele lor proprii, din gospodăriile lor, de la familiile lor, spune Montiel.
Ecouri ale istoriei
Grădinarii din tabără cresc semințe și plante care le-au fost aduse din Siria de către frați, unchi și veri. Comunitatea a reușit să construiască straturi înălțate care sunt plantate cu legume și flori.
De curând, rezidenții taberei au ajutat Lemon Tree Trust să aleagă plante și flori pentru prima grădină inspirată de refugiați prezentată la RHS Chelsea Flower Show. Sami, care are un doctorat în botanică, a jucat un rol important. ”El a mers pe jos timp de zece zile din Siria până în tabără, ducându-și fiecare fiu pe câte un braț”, spune Montiel. ”El a fost colaboratorul principal în alegerea plantelor cu Tom (designerul Tom Massey), și în gândirea designului. Aceasta este cu adevărat o grădină inspirată și dezvoltată cu ajutorul refugiaților.”
Grădina s-a dovedit a fi o inspirație pentru Sue Biggs, directorul general al Royal Horticultural Society (RHS). Când a auzit despre planurile pentru grădină, Sue și-a amintit despre un capitol din istorie vechi de 100 de ani, când RHS a trimis semințe cetățenilor britanici care erau prizonieri de război în lagărul de detenție Ruheleben în Germania, pentru a-i ajuta să supraviețuiască greutăților.
”La fel cum am făcut cu Germania în 1918, am făcut cu Kurdistan în 2018, la tabăra Domiz în Irak”, a spus ea. ”A fost ciudat de-a dreptul, două grupuri de oameni la 100 de ani distanță, unul în Germania, unul în Irak, cu aceeași dorință umană de bază de a îngriji și a crește ceva, chiar și în circumstanțe teribile.”
RHS a trimis 2,000 de pachete de semințe la Domiz luna trecută, incluzând legume precum ardei și castraveți, și flori precum crăițe și floarea-soarelui.
”Dintr-o sămânță uscată și prăfuită poate înflori o viață”, spune Sue Biggs. ”Într-un final ei pot ajunge să mănânce mâncare sănătoasă sau măcar reușesc să își înveselească împrejurimile și să se simtă ca niște ființe umane.”
Când RHS a căutat în biblioteca London Lindley scrisorile originale și fotografiile din 1918 legate de livrarea de semințe, au descoperit că refugiații din Irak au cerut o selecție de semințe aproape identică.
Rezidenți în tabăra Ruhleben
Rezidenți în tabăra Domiz
Sursa: BBC