Secretul unguroaicei Rozalia din Crit: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, ca avem mult de lucru”

20

Un prim moment de extaz avea sa fie consemnat de ciorba ardeleneasca cu smantana, facuta de bucatareasa din Saschiz, cu tarhon si alte ierburi pe care numai ea stie sa le potriveasca in ciorba. Aici ziaristii au aflat pentru prima data care-i treaba cu “local people” si cu ce se ocupa ei, de la Cristi Gherghiceanu, seful Fundatiei Adept.

de Dollores Benezic – www.dollo.ro

Scotianul care ii invata pe ardeleni sa-si pastreze traditia

Cristi le-a spus despre reticentele oamenilor locului in fata noutatilor, despre cum nu credea nicio gospodina, acum trei ani, ca gemurile lor de fructe se pot vinde – “pentru ca toata lumea face gem in casa” – si cum au fost de mirate cand italienii s-au batut pe ele la targurile internationale Slow Food. “Acum cativa ani turistii veneau in sat, fotografiau turnul bisericii si plecau. Nu aveau nimic de facut aici. Primarul a fost interesat sa facem ceva impreuna. Este foarte important sa se implice si autoritatile locale, dar din pacate nu se intampla asa decat in foarte putine sate. Cu timpul oamenii au constatat ca activitati pe care noi le consideram plictisitoare, pentru ca le facem zi de zi, pot fi vandute foarte bine strainilor, care nu le-au vazut niciodata”, povesteste Gherghiceanu.

El si colegii lui din Fundatia Adept au avut rabdare, i-au invatat pe oameni ca pot castiga bani din activitatile lor cotidiene, cresterea animalelor si pastrarea gospodariei traditionale, si acum se pot lauda cu brandul “Tarnava Mare” peste tot in lume. Mentorul strain al fundatiei, Jim Turnbull, un scotian cu obraji rosii si par alb, povesteste zambind cum a ajuns sa intre in aceasta “combinatie” ca sa salveze traditiile romanesti: “Eram la Constanta si am fost solicitat sa acord consultanta aici, unde era o problema. Am zis doar ca voi rezolva problema si voi pleca, dar uite ca din 2002 tot aici sunt”. Turnbull le arata ziaristilor hambarul transformat in fabricuta de produse traditionale, in curtea casei sasesti din Saschiz, unde are si Adept sediul si centrul de informare turistica. Hambarul e acum plin cu butoaie din plastic in care localnicii vor face sirop de soc si-l vor trimite in Anglia. Insusi printul Charles al Marii Britanii a fost aici si a inaugurat locul, mandru de asa vecinatate pentru casa lui saseasca din Viscri.

“Nicaieri in lume nu poate fi conservata traditia decat acolo unde localnicii primesc din asta un castig. Romanii trebuie sa inteleaga ca pastrarea traditiei este un lucru extraordinar, care le poate aduce castiguri pe termen lung, din turism, fara investitii prea mari”, zice Turnbull.

O unguroaica si un moldovean au facut casa intr-un sat sasesc

Dupa masa copioasa din Saschiz, ziaristii sunt poftiti sa deguste un ceai din plante naturale in batatura Rozaliei Anghel din Crit, judetul Brasov. Rozalia are pensiune de cand se stie, doar ca nu-i zicea asa, ci doar: “noi de cand ne stim am avut casa plina de musafiri”. Cand cei de la Adept i-au zis ca poate castiga bani din gemuri, zacusca, plante aromate – pe care oricum le culegea din padure si le usca in podul casei – Rozalia a zis ca tinerii aceia bat campii. Dar i-a ascultat si a inceput sa isi puna gemurile in borcane speciale, dupa reguli europene de igiena, si a vazut ca nu e chiar o utopie. Apoi, intr-o zi, Jim i-a spus ca plantele culese din padure trebuie uscate astfel incat sa-si pastreze si culoarea, si aroma, si sa nu fie prafuite, ca in podul bunicii. Tot el i-a desenat cum poate fi un uscator simplu, pe care fii ei l-au facut din lemn, in curte. Acum ambaleaza ceiaurile in plicuri din celofan si are eticheta personalizata, nu numele ei si adresa de email.

Rozalia e unguroaica, barbatul ii e moldovean si stau intr-un sat sasesc. Asa a fost sa fie. Are 42 de ani, nu stie limbi straine, dar a invatat, de dragul turistilor, sa defineasca englezeste plantele, gemurile si zacusca. Cea mai draga amintire a ei e poza cu dedicatia lui Henrry Rumbolt, arhitectul printului Charles, care a stat in cateva vacante la ea si o suna ori de cate ori i se face dor de pajistile romanesti. Rozalia face toata treaba in gospodarie cu cei trei copii, baietii gemeni de 20 de ani si fata de 22. “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, ca avem mult de lucru”, zice Rozalia, care n-a fost niciodata plecata in concediu cu familia pentru ca tot timpul a avut gospodarie si animale.

Solutia tiganeasca la taierea alocatiei

Vecinii ei din Crit nu se inghesuie sa-i urmeze exemplu. O singura pensiune mai e in sat, in rest “roma people” care umplu ulitele. Romii sunt majoritari in aproape toate satele transilvane de unde sasii au plecat inainte de 1989. Spre deosebire de romanii, ungurii si sasii ramasi, romii au facut mai multi copii, asa ca acum raportul a ajuns sa fie de cateva sute de romi la cateva zeci de romani si sasi, in toate localitatile.

Oamenii se multumesc cu cresterea animalelor si cu ajutoarele venite de la stat. Ulita e plina de copii de diferite varste. Romi si romani se joaca impreuna, lucru remarcat cu placere si de ziaristi. Ma intreaba daca inteleg ce spun sau vorbesc vreun dialect necunoscut? Le explic ca toti suntem romani, vorbim aceeasi limba si avem in principiu aceleasi probleme, indiferent de etnii.

O proaspata mamica iesita cu carutul la poarta ne vede ca facem poze si intra in vorba. E nemultmita ca a auzit ca i se va lua din alocatia de crestere a copilului: “ar trebui sa se faca o distinctie intre cei care am muncit si tiganii care numai din asta traiesc. Pai stiti ce au zis tiganii cand au aflat de alocatie, ca se taie? Ca mai fac alti copii, si ajung iar la suma aia”, povesteste femeia. Ziaristii straini pricep si ei cate ceva din cele cateva cuvinte englezesti exprimate de femeie, dar raman cu alta intrebare: Cum poti deosebi o casa tiganeasca de una saseasca, de vreme ce arhitectura e la fel?

Romtelecom e firma romilor?

Explicatia vine neasteptat de rapid, in satul inobilat de printul Charles, Viscri. La intrare, primele cateva ulite pe stanga si dreapta sunt asa zisul “cartier tiganesc”. Toate casele au cel putin una-doua antene parabolice. Peter, ghidul, spune ca reteta e urmatoarea: fac abonament la o firma, nu  platesc, apoi fac la alta si tot asa. Romina citeste pe una dintre antene Romtelecom si intreaba daca asta e firma “roma people”. Nu, nu e. E “greek people”!

Va urma…

Citeste mai mult pe www.dollo.ro

Citeste si:

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”.

Turism nemtesc in Transilvania: “Adevarata Romanie poate fi descoperita numai la sat”

Tags:



20 de comentarii

  1. De cand numele Rozalia este unguresc? Este un vechi nume roman (adica de la Roma) care a fost dat copiilor de romani in perioada ocupatiiei hortiste ca incercare de rezistenta.

    • Și maghiarilor de când lumea.

      Până la urmă nu contează dacă te numești Ștefan sau István, contează ceea ce declari. Dacă te declari țigan te poți numi și Doctor Papa Iulius Cesar Ronaldo că tot nu te crede lumea.

    • rozalia vine de la rosa…adica trandafir…. nu stiu de unde atatea aberatii legate de acest nume comun.

  2. Unde ai citit in articol ca e nume unguresc?
    Scrie doar ca ROZALIA E UNGUROAICA (persoana!!!!).
    Mare e gradina Domnului si e plina de sovini si ultranationalisti tampiti!

  3. Ptr.cultura ta generala,numele maghiar Rozalia vine din cuvantul italian rosa…Noi nu orea ne uitam in est numai in vest….

  4. Si pentru cultura ta generala:

    Despre numele Roza, Rozalia

    Prenumele feminin Roza este de origine latine, varianta a numelui Rosa, si vine de la cuvantul “rosa”, care inseamna trandafir, roza.

    Mai lasa-ne cu povestile tale SF.

  5. Uneori am impresia ca suntem actori in filme de groaza; In material este vorba de modul cum acesti oameni au reusit, pornind de la lucruri simple, dar facute cu responsabilitate si seriozitate; Iar noi, si iarasi noi, ne legam de originea omului, numelui etc; Fantastic ?!!! Felicitari oamenilor din Saschiz, Crit si din satele in care se fac asemenea lucruri !

  6. Buna,

    Cu atatea Rozalii si batai pe originea numelui, vad ca ati uitat esentialul din acest articol.
    Oamenii acestia invata sa fie creativi, sa scoata maximul din oportunitaile pe care le au , invata sa spere si sa razbeasca si in vremuri grele (prin alte metode, decat cea mai la indemna si cea mai la moda: tule-o din tara si fa bani multi repede prin munci de mana a III-a prin occident), invata sa fie descurcareti (si nu la modul romanesc [romanesc = cel aplicat in Romania]).
    Mie imi pare rau ca nu sunt multi oameni in tara asta care sa faca la fel.
    Dar cine stie … pe viitor …

  7. Am trecut prin Saschiz de multe ori si mi-a placut. Asi dori sa pot trai acolo si asi putea sa-i ajut pe localnici cu multe sfaturi. Daca au un primar destoinic pot face multe lucruri. Necazul este ca in toate localitatile Romaniei primarii ‘trag” 95% pentru interesele personale si numai 5% pentru obste. Daca procentul ar fi macar 70% pentru obste si 30% pentru buzunarul propriu (0% este imposibil !!) am fi departe !!!

  8. De acord, insa de remarcat ca spatele rozelor se afla un antreprenor strain.
    Ideea nu e deloc romaneasca.

    Ar trebui sa mutlumim si acestor straini pt pastrarea traditiilor.

  9. Si care-i logica cu Romtelecom, firma “roma people”, ca-mi scapa? O fi ca la Romania, ” roma land”?
    Oricum raspunsul “greek people” a fost neinspirat. Trebuie punctata distinctia dintre roman si rroma ori de cate ori e nevoie.

  10. Am fost la Saschiz de doua ori, cu grupuri de elevi din patru tari ,in cadrul unui proiect scolar european. Toti am fost impresionati de felul in care au invatat oamenii de acolo sa faca turism adevarat, punând in valoare ceea ce au si ceea ce stiu. Toti participantii au pastrat in aminitire nu doar vizita la turn si cetate, ci si, mai ales, prânzul copios, luat in curtea unui localnic. Chiar ieri, o colega care a participat la aceasta vizita, evoca delicioasa palcinta cu rubarba. Strainii au plecat cu rucsacii plini de borcane de dulceata si cu sticle de sirop, ba chiar si cu palinca. Fundatia ADEPT face treaba buna acolo. Bravo lor! Tineri, destepti, activi!

  11. Tichia de margaritar on

    Pana una alta, deontologia profesionala in jurnalism e la pamant: “dupa o masa copioasa, ziaristii”(…) Mai ascultasem deunazi o puicuta a unui post de radio care se lauda ca a plecat cu portbagajul plin de la “generoasele gazde”. Si atunci, impartialitatea nu se masoara in plicuri cu bani oferite de Vantu pe propriul iaht? Lasati-o Pe Roza, Rozica sau Rozalia; portalul e diriguit de etnici maghiari si e firesc sa isi tina coada ridicata. Cautati esenta. Nu o veti gasi.

  12. Pingback: Criza economica globala - Page 360 - Computer Games Forum

  13. Nu pot sa inteleg de ce, atunci când cineva face ceva bun, este imediat improscat cu mizerii. Mergeti acolo si vedeti. Ar fi bine sa nu vorbiti inainte de a cunoaste lucrurile. O vizita la Saschiz v-ar mai insenina!

  14. O ciorba, chiar si “ardeleneasca cu smantana”, nu va “consemna” niciodata “momente de extaz”, sau orice altceva.

    CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. A înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con^1 + semna (după fr. consigner).

    Sursa : DEX ’98

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger