Secretele neuronale ale puterii de concentrare

1

Abundența și viralitatea articolelor care tratează subiectul tergiversării sau procrastinării indică, mai ales în rândul utilizatorilor de Internet, faptul că menținerea concentrării asupra unei sarcini pe întreg parcursul acesteia devine o provocare din ce în ce mai dificilă. Glorificarea multi-taskingului ca mod de adaptare la stilul de viață susținut digital, cristalizarea unui număr mare de tabieturi și tipare comportamentale specifice mediului online (verificarea compulsivă a mailului, a Facebook-ului, a feed-ului de știri, a telefonului etc.), ne-au reconfigurat creierul într-un mod ce împiedică o formă de imersare susținută în rezolvarea diferitelor tipuri de probleme, abordarea unor subiecte sau finalizarea unor sarcini cu atenție la detalii.

de Ana Iorga, Buyer Brain

Această incapacitate recent dobândită aduce cu sine un val de frustrări la adresa propriei persoane, pe care se pare că n-o mai putem controla, așa că începem s-o studiem, să-i înțelegem mecanismele, constatând cu stupoare că nici măcar aflarea unor noi informații nu ne scapă de meteahnă, nici chiar când scriem despre ea. Asta pentru că informația nu produce noi tipare neuronale. Evitarea tiparelor comportamentale și crearea unor noi rețele se realizează prin exersarea/repetarea lor în mod practic, pentru o anumită perioadă de timp.

Practicarea stării de a fi prezent, in mediul academic

Un studiu recent efectuat la universitatea din Miami a demonstrat faptul că studenții care au fost implicați într-un program de exersare a atenției (mindfulness training – MT) pe parcursul unui semestru academic s-au putut concentra cu mai mare ușurință la sarcinile lor după perioada de antrenament. Studiul a fost publicat anul acesta în Frontiers in Human Neuroscience și stă la baza dezvoltării unui program permanent de exersare a stării de prezență și atenție, în cadrul universității, pentru a îmbunătăți memoria activă și a combate tendința necontrolată a minții de a evita momentul prezent. Studenții care au participat în programul MT au dat dovadă de o capacitate mai bună de a rezolva corect sarcinile din cadrul testului SART (Sustained Attention to Response Task), un instrument neuropsihologic foarte cunoscut de evaluare a gradului de deconectare a minții.

Exercițiile de atenție contemplativă sunt un element comun în tradițiile spirituale estice și vestice si au atras, de-abia în ultima perioadă, atenția unor Universități precum Yale, Harvard, Princeton, Columbia sau Penn State. Universitatea americană Simon Fraser este prima care oferă o diplomă de master în tehnici de meditație și concentrare, ce se adresează diferitelor tipuri de profesioniști din domeniul educației sau din mediul de afaceri. “Un program universitar reprezintă contextul perfect pentru a examina premisele socio-filosofice ale cunoașterii și realității. Sunt întrebări mari la care ajungem și putem observa felul în care înțelegerea și atenția nu ne schimbă doar modul de viață, ci și felul în care percepem viața și ce înseamnă să trăim bine”, spune Prof. Heesoon Bai, coordonatoarea programului.

Bazele neuronale ale atenției

Din punct de vedere neurologic, “atenția susținută” desemnează un tip de comportament neuronal caracterizat prin capacitatea de a detecta semnale imprevizibile pe o perioadă îndelungată. Studiile neuroimagistice arată că regiunile cortextului fontal, în special din emisfera dreaptă, sunt implicate in susținerea atenției pe o perioadă mai lungă. Neurocercetărorii au identificat două procese ce converg pentru a forma ceea ce noi numim concentrarea atenției asupra unei sarcini. Procesele “de sus în jos” țin de activarea unui “sistem de atenție anterior,” ce mediază detectarea și selectarea stimulilor pe baza unei cunoașteri anterioare, încurajând astfel procesarea neuronală a acelor stimuli. Acestea pornesc de la intenția individului de a se concentra asupra anumitor stimuli, blocând, în același timp, bruiajul senzorial ce concurează pentru resursele creierului nostru. Ele se deosebesc astfel de procesele de tip “de jos în sus”, care se bazează pe capacitatea stimulului exterior de a atrage și menține atenția subiectului.

Atenția ca monedă și atenția ca stare

Ambele procese cognitive care contribuie la formarea celor două tipuri principale de atenție sunt esențiale în procesele de navigare a realității și îndeplinire a diferitelor sarcini, planuri etc. Ambele procese pot fi antrenate. Ironia face că simpla înțelegere a mecanismelor din spatele fenomenului de atenție nu aduce, în sine, nicio  îmbunătățire acestuia. Iar antrenarea concentrării pornește de la acceptarea faptului că atenția este o resursă limitată pe care alegem să o cheltuim în funcție de lucrurile pe care ni le dorim în viață. Este, cu alte cuvinte, moneda în care se plătesc toate victoriile noastre asupra propriului nostru creier care încearcă să ne saboteze.

Englezii au o bună intuiție lingvistică atunci câd spun “pay attention”, ca și cum atenția este ceva ce trebuie plătit, iar această asociere de cuvinte indică o percepție pragmatică asupra resurselor interne. În limba română se spune “a fi atent”, ceea ce trimite mai degrabă la noțiunea de “mindfulness” de care vorbeam la începtul acestui articol. Dacă a “plăti atenție” pentru ceva exprimă mai degrabă un efort îndreptat către un scop, a fi într-o stare de atenție se referă la un anume tip de atitudine în fața realității și a cerințelor ei.

În ceea ce privește managementul atenției orientate către îndeplinirea anumitor sarcini, ambele perspective sunt importante. Faptul că, de fiecare dată când ne verificăm compulsiv pagina de Facebook și ne lăsăm imersați în diverse feed-uri, consumăm resurse limitate și prețioase ale organismului nostru, ar putea fi o motivație suficientă pentru a depune un efort în evitarea stimulilor perturbatori. Cu alte cuvinte, ne lăsăm consumați de “nimicuri”, dar cu toate astea avem nevoie de un efort de voință destul de puternic pentru a depăși acest stadiu.

Preluarea puterii

Eliminarea stimulilor din mediul de lucru contribuie la diminuarea atenției “de jos în sus”, care este un program default al creierului nostru. La aceasta se adaugă tendința naturală de a evada dintr-o situație ce solicită efort, într-una care oferă plăcere (vezi tendința specifică societății digitale de a căuta instant gratification), imbunatățind astfel capacitatea de concentrare. Odată îndeplinită această condiție, activitatea neuronală ambientală are tendința să se amplifice, iar aici ne referim la fluxul incontrolabil de gânduri, amintiri, scenarii ce apar în conștiință cu precădere în momentele în care chiar ne-am propus să terminăm următoarea sarcină înainte de deadline. Una din cauze provine din faptul că sistemul nostru central se află într-o continuă procesare și reconfigurare, producând trilioane de conexiuni neuronale în fiecare clipă.

Tehnicile de monitorizare a activității cerebrale, precum EEG sau RMN, arată faptul că, si în momentele în care “nu facem nimic,” există o intensă activitate cerebrală. Acest tip de activitate cerebrală apare într-o regiune a cortexului prefrontal și a fost identificată la nivel neurologic ca o rețea care funcționează default, într-un mod asemănător screen-saver-ului unui computer.

Creierul intră în modul default în momentul în care se pierde concentrarea asupra unui element, precum computerul după o perioadă de lipsă de activitate. Operațiunea de a șterge acest ecran în care sunt afișate gânduri în liberă asociere, într-o logică mai degrabă onirică, este la fel de ușoară precum revenirea, printr-o simplă atingere a mouse-ului sau pad-ului, la programul în care lucrăm pe computer. Cu alte cuvinte, pentru a ne duce la îndeplinire scopurile, planurile și proiectele, trebuie să “plătim atenție” pentru a depăși provocările exterioare și să “fim atenți” pentru a putea depăși obstacolele interioare ce stau în calea sucesului. Iar principalele arme pentru a câștiga pe ambele fronturi sunt voința susținută și capacitatea de anduranță la efort.

Puteţi citi şi:

Cum luăm decizii când suntem expuşi la prea multe informaţii

Ce şi cum vom consuma în 2014

Marea iluzie, realitatea

 


Un comentariu

  1. Cu alte cuvinte, pe scurt: daca facem exercitii de atentie, atunci vom fi mai atenti si trebuie sa fim atenti ca sa fim atenti… Este usor sa revenim la a fi atenti dupa ce am fost distrasi, si tot ce implica este sa ne concentram sa fim din nou atenti.

    Ar trebui sa fim surprinsi, entuziasti, sau ce? ma simt de parca am citit un articol al cercetatorilor britanici!

    Resimt un entuziasm in redarea ideilor, dar poate ca articolul nu surprinde in totalitate sau fidel ideile care ar trebui sa faca acest articol atat de spectaculos.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger