Nici o altă industrie nu a generat atât de multe legende urbane în ultima vreme precum industria fast food-ului, din ce în ce mai prezentă în vieţile noastre. Toată lumea a auzit adevăruri şi exagerări despre cât de nesănătoase pot fi produsele de pe această piață, despre câte vaci conţine un hamburger sau despre conţinutul dubios al altor alimente. Însă probabil că cea mai cunoscută informaţie legată de produsele de fast food este prezumpţia că ele nu se strică sau că au un termen de valabilitate foarte lung. TOTB a testat acest crez, dar nu numai pe produse clasice de tip fast food din SUA, ci şi pe şaorma noastră cea de toate zilele.
de Magor Csibi
De fiecare 1 aprilie mai apare câte o farsă care ţinteşte companiile de fast food, în special gigantul McDonald’s. Grist.org, de exemplu, a anunţat în aprilie 2010 că această companie a renunţat la o iniţiativă globală de reciclare a resturilor organice după ce oamenii de ştiinţă americani au confirmat că nici un produs din meniul său nu se poate descompune. Publicaţia cu profil eco a precizat apoi că a fost o farsă, iar reprezentanţii McDonald’s au scris pe Twitter că s-au amuzat copios pe seama ştirii false şi au trimis la o iniţiativă de reciclare din anii ’90. O altă glumă anunţă că din cauza fast food-urilor nu se mai descompun cadavrele din cimitire.
Însă pe lângă numeroasele glume apărute pe seama companiilor care ne îndoapă cu carbohidraţi şi grăsimi, au existat şi câteva experimente reale. Unul dintre ele a fost Super Size Me (2004), în cadrul căruia un american pe nume Morgan Spurlock a consumat numai produse de fast food de la McDonalds timp de o lună. Protagonistul experimentului a realizat şi un film documentar care a creat un val puternic anti fast food atât în State, cât şi în Europa.
Un alt experiment, mai recent, ne-a fost prezentat anul acesta de artista Sally Davies. Aceasta a demonstrat că meniul Happy Meal de la McDonald’s nu se descompune, nu se strică şi, în plus, nici măcar dupa 6 luni în care este ţinut la temperatura camerei nu apar semne vizibile că s-ar degrada în vreun fel. Artista spune că ingedientele nici măcar nu au mirosit urât după experiment și că, după câteva zile, nici câinele ei nu a mai fost încântat de meniu.
După atâtea vorbe şi experimente ne-am gândit şi noi, redacţia TOTB, să încercăm să aflăm adevărul despre decompunerea produselor de tip fast food. Nu numai pentru că eram cât de cât sceptici faţă de experimentele de până acum, dar voiam să vedem şi să simţim pe pielea noastră cum se prezintă situaţia şi la noi în ţară. Iar de data asta am încercat să nu ne limităm la o singură companie de pe această piață. Aşa că am ales, evident, câte un meniu arhicunoscut de la McDonald’s şi de la KFC, însa am inclus şi ceva mai specific peisajului balcanic: şaorma. Şi ce altă firmă era mai potrivită decât franciza Dristor?
Am discutat în primă fază aşteptările pe care le avea fiecare dintre noi vizavi de experiment şi apoi am trecut la treabă. Iar ce a ieşit puteţi citi în rândurile următoare.
Episodul 1: Arhicunoscutul Mac (Ionuț Dulămiță)
Acum şapte ani, când am venit în Bucureşti, la facultate, eram subţirel – 76 kg la o înălţime de 1,84 m – şi obişnuit cu mâncarea gătită pe care mama mea ardeleancă mi-o servea ca oamenii, de trei ori pe zi. Însă când un provincial de 19 ani din Petroşani ajunge în Capitală, capitalismul de consum este primul care îi deschide porţile oraşului şi îl ademeneşte cu atracţiile sale glam. Iar minuturile frumos ambalate şi promovate, care îţi sunt servite pe loc de nişte oameni excesiv de amabili într-un restaurant consumer friendly şi care au un gust infinit mai bun decât eternul şi inspidul şniţel de porc însoţit de piure sau de pilaf – după care mai şi aştepţi vreo oră – sunt prima dintre ele – cel puţin în cazul meu – şi îţi lasă gura apă. Aşa că primul meu tur al Bucureştiului a fost garnisit cu BigMac-uri de la McDonald’s şi cu crispy strips-uri de la KFC, asezonate neapărat cu o porţie mare şi aurie de cartofi prăjiţi pe care îi devoram ca pe seminţe sau ca pe ciocolată. Mai târziu, după prima beţie în club, am fost împins şi în stradă, vrăjit de sosul de usturoi şi de carnea fibroasă şi crocantă de pui din gheretele cu şaorma, împăturite într-o lipie moale chiar şi la 5 dimineaţa. Am uitat repede de şniţelele, piureurile şi pilafurile trimise de mama cu autocarul sau cu trenul, pe care le lăsam cu lunile în frigider – am văzut orori inimaginabile – şi am dat-o numai pe şaorma, Mac-uri, aripioare şi crispy-uri. După trei ani, aveam 96 kg la aceeaşi înălţime de 1,84 m.
La început
Tot produsele de tip fast food m-au ajutat să şi slăbesc. Era o zi de duminică şi am mâncat o lasagna comandată în redacţie. Ajuns acasă, m-am înfruptat din resturile de pui Shanghai cu orez Beijing comandate de la Wu Xing, iar mai târziu, după 9 seara, un prieten m-a vizitat înarmat cu cinci bucăţi de pui asortate de la KFC, mari cât pumnul, numai pentru mine. Mi-a fost rău trei zile şi o vreme am mâncat doar salate sau deloc. După doi ani în care m-am ferit de fast food-uri, am slăbit 20 kg şi, de-atunci, am reuşit să-mi menţin o greutate constantă. Mai mănânc şi acum câte o şaorma, câte un Mac, câte un strip, însă destul de rar, nu pentru că n-aş fi foarte sceptic în privinţa practicilor consumeriste, ci pentru simplul fapt că sunt foarte bune la gust şi mă scutesc de timpul petrecut în bucătărie. Recunosc că am început experimentul de o lună cu sentimentul de încredere că ingredientele meniulului Big Mac pe care l-am cumpărat, constând dintr-un burger cu carne de vită, o felie de caşcaval, castraveţi muraţi, fâşii de salată și maioneză și o porţie de cartofi prăjiţi, va da naştere unui monstru organic. Şi că vor prinde un miros înţepător şi îngreţoşant, asemenea cremşnitului făcut de mama pe care l-am uitat puţin mai mult de o lună într-un dulap de bucătărie, în timpul facultăţii, şi care a explodat pe pereţii unei cutii de plastic, găzduind câţiva viermişori cât granulele de susan.
Nu puteam concepe altfel. Mai ales că am lăsat burger-ul şi cartofii nemişcate pe masa din bucătărie, unde, în primele trei săptămâni ale micului experiment, a fost cald. Am dat caloriferul la maxim înainte să opresc repartitorul pentru a face economii la factură. După două săptămâni, am fost suprins să observ că în bucătărie nu mirosea deloc a stricat. Cartofii, carnea, chifla, felia de caşcaval şi cele de castraveţi muraţi şi fâşiile de salată se uscaseră şi se micşoraseră puţin, însă aspectul lor era aproape neschimbat. Maioneza dispăruse. Carnea şi chifla arătau exact ca la început, doar cartofii, castraveţii, salata şi felia de caşcaval erau mai scofâlcite. Cineva care venea în vizită putea să le înfulece liniştit în lipsa unui avertisment. Doar carnea prinsese miros, însă unul deloc deranjant, pe care îl simţeam doar dacă îmi băgam nasul în chiflă şi care aducea cu cel al pastramei de oaie. Cartofii, la rândul lor, deveniseră casanţi şi aveau un iz uleios, dar foarte discret, pe care îl simţeam tot dacă îi amușinam de aproape. Miroseau foarte puţin a rânced. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult în celelate două săptămâni, poate şi pentru că, în ultima dintre ele, bucătăria a fost răcoroasă.
După o lună
Ingredientele s-au uscat şi mai tare şi au devenit tari ca piatra. Doar castraveţii şi salata au prins pe alocuri o tentă verzuie pronunţată, ca mătasea broaştei, și s-au lipit de pereții chiflei, asemenea unor rămășițe fosilizate. Restul arată neschimbate, doar puţin micşorate în urma procesului de uscare. Carnea şi cartofii şi-au păstrat mirosul mai sus amintit, poate un pic mai strident, unul care se face simţit doar când îţi apropii nasul de respectivele ingrediente. M-am încumetat să gust din cartofii prăjiţi, care, sincer, au doar un gust uleios, fără nici o urmă de savoare şi se sparg uşor între dinţi. Am gustat şi din carne şi nu mi s-a întors stomacul pe dos. N-am încercat însă a doua oară. Are consistenţa unui biscuite de ovăz şi un gust sintetic, uleios, dar unul care aduce a carne de oaie, uşor piperat. E un gust rău, dar nu unul clasic de carne stricată, din care am avut ocazia să degust în facultate. Nu ştiu cât de multe demonstrează acest experiment, dar ştiu că am lăsat de mai multe ori pulpe de pui în frigider, nu pe masa de bucătărie, mai puţin de o lună şi au prins mucegai şi un miros îngrozitor.
Cu siguranţă voi consuma în continuare produse de la McDonald’s, însă m-aş simţi mult mai bine dacă aş şti că vor putea naşte şi ele monştri organici la fel ca fasolea bătută pe care am lăsat-o două luni pe balcon în timpul facultăţii şi care s-a umflat şi a fost acoperită de trei straturi de mucegai de culori diferite. A trebuit să chem un prieten să mă ajute să scap de ea.
Episodul 2: Popularul KFC (Roxana Bucată)
Aripioarele de la Mac au fost, recunosc, my guilty pleasure. Ori de câte ori reuşeam să mă abţin de la dulciuri pentru câteva zile, îmi permiteam o escapadă la McDonald’s. Aşa că, în cazul meu, vizita la fast food a fost asociată cu un sentiment de recompensă până a trebuit să intru la KFC cu scopul de a achiziţiona „proiectul” – un meniu Crispy Strips – pe care urma să-l studiez timp de o lună. Asta mi-a amintit de alte experimente care au arătat cum mâncarea de acest fel nu se strică după perioade mai mari de timp. Abia când am păşit în KFC-ul din Piața Romană, în prima zi a experimentului, mi-am pus problema cu adevărat şi m-am întrebat în ce zi or fi, de fapt, meniurile pe care le consumau oamenii care îşi luau prânzul. Dacă am fi fost într-un film, în momentul acesta ar fi început muzica dramatică ce se aude de obicei atunci când un detectiv găseşte un fir de păr blond lângă un cadavru.
Prima zi
Mi-am aşezat “proiectul” pe cuptorul cu microunde, într-un colţ al bucătăriei. Bunătăţile miroseau atât de bine, încât au riscat serios să nu mai apuce a doua zi, iar proiectul ar fi putut să se încheie, mult prea devreme, prin devorare. Începând însă cu a doua zi, nu a mai fost nevoie de stoicism din partea mea, pentru că mirosul respingător de ulei a asigurat continuitatea experimentului. Nu se simţea în cameră, dar îţi tăia pofta de mâncare când îţi apropiai nasul. Dacă olfactiv schimbarea s-a simţit de a doua zi, vizual – nici o modificare. Din a patra zi a început să se vadă cum crispy strips-urile “intră la apă” şi cum cartofii prăjiţi se “ofilesc”. Asta nu i-a oprit pe musafirii mei să fie tentaţi de un cartofior sau de un strip. Abia după ce mi-am dat cuvântul că meniul stătea acolo de câteva zile s-au îndepărtat.
Micşorarea a continuat, încet, dar sigur, în fiecare zi, făcându-mă să mă aştept ca într-o dimineaţă să găsesc doar ambalajul de hârtie plin de ulei uscat. Pe parcursul următoarelor două săptămâni de experiment, bunătăţile de la KFC au continuat să se micşoreze şi să se întărească. Mirată că nu arată a mâncare stricată, m-am gândit că poate la suprafaţă şi-au păstrat aspectul şi că, de fapt, înăuntru sunt numai viermi. Aşa că am tăiat transversal o bucată, însă n-am gasit decât carne.
După 30 de zile
Abia în ultima săptămână au început să se vadă “floricele” de mucegai pe una dintre bucăţile de pui, pe partea dinspre hârtie, nu la suprafaţă. Acestea s-au extins până au acoperit toată latura de dedesubt. Alte bucăţi de pui sunt intacte. La fel şi cartofii, care sunt doar mai subţiri decât la început. La final, dupa 30 de zile, am un meniu Crispy Strips mai mic, tare ca piatra, care miroase ca în a doua zi de experiment şi care e atacat pe alocuri de mucegai.
Nu am aflat acum că produsele de tip fast food nu se strică repede, dar…până nu vezi, nu crezi. Acum că am văzut, îmi caut alt premiu pentru dăţile în care sunt mândră de mine.
Episodul 3: Şaorma noastră cea de toate zilele (Magor Csibi)
Când am ales să fiu cel care testează faimoasa şaormă de Dristor mă aşteptam să am cea mai dificilă sarcină. Avantajul evident, din punctul meu de vedere, era că aveam o şaormerie mereu aglomerată la câţiva metri de locuinţa mea, însă mă temeam că dezavantajele vor fi mai mari decât în cazul celorlalte produse testate. Cu toţii am auzit legende despre cum se fabrică hamburgerul de la Mac sau cum arată puii de la KFC. Însă şaorma este diferită.
Prima zi
Oare chiar atât de diferită e şaorma?
Ştim cu toţii că şaorma e un produs popular în Bucureşti. Indiferent la ce oră ies cu câinele meu la plimbare, la şaormeria marca Dristor de lângă blocul meu e lume tot timpul. În weekend e aglomeraţie mare, în timpul săptămânii mai ai şansa să găseşti un loc unde să te aşezi. La nivel de prejudecăţi, se pare că avem o atitudine mai favorabilă faţă de şaormă. Mai toţi oamenii care au auzit de experiment credeau că se va strica în câteva zile, unii se aşteptau la doar câteva ore, şi că celelalte sortimente de tip fast food vor rezista eroic toată luna.
La fel mă aşteptam şi eu. Credeam că în maximum două zile se va strica mai tot meniul, mai puţin cartofii prăjiți. Carnea din şaorma mixtă pe care am cumpărat-o nu era tocată şi nu mă aşteptam să fie nici tratată cu diverse substanţe şi conservanţi. Cartofii sunt exact la fel ca la oricare alt fast food, congelaţi, scoşi din pungă şi prăjiţi în friteuză. Aşa că eram convins că ayranul (iaurt turcesc) care însoţea şaorma se va strica în câteva ore, şaorma în câteva zile (nu mai mult de trei), iar cartofii nu vor avea de suferit nici după o lună.
Am aşezat meniul pe masa din living. Însă nu bănuiam ce surprize mă aşteaptă.
Aşteptările mele nu s-au dovedit a fi exacte. A trebuit să aştept două zile până să cedeze ceva din meniu. Nu a cedat ayranul, ci paharul de hârtie în care fusese turnat iaurtul, care nu mai reuşea nicicum să ţină licoarea cremoasă înăuntru. Aşa că am transferat ayranul într-o cană de ceai. În prima săptămână, meniul nu a dat nici un semn de slăbiciune. Mai mult, după ce a trecut o săptămână, prietena mea, care uitase de experiment, mai ciupea din cartofi fără să le conştientizeze vechimea.
Dupa o săptămână, ayranul a început să nu mai arate bine, iar după 10 zile, mirosul pătrunzător de mâncare stricată m-a forţat să-mi iau rămas bun de la băutura tradiţională din Turcia. Cartofii şi şaorma rezistau în continuare şi nu au cedat nici la proba vizuală, nici la cea olfactivă. Dupa 16 zile, şaorma a început să miroasă uşor. Nu neapărat a carne stricată, ci mai degrabă a ciorap umed uitat într-o pungă de plastic. Mirosul era însă discret, fără să ne deranjeze în activităţile noastre zilnice din living. Cartofii arătau la fel de bine ca în prima zi.
La final de lună
La sfârşitul lunii, şaorma s-a prezentat aproape la fel ca în prima zi. Singura diferenţă era că varza şi castraveţii arătau vizibil slăbiţi de temperatura în permanenţă caldă din living. Situaţia nu s-a agravat nici în ceea ce priveşte mirosul, a rămas mai degrabă la stadiul prezentat mai sus. Însă de îndată ce am despachetat-o, am observat că în locurile în care şaorma intra în contact cu punga de plastic în care a fost ambalată s-a format un strat gros de mucegai negru care emana un miros extrem de neplăcut. Înăuntru, pe alocuri, prezenta urme de stricăciune, dar nu atât de mult carnea, cât diversele ingrediente care o însoţeau.
Și surpriza de la despachetare
Aşa că ultima lună a reuşit să-mi dărâme un mit personal. Aflați mai multe în concluzii.
Concluzii
La un experiment de acest gen nu putem avea prea multe de comentat. Am vrut să verificăm dacă legendele sunt adevărate şi am învăţat că, parţial, sunt.
Într-adevăr sunt exagerări şi legende ştirile răutăcioase care afirmă că aceste produse nu se descompun sau că rezistă luni întregi în condiţiile cele mai nefavorabile. Nu trebuie să ne fie teamă că vom mânca din greşeală un burger sau o şaorma atunci când sunt stricate. Chiar dacă, la prima vedere, pot crea impresia că sunt proaspete, nici unul dintre produsele testate nu poate fi confundat cu omologul său proaspăt. Au mirosit ușor a stricat, iar la o primă atingere/degustare diferența se sesizează destul de ușor.
Mai îngrijorător este faptul că nu se strică carnea din aceste produse pe perioade mai lungi de timp, sau chiar dacă se strică puţin, această schimbare are loc încet şi gradual. Faptul că Ionuţ reușit să guste dintr-un burger de o lună alături de cartofi prăjiţi de o lună ne face să ne punem întrebări serioase vizavi de calitatea produselor şi de chimicalele conținute de acestea.
O altă învăţătură importantă este că fast food-ul este fast food şi gata. Nu par să existe soiuri mai nobile, gen şaorma sau şnitel, şi mărci demonizabile, precum produsele multinaționalelor dominate de burgeri şi pui. Se pare că majoritatea se strică la fel şi sunt de o calitate similară.
Restul concluziilor vă aparţin. Până la urmă, cănd staţi la rând la Mac, KFC sau la șaormeriile marca Dristor e la fel ca în cabina de vot, veți fi singuri. Aşa că decizia vă aparține. În încheiere, v-am spune doar o vorbă veche, învăţată de la bunici: „Ați mânca ceva ce nu mănâncă nici mucegaiul?”.
Foto main: Flickr – Joo0ei
32 de comentarii
Pana la urma carnea prajita sau fripta e normal sa tina mult, vezi carnea de porc tinuta in untura la tara in borcan, de iarna pana primavara fara alt conservant decat sarea. Nu mi se pare nimic anormal in asta.
Am o idee, ia o bucata de friptura de vaca, una de porc, una de pui, un peste si prajeste-le sau frige-le bine si repeta experimentul. Nu cred ca vei avea un rezultat mult diferit.
Ba vei avea un rezultat diferit. Oamenii care au facut experimentul chiar au testat. Tu iti dai cu parerea. Carnea in untura tinuta la rece e una si carnea preparata tinuta la temperatura camerei e cu totul alta. Doar prin uscare carnea tine mult, dar preparatele din fastfood nu sunt ti se dau uscate, ba dimpotriva.
Dar cu mici facuti prin piete n-ati incercat? Aia facuti in conditii ciudate. Pentru aia nu trebuia sa asteptati nici 2 zile.
Problema se mai poate pune si astfel : oare produsele alea nu se strica asa usor deoarece poate au fost pregatite atit de igienic incit au lipsit bacteriile care alterau hrana. Oare acest lucru rau? Si inca ceva : dupa cite stiu arabii maninca saorma de o gramada buna de ani si n-au avut nimic. Iar carnea conservata prin uscare nu face rau sanatatii.
Este adevarat ce spui Stefan. Trebuie insa sa sti ca tepele alcelea cu carne de pui vin exact asa cum le vezi din Germania (probabil si alte tari). Nu iti imagina ca sta cineva si transeze 20 de pui pe care apoi ii trage in teapa. Nicidecum. Acea carne este procesata la fel ca si carnea de macdo.
Ce mancau arabii acum xx ani nu are nici o legatura cu saorma de la coltul strazii
Nu ca as tine partea fast-foodului, dar adevarul e ca, in general, canea gatita si patrunsa bine nu se strica ata de repede pe cat ne-am astepta. Si mie, cand eram in facultate, imi facea mama friptura de porc, din porc de la tara, deci 100% ecologic, si statea bine mersi doua saptamani in camera de camin (unde nu aveam frigider) timp in care mancam din ea fara probleme, si eu si colegele de camera. Sau cand mergeam vara la munte, cu cortul, mancam din snitele si din chiftele si dupa o saptamana. Ce-i drept, o luna nu am incercat niciodata sa tin mancarea. Poate ca e foarte curat in casa la oamenii cu experimentul, nu sunt deloc bacterii, de aia nu s-a stricat mancarea. 🙂
Spui minciuni. Un pui prajit se strica in 2 zile de vara.
Pingback: Tweets that mention Se strică sau nu produsele de tip fast food? » Think Outside the Box -- Topsy.com
Bravos! Tare articolul!
Lucrurile nu sunt asa simple. Pe langa faptul ca, carnea preparata (congelata in prealabil si care contine sare) se pastreaza foarte bine cateva zile poate chiar o saptamana/dou in functie de cat de curat este mediul, trebuie precizata umiditatea mediului. Spre exemplu mucegaiul nu poate sa apara decat in anumite conditii de umiditate. Daca este un mediu foarte uscat NU APARE MUCEGAIUL. De asemenea scopul Mc si KFC tocmai acesta este de a semiprepara carnea si ingredientele sa tina mai mult timp fara sa se altereze. Asta nu insemana ca stomacul vostru nu va digera aceste produse sau cine stie ce. Altfel cum va explicati ca luati in greutate daca mancati fast food? CUM? Nu insemna oare ca organismul vostru chiar asimileaza acele produse? Incercati sa mancati guma de mestecat ( produs sintetic). Nici in cativa ani nu o veti digera.
Multa bafta.
Mi-e o foame ca numai pofta mi-ati facut cu articolul asta. Visez la un mcChicken cu cartofi si maioneza si ketch-up, la un meniu kfc si la o shaorma tare gustoasa. Cand lucram in Bucuresti in loc de shaorma imi luam o pulpa la rotisor cu cartofii si sosurile si muraturile de rigoare. Era acelasi lucru ca shaorma, dar imi compuneam singura proportiile. Si niciodata nu m-am ingrasat pentru ca niciodata nu am facut abuz. un meniu ca asta pe zi nu va ingrasa, cel mult va poate imbolnavi de diverse afectiuni, dar si aici am rezerve. Daca avem echilibru in toate avem si o viata sanatoasa.
ok ok, tine mai mult, dar sa nu-i placa nici la caine n-am mai auzit.
Cu hamburgerul m-am convins, la 2 luni dupa un chef la servici am gasit in depozit unde au mancat baietii, unul uscat. nu putred, nu miros, nu mucegai…. plastic. l-am aruncat la caini si surpriza: au mancat doar painea uscata
La shaorma nu stu cum e ca n-am incercat
descompunerea se face in prezenta apei. altfel materia se ‘mumifica’… sunt reale testele, si intr-adevar sunt experimente… nu prea relevante in privinta calitatii mancarii. daca mananci mult te intoxici sau te ingrasi de la orice. asta e.
Lucrurile sunt cat se poate de simple.
Mancare care creaza adictie,nefiresc de gustoasa de nu vrei sa maninci acasa.
Cancerigena,total nesanatoasa dar asa de gustoasa!!
Daca lasati limba sa va pacaleasca judecata si discernamant nimeni nu va poate ajuta.
Caliti va fratilor vointa si renuntati la mizerii.Mancarea este ceva intim,precum
sarutul.
Ati lasa un nerorocit mizerabil sa va pupe pe strada?NU!atunci de ce mancati
afara si imbogatiti criminalii care baga boala curata in voi?
Dezvatati va si eu va tin pumnii la toti!
Numai bine si felicitari acestui mare ziar care se numeste Adevarul!
Felicitări pentru iniţiativă şi pentru dedicare 🙂
Ca un astfel de experiment sa fie concludent trebuie facut intr-un mediu controlat. Umiditatea e foarte importanta. Mocegaiul are nevoie de umiditate atmosferica peste 60%.
In plus pe langa mostra de mancare nesanatoasa trebuie adaugata si versiunea sanatoasa, pentru control si comparatie.
Altfel ce sa zic. Am mancat o singura data la un fast food si m-am imbolnavit. Norocul meu! De atunci evit constant.
Il inteleg foarte bine pe Ionut – si KFC-ul si Wu xing-ul m-au bagat si pe mine in boala de cateva ori :))
@Mihai – nu cred ca totb a vrut sa faca un experiment ca la carte, ca nu e vreo autoritate (hmm, autoritatile de ce nu publica asa ceva?? ma rog, alta discutie), ci un experiment cat se poate de normal, de bun simt – fiecare dintre noi a uitat ceva mancare cu zilele.. si multi s-au intrebat daca mitul din titlu e adevarat.
Eu ma ingrozesc cand vad oameni ce dau sute de lei pe haine/cosmetice/saloane la masa la McDo, imi dau seama ca de banii aia puteau avea grija cu adevarat de ei. Din pacate, ca sa fii sanatos trebuie sa faci efort – psihic, financiar, timp.. it shouldn’t be this way 🙁
Aversiunea americană modernă legată de fast-food-uri nu se referă la McDonalds şi KFC, ci la tot felul de tonete şi dughene dubioase, unde poţi cumpăra un “hamburger cu de toate” care poate ajunge şi la 2200 de calorii.
Faptul că românii, preluând orbeşte campania anti-fast-food a “lumii civilizate”, au luat drept ţintă tocmai McDonalds şi KFC ţine de capacitatea lor de înţelegere. În ce priveşte îngrăşatul, poţi foarte bine să aduni 20 kg. în 3 ani şi fără McDonalds.
In sfarsit vad un material adevarat…bravo…era nevoie de cineva care sa ne arate realitatea..Sunt sotie si mama si optez pentru” mancare gatita in casa”;noi nu am putea trai fara o ciorbica buna de pui de tara cu taitei de casa…Ce-i aia ”hamburger”??!! Pe vremea parintilor nostri nu se auzise de asa ceva…Si am crescut cu tocanitele mamei mele..Ce vremuri bune am trait noi…dar ce va fi cu puiutii nostri?!!
Nu sunt o sustinatoare a fast-food-ului dar comentariile de genul Danielei mi se par total deplasate! Atentie, atac ideea, nu persoana.
Nu vad nici o legatura cu ceea ce au facut parintii nostri. Multi dintre ei nu aveau curent electric, ca sa mai vorbim de televizor, calculator, internet etc. In cazul asta, nici ‘puiutii’ nu ar trebui sa aiba? Lumea evolueaza!!!! Bucataria o data cu ea!
De acord ca fast-food-ul nu e cea mai buna alternativa. Bucataria romaneasca e ok, dar are totusi marile ei pacate: totul e fiert sau prajit, nu mancam aproape nimic crud. Consumam multe grasimi si carne, prajituri. E o bucatarie gustoasa dar, va rog, sa nu-i exageram meritele pe care nu le are. Ca urmare, aceeasi parinti ai nostri sunt in MARE masura supraponderali. Din cauza bucatariei romanesti + a stilului de viata sedentar.
Exista o moda a tembelilor care se ofuscheaza de fast-food.Traiesc de peste 20 ani in afara tarii si am mincat de mii de ori fast-food, si nu m-am ingrasat un gram, avind si o sanatate buna la virsta mea, de 50 de ani.La 1,97 metri am 105 kg ceea ce mi se pare normal la virsta mea.Nu produsele fast food ingrasa ci sedentarismul, lipsa de miscare ! bagati bine la cap si nu mai scrieti si vorbiti timpenii !
ce prostie de articol!
1. mancarea lasata in curenti de aer nu e strica, se usuca. e normal. asa se face si procesul de mumificare.
2. carnea preparata se strica mult mai greu decat oul, deci e normal ca un produs pane va prinde mucegai.
3. shaorma nu face parte din aceeasi familei cu produsele mcdonald’s sau kfc. cele din urma sunt pline de conservanti si emulsificatori si agenti de ingrosare etc., in timp ce shaorma e facuta cu produse proaspete.
daca tot faceti experimente din astea de hranit mintea celor dusi cu pluta (gen danyel@), o sa ramaneti sa-i aveti doar pe ei ca cititori. asta e targetul vostru?
su nt de acord cu Comentariu scris de Mihai
Publicat la data de 15.12.2010, ora 1:41 pm
felicitari!!!! asa se face un adevarat experiment!
ce a-ti facut voi este ca copiati asa zis experimentul de pe you tube in ceea ce priveste mancarea de tip fastfood
nu e nimic relevant
Pingback: Mituri stropite cu alcool » Think Outside the Box
Pingback: Un mic dejun copios îngrașă și nu alungă foamea pe tot parcursul zile » Think Outside the Box
Pingback: Rulourile cu viermi – o alternativă la carne, benefică pentru sănătate şi mediu » Think Outside the Box
Bookmarked https://totb.ro/2010/12/se-strica-sau-nu-produsele-de-tip-fast-food. Thank you for sharing. Definitely worth the time away from my classwork.
Pingback: Do fast food products go bad or not?
Pingback: TOTB.ro - Cum arată un BigMac după patru luni » Think Outside the Box
Pingback: McDonald’s promite Happy Meal-uri mai sănătoase
Pingback: Mâncarea de la fast food: Cu și fără Photoshop | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: VIDEO Cum arată un hamburger de la McDonald’s, vechi de 14 ani | TOTB.ro - Think Outside the Box
In primul rand esti un prost / proasta! E normal ca un produs congelat + anumite substante sa reziste mult. Fa-mi tu mancare care are acelasi gust timp de 2 saptamani si eu te premiez financiar frumos! Cum pula mea sa tii niste cartofi prajiti atata timp sau orice alta mancare boule/vaca?! Muraturile lu` bunica de ce nu se strica nici dupa 1 an ? Ia zi!