Se înverzește arhitectura din România?

1

Printre casele portocalii de la noi care îți fură privirea, mai apar în peisaj și case “verzi” care consumă mai puțin, sunt făcute din materiale naturale și respectă arhitectura tradițională. În ciuda acestor exemple, e greu de identificat un trend al înverzirii arhitecturii la noi, spune arhitectul Raluca Munteanu, coordonator al grupului Arhiterra, care promovează pămîntul ca material de construcție, pentru că e ieftin, natural, deci eco.

 

O casă din baloți de paie a fost construită în apropiere de București pentru o familie nevoiașă

 

Interviu de Tímea Bakk-Dávid

 

Putem vorbi despre un trend ecologic în arhitectura în România? Dacă da, care ar fi componentele?

Mi-e greu să văd un “trend” printre tendințele pe care le remarc în ultima vreme. Multă lume caută mediul rural și peisajele idilice, dar asta nu înseamnă “arhitectură ecologică”. Se discută foarte mult în mediul online și se schimbă păreri mai mult sau mai puțin avizate despre materiale naturale, ecologice, cu exemple de forme care mai de care mai inedite. E o căutare mai curînd de a reașeza locuirea undeva în zona confortului și personalizării, după o lungă perioada de uniformizare și depersonalizare. În această căutare se găsesc și exemple de înțelegere și realizare a unei arhitecturi ecologice (care include, după mine, obligatoriu și noțiunile de reciclare și integrarea în context). Abandonarea vetrelor locuite în favoarea construirii în cîmp sau în zone cît mai sălbatice este neecologică!

Un cuplu cu salariu mediu și-ar putea să permite o casă „verde”, măcar semi-eficientă din punct de vedere energetic?

Pentru a putea face o astfel de evaluare ar trebui definită noțiunea de casă “verde”. Dacă ne referim strict la permormanțele energetice – o casă cu consum și pierderi cît mai mici de energie, care este denumită “pasivă” cînd bilanțul este 0 – aș răspunde că nu e ușor accesibilă unor venituri medii pentru că presupune tehnologii și materiale moderne (izolare termică foarte bună, geamuri foarte eficiente, sisteme de ventilare performante, de încălzire cu energie neconvențională etc.). Putem denumi casă “verde” o casă tradițională, din materiale naturale care reacționează cu mediul înconjurător. Ea, însă, nu respectă cerințele moderne de eficiență energetică și nici standardele de confort cu care un orășean s-a obișnuit (e curent, e mai rece iarna etc.). O clădire nouă din materiale naturale cu tehnici tradiționale sau una veche care se modernizează folosind același tehnici poate fi accesibilă veniturilor medii și este mai “verde” decît o casă “pasivă”.

 


Un grup de studenți români au construit Prispa, casa solară, cu care au participat la un concurs de profil din Spania

 

De ce nu sunt vizibile în presă exemplele de construcții ecologice? Nu există?

Nu știu să apreciez cît de multe sunt în realitate. Sunt încercări diferite, unele de case pasive, altele care respectă mai mult tradiția, dar per ansamblu nu sunt atît de spectaculoase cît să merite atenția presei – din păcate în căutare mai mult de senzațional. Cred că o atenție mai mare ar trebui acordată peisajului construit din localități, decît exemplelor individuale, performante sau nu, verzi sau nu, dar care pot, însă, contrasta puternic cu specificul locului sau pot fi așezate în arii naturale valoroase. Cred că e nevoie întîi de a (re)învăța, a redescoperi ce înseamnă locuirea individuală și în comunitate – noțiuni de bază într-o gîndire ecologică. Nu suntem singuri, independenți, ci suntem parte dintr-un sistem complex.

Cât este de ecologic procesul de termoizolare al blocurilor?

Termoizolarea blocurilor (așa cum e ea gîndită și pusă în practică) nu e o investiție “verde”, nici sustenabilă, nici ecologică, nici economică. Se folosește exclusiv polistiren (excepție sunt clădirile peste 12 etaje la care din cerințe de siguranță sporită la incendiu se folosește vată minerală rigidă) – material cu proces toxic de fabricație, care nu e biodegradabil, produs pe bază de petrol. Polistirenul etanșează casa extrem, împiedicînd o bună respirație, normală, sănătoasă pentru camere. S-a constatat că în școlile îmbrăcate în polistiren copiii au o mult mai slabă putere de concentrare și somnolență din cauza lipsei de aer proaspăt. Soluțiile pentru blocuri sunt de uniformizare și, chiar dacă pe timp scurt (5-10 ani) clădirile arată mai curat, nu rezolvă problemele reale ale locuirii colective (instalații neperformate și defecte, spații mici, prost dimensionate, lipsa de intimitate, înghesuiala etc).

Există disfuncții la nivel de finanțare, inclusiv guvernamentală?

Panourile solare sunt accesibile și veniturilor medii și n-aș face deloc o distincție pe categorii de venit. Disfuncțiile sunt într-adevăr în cadrul programelor de finanțare guvernamentală pe “case verzi” care încurajează anumite tipuri de produse și soluții tip, contrar înțelesului de ecologic și sustenabil.

 

O casă ecologică din România a fost inclusă în topul 10 al celor mai reuşite locuinţe “cob”

 

Cum apreciați șansele de extindere a unui stil arhitectural mai verde, mai inovativ, mai eficient?

Asociația Arhiterra promovează în principal pămîntul ca material de construire încercînd să învingem prejudecățile că acesta ar fi un material al săracilor, pentru vremuri grele. Oferim consultanță, proiectare, ateliere practice pentru realizarea construcțiilor noi care folosesc materiale naturale (paie, lemn, piatră etc) cu tehnici simple sau reabilitarea caselor vechi. Recent Arhiterra a publica un Ghid de construire în zona de dezvoltare durabilă a Parcului Național Piatra Craiului explicînd în detaliu cum se poate construi pentru a păstra coerența peisajului și continuitatea arhitecturii.

Șansa arhitecturii stă în educarea populației și înțelegerea tipurilor de locuire, a clădirilor vechi a peisajului. Exemplele “de poveste” care circulă (căsuțe de hobbit, colorate, cu iarbă etc) și care dau aripi imaginației și trezesc vise frumoase în fiecare din noi pot fi cazuri izolate, dar nu pot și nu cred că ar fi bine să genereze un ”stil”. Stilul poate avea consistență atîta timp cît se poate aplica și într-un mediu construit dens (atît rural, cît și urban). Cred că e nevoie de încă multă formare și educație atît pentru arhitecți cît și populație în privința arhitecturii pînă a putea vedea exemple eficiente, cu adevărat inovatice în domeniu arhitecturii ecologice. Pași mici sunt realizați și la noi.


Un comentariu

  1. si ce ati vrut sa spuneti cu acest articol? “nu pot, nu cred, nu stiu” cam asta exprima doamna arhiect, neincredere si scepticism la fiecare propozitie.
    O fi nevoie de formare si educare pe acest segment, dar totusi, faptul ca au aparut case “verzi” si in Romania este un semn bun, nu ceva de inclus la capitolul “nu se poate, nu e stil etc”

Reply To Ishtar Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger