Se caută: viaţa de după muncă

Persoanele neimplicate într-o relaţie şi fără copii îşi găsesc tot mai greu timpul sau energia pentru interese ori hobby-uri în afara locului de muncă, la fel ca şi cele căsătorite şi cu copii, susţine un studiu realizat de două cercetătoare din cadrul Universităţii Michigan, SUA, studiu care a analizat, prin intervievare, persoane angajate în câmpul muncii provenind din ambele categorii.

Cercetarea arată că este în creştere numărul persoanelor angajate în câmpul muncii, singure şi fără copii, care nu îşi mai găsesc timpul sau energia pentru activităţi care să nu fie legate de munca lor, la fel ca şi în cazul persoanelor angajate, dar care sunt implicate într-o relaţie şi cu copii. Oamenii care se luptă pentru a-şi găsi echilibrul între muncă şi viaţa din afara muncii spun că nu sunt mulţumiţi nici cu munca, nici cu viaţa lor şi prezintă tot mai multe semne de anxietate şi depresie. „Cei chestionaţi în cadrul studiului au spus în mod repetat că, dacă se dedică muncii, nu mai au timp pentru exerciţiu fizic, pentru voluntariat, pentru a-şi găsi prieteni sau pentru orice altceva”, explică profesorul de psihologie Ann Marie Ryan, co-autor al studiului.

„În mod tradiţional, companiile s-au axat pe a-şi ajuta angajaţii să găsească echilibrul între muncă şi familie. Conceptul extins se numeşte muncă – viaţă, dar, pentru mulţi angajatori, rămâne doar un concept”, spune şi Jessica Keeney, co-autor al studiului şi doctor în psihologie. „Pe măsură ce organizaţiile se luptă să implementeze tot felul de politici de resurse umane bazate pe incluziune, ar putea lua în calcul oferirea de beneficii (cum ar fi flexibilitatea unui contract) şi angajaţilor care nu sunt părinţi. A redenumi programele muncă – viaţă în loc de muncă – familie nu este suficient; este nevoie de o schimbare în cultura organizaţională”, explică Keeney.

Spre exemplu, în cazul unui angajat care este singur şi fără copii şi vrea să plece mai repede de la muncă pentru a se antrena pentru triatlon, nu este incorect ca el să aibă mai puţine drepturi în acest sens decât un angajat care vrea să plece mai repede pentru a prinde meciul de fotbal al copilului său? „De ce unul dintre ei este mai protejat, în acest sens, decât celălalt? Trebuie să recunoaştem că şi viaţa fără o familie, dincolo de cea dedicată muncii, are valoare”, susţine Ryan. În SUA a crescut numărul angajaţilor care nu au copii, în special în cazul femeilor ajunse în poziţii de conducere, mai notează studiul citat. Totodată, alte studii relevă că mulţi angajaţi sunt neimplicaţi în relaţii şi preferă să locuiască singuri. Astfel că, atrag atenţia autoarele studiului, angajatorii ar trebui să ia aminte: doar pentru că angajaţii locuiesc singuri nu înseamnă că nu au o viaţă (şi nu au nevoie de o viaţă) în afara biroului.

Sursa şi foto: Phys