Scrisoare deschisă: Dezbaterea politicilor în domeniul drogurilor trebuie relansată

În data de 2 iunie 2011, Comisia Globală pentru Politicile în Domeniul Drogurilor a lansat la New York un raport referitor la stadiul actual al eforturilor de combatere a traficului şi consumului de droguri.

Comisia cere schimbarea substanţială a abordării actuale, apreciate ca fiind un eşec total ce a produs daune incalculabile şi care, dacă va fi menţinută, va extinde fenomenul drogurilor în loc să îl diminueze.

La 40 de ani de la iniţierea aşa numitului “război împotriva drogurilor” de către preşedintele american Richard Nixon, problemele ce au constituit punctul de plecare al acestei politici sunt astăzi mai prezente şi mai presante ca niciodată.

Referindu-se la dificultăţile întâmpinate în combaterea producţiei, distribuţiei şi consumului de droguri, fostul director executiv al Biroului Naţiunilor Unite pentru Droguriş şi Criminalitate (UNODC), Antonio Maria Costa, a recunoscut faptul că sistemul actual a produs o serie de efecte negative neintenţionate:

1) creşterea exagerată a pieţei negre, finanţate prin operaţiuni riscante de producţie, trafic şi vânzare de droguri;
2) dezechilibre politice generate de utilizarea unor resurse finite pentru finanţarea unor strategii de control ineficiente în încercarea de a diminua o piaţă neagră în permanentă expansiune;
3) deplasare geografică: anihilarea unei reţele de trafic are ca efect apariţia în scut timp a unei noi grupări care preia locul liber rămas pe piaţă, eventual prin metode mai violente decât predecesorii şi la o scară mai mare.
4) reorientarea cererii de droguri către substanţe noi şi mai uşor de procurat, imediat ce drogurile tradiţionale devin mai greu de procurat sau implică riscuri penale prea mari;
5) percepţia şi statutul social al consumatorilor de droguri, care sunt stigmatizaţi, marginalizaţi şi excluşi.

O parte din aceste efecte caracterizează şi situaţia din ţara noastră, fără a se limita la ele. Principalele probleme cu care ne confruntăm sunt:

• nivelul scăzut de informare și educație al populației cu privire la efectele drogurilor; majoritatea informațiilor difuzate către populația generală sunt incomplete și încărcate de judecăți de valoare, fapt ce le afectează credibilitatea și pot provoca atitudini de respingere “din oficiu” a consumatorilor de droguri;
• extinderea fără precedent a consumului de droguri la vârste mici, mai ales în urma apariției substanțelor noi cu proprietăți psihoactive (așa-numitele “etnobotanice”);
• neglijarea riscului de apariție a unui nou val al epidemiei HIV/SIDA în rândul grupurilor la risc, în special cel al consumatorilor de droguri injectabile, în condițiile în care costul tratamentului pentru HIV este de aproape 25 000 lei pentru pacient/an iar atitudinile populației față de persoanele seropozitive sunt predominant negative;
• preocuparea pentru arestarea și încarcerarea consumatorilor de droguri, persoane ce comit “infracțiuni fără victime” și care încarcă inutil sistemul de justiție, întreținerea unei persoane private de libertate costându-ne aproape 29 000 lei anual, sumă cu mult mai mare decât costul tratamentului medical sau al pedepselor alternative la încarcerare;
• ignorarea posibilității realizării unor economii importante prin adoptarea de măsuri cost-eficiente care să reducă presiunea crizei economice.

Preocupați de aceste aspecte pe care le considerăm esențiale pentru menținerea și îmbunătățirea calității vieții populației, solicităm clasei politice să reia dezbaterea publică privind politicile din domeniul drogurilor, pornind de la date științifice și nu de la supoziții și dogme.
O dezbatere reală a politicii și sistemului legislativ aplicat în prezent ar trebui să urmeze câteva principii#, după cum urmează:
1) Politicile în domeniul drogurilor ar trebui dezvoltate pe baza unor evaluări structurate și obiective a priorităților și a datelor disponibile.
2) Toate activitățile întreprinse pentru diminuarea problemei drogurilor ar trebui să fie aplicate în conformitate cu legislația internațională din domeniul drepturilor omului.
3) Politicile în domeniul drogurilor ar trebui să se concentreze mai degrabă pe reducerea consecințelor negative decât pe reducerea consumului și închiderea piețelor de desfacere a drogurilor.
4) Politicile și activitățile din acest domeniu ar trebui să promoveze incluziunea socială a grupurilor marginalizate.
5) Guvernele ar trebui să inițieze relații deschise și constructive cu societatea civilă în procesul de elaborare și implementare a strategiilor naționale în domeniul drogurilor.

Solicităm factorilor de decizie și membrilor Parlamentului să ia în considerare măsuri alternative la sistemul actual de control al drogurilor, bazat pe represiune și având ca efect încarcerarea și stigmatizarea consumatorilor de droguri.

Solicităm Guvernului și puterii legislative să crească frecvența și amploarea consultărilor cu specialiștii din domeniu și cu reprezentanții societății civile, pentru a identifica acțiunile necesare atingerii următoarelor obiective:

Reformarea legislației prin schimbarea orientării de la incriminarea și pedepsirea consumatorilor de droguri către promovarea drepturilor omului, a sănătății publice și a dezvoltării durabile.

Reducerea încarcerării: reducerea ratei de încarcerare prin depenalizare și dezincriminare și/sau alte măsuri alternative la încarcerare ce constituie mijloace eficiente de a reduce costurile statului, a suprasolicitării sistemului de justiție și a unităților de detenție, precum și de reducere a recidivei și promovare a reintegrării sociale a infractorilor.

Politici eficiente în penitenciare: în ciuda tuturor eforturilor de reducere a ofertei de droguri, distribuția și consumul de droguri rămân probleme permanente ale sistemelor carcerale. Autoritățile au nevoie de un plan clar de prevenire a infecțiilor și supradozelor, precum și de o ofertă de tratament adaptată nevoilor celor care vor să renunțe la droguri în timpul detenției.

Prevenirea consumului de droguri: intervențiile de prevenire a consumului de droguri trebuie elaborate ca răspuns integrat la nivel individual și comunitar. Ele ar trebui să ia în calcul factori sociali și de mediu mai generali, precum gradul de sărăcie, excluziunea social, nivelul de educație și alte aspect similar ce favorizează apariția problemelor legate de droguri.

Tratamentul dependenței de droguri: dependența de droguri nu este o infracțiune, ci o boală cronică. Tratamentul s-a dovedit a fi mai eficient decât încarcerarea, beneficiile sale colaterale fiind reducerea ratei de recidivă și diminuarea pe ansamblu a costurilor financiare și sociale.

Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri: în prezent dispunem de o multitudine de modele de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (harm reduction) a căror eficiență în diminuarea problemelor medicale și a marginalizării sociale a fost demonstrată prin studii și evaluări riguroase.

Inițiatorii acestui demers îşi arată disponibilitatea de a pune la dispoziţia Guvernului şi autorităţilor publice cu responsabilități în domeniul drogurilor expertiza și resursele de specialiști de care dispun, în vederea găsirii celor mai eficiente soluţii de a răspunde necesităţii sociale şi economice actuale în ce priveşte reforma politicilor naţionale în domeniul drogurilor.

Acest document a fost realizat de Romanian Harm Reduction Network, asociație ce reunește organizații și profesioniști din domeniul reducerii riscurilor și a cărei misiune este de a promova minimizarea comportamentelor cu risc asociate consumului de droguri prin creșterea gradului de comunicare între instituțiile cu responsabilități în acest domeniu și îmbunătățirea calității serviciilor pentru consumatorii de droguri, la nivel național.

de Romanian Harm Reduction Network