Scrisoare deschisă către mai tineri, dar şi către mai experimentaţi jurnalişti. Profesionişti sau mai puţin profesionişti

1

Stare de fapt: În data de 13 decembrie 2013, Asociaţia Profesioniştilor din Presă Cluj (APPC) a transmis presei şi a publicat pe pagina de Facebook a APPC un comunicat referitor la “delimitarea de acţiunile jurnaliştilor care pozează în jurnalişti”, acuzându-i că „ar defăşura în mod partizan şi subiectiv “activităţi ce nu au legătură cu meseria de ziarist”. Spre deosebire de alte luări de poziţie anterioare ale APPC (începând cu anul 2005), acest comunicat este rezultatul acţiunilor unui grup restrâns din APPC, fără o dezbatere publică deschisă la care să poată participa membrii APPC, alţi jurnalişti, persoane vizate sau interesate de subiect, cum s-a întâmplat în situaţiile precedente. Asta în condiţiile în care, în chiar textul comunicatului APPC se face trimitere la art. 5 din Codul Deontologic al Clubului Român de Presă care prevede expres: “ziaristul va da publicităţii punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate în cazul unor păreri divergente”.

 

 

de Mihai Goţiu (Voxpublica)

 

Mai mult, în urma monitorizării din spaţiul online am constatat preluarea comunicatului de mai multe instituţii mass-media: Ziua de Cluj, Ştiri de Cluj, BuzzNews, Reporter virtual, Transilvania Reporter, Someşeanul, DC News, Ziar de Cluj, Făclia, Foaia Transilvană şi Ora de Cluj. Doar în ultimele două cazuri, Foaia Transilvană şi Ora de Cluj, au fost solicitate şi/sau prezentate puncte de vedere ale persoanelor direct vizate, Oana Moisil şi suprasemnatul, cu referire la comunicat. Astfel au fost încălcate atât uzanţele APPC (referitoare la luarea de poziţii doar după dezbateri deschise, cu posibilitatea participării tuturor membrilor, dar şi a persoanelor care nu fac parte din APPC), cât şi normele deontologice la care se face referire expresă chiar în comunicat!

Probleme de fond

Dincolo de încălcarea normelor deontologice chiar de către cei care, în mod ipocrit, fac apel la ele, apreciez că textul comunicatului relevă probleme grave ale mass-media autohtone din ultimii ani, care au generat criza profundă de credibilitate a presei în rândul opiniei publice. Potrivit comunicatului, persoanele care reflectă în diverse publicaţii sau în new media agenda civică (pretenţios dar incorect definită, de altfel, ca agenda-driven activsts) ar fi o „folosire a dreptului la iberă exprimare pentru a servi în mod partizan o cauză”. Acest lucru, se arată în comunicatul APPC, face ca persoanele în cauză să „nu poată fi considerate jurnalişti”. O asemenea interpretare nu doar că este abuzivă, ci şi incriminatoare la adresa profesionalismului pe care îl revendică APPC.

Reflectarea agendei civice nu reprezintă o „servire partizană a unei cauze”, ci însăşi menirea mass-media, o menire pe care, într-o măsură covârşitoare, presa autohtonă a abandonat-o în ultimii ani. Urmărind doar agenda politicienilor şi a diferitelor grupuri de interese economice, cea mai mare parte a instituţiilor mass-media s-au transformat în agenţii de PR, publicitate şi comunicare mascate. Folosind exact pretextul invocat în comunicat, agenda civică şi opiniile critice au fost blocate, cenzurate sau ignorate în mass-media, fapt care a permis şi clasei politice să le ignore. Efectele acestei atitudini sunt vizibile în această toamnă, mişcările care au scos zeci de mii de oameni revoltaţi în stradă având la bază tocmai ignorarea flagrantă a agendei civice de către politicieni şi guvernanţi, cu complicitatea vinovată a presei.

Dacă îşi propun să supravieţuiască acestei perioade de criză, instituţiile mass-media autohtone şi jurnaliştii trebuie să-şi impună şi să-şi asume o schimbare radicală de paradigmă şi de mentalităţi. Să înţeleagă că rolul lor este de a contesta şi de a verifica poveştile oficiale livrate de guvernanţi, politicieni ori diferite corporaţii sau grupuri de interese economice, nu de a le reproduce şi multiplica. Pentru reproducerea şi multiplicarea mesajelor politice şi/sau economice s-au inventat agenţiile de publicitate, lobby şi comunicare, în care grupurile de interese politice şi economice investesc zeci şi sute de milioane de euro şi/sau dolari. Vocea, opiniile şi problemele unor grupuri de sute, mii, zeci şi sute de mii ori chiar milioane de cetăţeni care nu dispun de asemenea resurse financiare rămân neauzite şi necunoscute în condiţiile în care jurnaliştii nu-şi asumă rolul de a le face auzite sau cunoscute. Chiar şi cu asumarea catalogării ca fiind partizani dacă fac acest lucru. E un partizanat prevăzut şi apărat în mod expres prin Constituţie, atât în prevederile legate de libertatea de exprimare, cât şi în cele referitoare la dreptul cetăţenilor de a fi informaţi şi de a avea acces la informaţii de interes public.

Partea din comunicat în care se arată că „APPC face apel la Jandarmerie şi la celelalte forțe de ordine să nu se lase intimidate de cei care se declară jurnalişti” este cu atât mai aberantă. Chiar dacă nu a menţionat expres acest lucru, pasajul face trimitere la un incident petrecut pe data de 6 decembrie 2013, când, la sugestia SPP, forţe ale Jandarmeriei au încercat să o împiedice pe Oana Moisil să-i pună întrebări premierului Victor Ponta la un eveniment public desfăşurat la Cluj. Acesta este un drept al oricărui cetăţean român, indiferent dacă are sau nu calitatea de jurnalist. Ce i-a deranjat pe autorii comunicatului a fost faptul că şeful Jandarmeriei Cluj, Aurel Litan, a intervenit şi le-a solicitat explicaţii subordonaţilor săi pentru acţiune. Faptul că şeful Jandarmeriei clujene a înţeles că nu exista vreun motiv real care să justifice intervenţia este apreciat de profesioniştii din conducerea APPC ca o o slăbiciune!

Chiar dacă sunt (sau ar trebui să fie) un etalon al libertăţii de exprimare, jurnaliştii nu deţin monopolul ori exclusivitatea libertăţii de exprimare. Apelul unui grup care se consideră a fi format din jurnalişti profesionişti la Jandarmerie pentru a stopa libertatea de exprimare în spaţiul public, de a pune întrebări şi de a primi răspunsuri pe probleme de interes public, la un eveniment public, este descalificantă. Din păcate, incidentul de pe 6 decembrie vine ca o continuare a altora de acelaşi gen, după ce, în luna octombrie, Oana Moisil a fost blocată să participe la o conferinţă de presă susţinută de fostul ministru al Culturii Daniel Barbu la sediul Prefecturii Cluj şi după ce, în luna septembrie, un alt angajat al SPP a încercat să împiedice participarea mea şi a Oanei Mosil la o conferinţă de presă susţinută de Crin Antonescu la sediul PNL Cluj.

Probleme de legitimitate

Analiza comunicatului APPC şi modul în care acesta a fost prezentat opiniei publice infirmă pretenţia că semnatarii lui ar reprezenta „jurnaliştii care, zi de zi, încearcă să informeze corect opinia publică”. O problemă de corectitudine e legată şi de afirmaţia că APPC „reuneşte aproximativ 80 de jurnalişti clujeni”, cifră valabilă în urmă cu un an, numărul membrilor rămaşi activi fiind însă mult mai mic la ora actuală. De aceea solicit ca APPC să facă publică atât lista membrilor activi, cât şi, mai ales, a celor care sunt de acord şi îşi asumă comunicatul. Acest lucru este necesar atât pentru corecta informare a opiniei publice, cât şi pentru a se putea aprecia dacă semnatarii au, într-adevăr, competenţa şi legitimitatea de a se pronunţa asupra calităţii de jurnalist a altor persoane active în spaţiul mediatic.

După o perioadă de formare la UBB Radio (în care a realizat materiale preluate de multe instituţii mass-media autohtone), Oana Moisil a fost nominalizată la premiul Tânărul Jurnalist al Anului 2011. Ca free-lancer a colaborat sau colaborează cu Formula As, Vice.com şi Totb.ro. Pentru reportajul-anchetă „Traficul de morţi de la Roşia Montană” (publicat pe Vice.com) a fost nominalizată şi premiată la Gala Superscrieri 2013.

Personal, am adunat peste 20 de ani de activitate jurnalistică în radio, presă scrisă şi online, am condus instituţii media, colaborez cu VoxPublica, CriticAtac, Totb.ro, cu articole preluate, citate sau traduse de către alte instituţii din ţară şi din Uniunea Europeană. Am fost premiat atât de către societatea civilă, cât şi de către jurii de jurnalişti pentru articole de sport, cultură, investigaţii, reportaj şi opinie. Sunt câştigător al uneia dintre cele mai importante Burse europene de excelenţă în jurnalism, „Milena Jesenska”.

Semnatarii comunicatului?

 

***

P.S.: Nu e pentru prima dată când am fost atacat pentru faptul că am scris şi scriu despre subiectul Roşia Montană. Şi nu este pentru prima dată când am fost atacat de lucrători în presă (din acelaşi motiv sau din altele). Dacă insist asupra acestui subiect (comunicatul APPC) e pentru că, de această dată, în vizor au fost luaţi şi jurnalişti aflaţi la început de carieră, neobişnuiţi şi încă puţin căliţi în astfel de confruntări. Unii dintre ei ar putea fi descurajaţi văzând conjuraţii de acest gen. Şi nu e cazul. Munca lor nu trebuie să aibă ca reper ideea de a da bine în faţa colegilor de breaslă sau de a se conforma ori de a ceda în faţa presiunilor din rândul breslei. Cu toate excepţiile notabile, nu avem o presă care să poată fi luată ca reper ori ca model de urmat. Cei care au elaborat comunicatul în discuţie nu se numără printre excepţii. Din acest punct de vedere, comunicatul şi delimitarea sunt binevenite. Decât aşa jurnalişti profesionişti, mai bine activişti.

 

Acest material a fost preluat de pe platforma Voxpublica.

 

Foto: Swide.com


Un comentariu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger