Prima tranşă de copii mecanici ieşiţi cu o diplomă în braţe de pe poarta de la Carol 53, locul unde se ţin cursurile, sunt diferiţi de cum ne aşteptam. Nu au venit la Şcoala de Mecanică doar pentru că era gratuită şi nu au venit nici doar ca să se joace. Sunt pasionaţi, capabili, inteligenţi. Deşi unii dintre ei sunt extrem de mici – cel mai mic din prima grupă are 10 ani –, toţi au dat dovadă de perseverenţă, voinţă şi răbdare, mai mult decât un adult. Şcoala de Mecanică e o iniţiativă BiţaColor, atelierul de vopsit biciclete, cu sprijinul: Carol 53, Asociaţia Sens Pozitiv, Asociaţia Carusel, Comunitatea Bicicliştilor din Bucureşti, Tribul, Sinapseria, Turific, PlayBike şi Biciclop. Proiectul e finanţat de Fondul Mega Image pentru Comunitate, gestionat de Fundaţia Comunitară Bucureşti.
de Sorina Iordan (Portocala Mecanică)
Pentru că ne-a plăcut acest proiect foarte mult şi pentru că suntem convinşi că fiecare nouă iniţiativă care implică bicicletele sporeşte, indirect, numărul de biciclişti din Bucureşti şi nu numai, am decis să publicăm astăzi al doilea interviu cu cei de la BiţaColor, după cel de acum o lună. Încercăm să tragem câteva concluzii la cald împreună cu Mădălina Oprişan de la BiţaColor.
1. Se spune că, în ziua de azi, copiii sunt tot mai puţin interesaţi de lucrul făcut cu mâna şi stau prea mult în faţa calculatorului. Ce puteţi spune voi despre treaba asta după prima serie de cursanţi? Au înclinaţii tehnice?
Noi am fost uimiţi de aceşti tineri pentru că nu numai că au inclinaţii tehnice, dar au şi răbdare şi pasiune pentru biciclete. Filip are 15 ani şi e elev in clasa a IX-a. La finalul Şcolii de Mecanică, ne-a spus că mulţi prieteni de-ai lui l-au întrebat dacă nu se plictiseşte 6 ore pe zi să lucreze la biciclete. Ne-a zis că asta-i place lui să faca, să stea şi să lucreze cu biciclete.
Manu are 10 ani şi a fost cel mai mic cursant al Şcolii. Când au avut proba practică de demontare şi remontare a unei biciclete, noi nu vroiam să-l lăsam să lucreze şi îi tot ziceam că e prea mic, că o să fie mecanic de biciclete când o fi el mare. S-a uitat la noi şi ne-a zis “Atunci lăsaţi-mă să învăţ!”. Cu ajutorul lui Alex, colegul nostru de la BiţaColor, Manu a demontat şi a remontat o bicicletă single speed în timp record.
2. Ce v-a suprins cel mai tare la aceşti copii? Trei lucruri bune şi trei mai puţin bune.
Ne-a surprins faptul că sunt mult mai informaţi, mai capabili şi mai serioşi decât ne aşteptam. Au avut răbdare, au fost curioşi şi au învăţat repede.
Cel mai mult ne-a fost frică că nu se vor înţelege între ei, că se vor forma bisericuţe, că o să fie ca la şcoală. Am întâlnit însă nişte tineri care ne-au dărâmat toate prejudecăţile. Atunci când lucrezi la o bicicletă chiar nu contează de unde vine colegul tău de echipă, cu ce este îmbrăcat sau ce face în timpul liber. Ne-am dat seama că noi avem mai multe prejudecaţi decât au ei.
Trei lucruri bune: s-au legat prietenii, au făcut schimb de biciclete şi au lucrat bine în echipe.
Trei lucruri mai puţin bune: am stricat un brat pedalier, am zgâriat o bicicletă pentru că s-au jucat cu mingea şi au dărâmat panoul de scule, n-am aprofundat procesul de vopsire (ne-am dat seama că numai teoria a durat o zi întreagă).
3. Câţi dintre ei au biciclete şi le folosesc?
Aproape toţi au biciclete şi le folosesc. Singurii care n-au bicicletă sunt Manu, care are 10 ani şi fratele lui mai mare, Florin (15 ani). Va avea însă şi Florin o bicicletă, pentru că unul dintre colegii lui de la Şcoala de Mecanică îi oferă cadou o bicicletă mai veche.
A fost o poveste interesantă cu bicicleta aceasta pentru că Hazem, cel care a oferit-o a venit cu ea pe bucăţi, în a doua zi de curs. Am început toţi să meşterim la ea şi Florin era cel mai răbdător. A petrecut vreo două ore numai reglând la o frână. Şi la un moment dat, în timpul zilei, Hazem i-a spus că-i oferă lui bicicleta, după terminarea cursurilor de mecanică.
4. Ce-au zis că vor să se facă când vor fi mari?
Unora le-ar plăcea să lucreze cu biciclete, însă majoritatea nu ştiu ce vor să facă. Hagi, care are 14 ani, vrea să devină campion la BMX. Hubert, 17 ani, e pasionat de fotografia pe film, se dă cu monociclul prin oraş şi vrea să acumuleze cât mai multe cunoştinţe. Hazem, 21 de ani, vrea să devină mecanic de oameni, adică medic ortoped. Dragoş, 19 ani, e student în anul I la Istorie şi spunea că i-ar plăcea să lucreze mai departe cu biciclete. Florin, care are 15 ani şi locuieşte cu familia într-o casă părăsită de pe lângă Unirii, spunea că ce-a învăţat la Şcoala de Mecanică o să-i fie de folos când cineva o să aibă nevoie de ajutor în repararea unei biciclete. Marius are 17 ani şi nu mai merge la şcoală din clasa a V-a. Cu toate astea, spune că i-ar plăcea să se întoarcă la şcoală şi ne-a spus că o să mai vină la atelier, să mai meşterească la bicicleta lui.
Acest interviu a fost preluat de pe site-ul Portocala Mecanică.