Schönberg – Leses – Dealu Frumos este situat la 41 km sud-est faţă de Mediaş. În germană numit Schönberg (Deal Frumos), în latină Pulcromonte, în maghiară Lesses, Leses, în dialect săsesc Schinebärch, Šinebarχ, iar în română era mai demult Şulumberg, Şulemberg, azi fiind Dealu Frumos. Prima menţionare a acestui loc se face într-un act de vânzare-cumpărare din anul 1280, cumpărător fiind Gerlachus de Pulcromonte. Marea invazie mongolă (tătari) din 1285 a dus la distrugerea localităţii, dar ea a fost ulterior refăcută. În 1321, localitatea apare sub denumirea “de Pulcro monte”. În prima jumătate a secolului 13 a fost ridicată aici o bazilică în stil romanic, cu arcade de piatră, dar care nu avea turn-clopotniţă. În secolul 15 a fost ridicat turnul-clopotniţă, de aproape 23 metri înălţime, cu ziduri de până la 2 metri grosime, având rol defensiv; are şi nişe de tragere. În turnul clopotniţă, la nivelul cel mai înalt se află orologiul, iar clopotele se află cu un etaj mai jos; unul dintre clopote este din anul 1538.
de Peter Lengyel
Un drum de strajă este susţinut de bârne de lemn, la fel ca şi pe turnul din partea opusă a bisericii, unde există un turn asemănător, dar ceva mai mic. În secolul 16, biserica a fost transformată într-o construcţie gotică de tip hală. Fortificaţia iniţială era ovalară, apoi a devenit o incintă rectangulară, pe la început de secol 16; zidurile fortificaţiei ajung la 4,5 metri înălţime şi au guri de tragere. La colţuri există turnuri de apărare, cu baza pătratică şi având câte 3 nivele; există, desigur, nişe de tragere şi locuri de unde se turna smoală încinsă asupra atacatorilor. A mai fost ridicat un turn pentagonal, iar incinta fortificată a fost lărgită, existând şi inscripţionarea anului 1522; un turnuleţ de intrare cu două etaje a dus şi el la creşterea gradului de fortificare; azi are o uşă destul de frumos blindată.
Se cunoaşte existenţa unei şcoli care funcţiona aici în 1334 (“domus scolaris”), iar unii elevi ajungeau să studieze până şi la Viena (Petrus de Schoenberg – 1393, August Andreas Huetter / Andreas Henter – 1517), ori studiau la Krakovia (Michael – 1487, Georg – 1518), ori Leipzig (Wolfgang Duhenius – 1507). Când vezi astfel de aspecte, constaţi că exista o conexiune europeană funcţională cu multe secole în urmă… La şcoala din Schönberg – Leses – Dealu Frumos au învăţat tineri dintre care unii au devenit intelectuali, precum Iohan Homm (rector al Şcolii Honterus din Braşov între 1652 – 1654), Michael Lang (rector al Liceului Evanghelic din Sibiu – 1691), G. Adolf Schulerus (scriitor/ lingvist/ om politic), Fritz Schullerus (pictor) şamd.
În 1500, erau aici 51 de familii, 3 păstori, o moară. Pe la 1533, aici trăiau 335 oameni, ceea ce însemna o aşezare destul de semnificativă faţă de dimensiunile populaţionale ale acelor vremuri. În 1599, localitatea a fost pustiită de oastea lui Mihai Viteazu. În datele despre populaţia din 1752 erau menţionaţi aici 8 iobagi români şi 9 ţigani. În 1850, dintre cei 1229 locuitori, saşii erau 626, românii 412, iar ţiganii 180. În 1930, erau aici 1327 locuitori. În ianuarie 1945, 114 locuitori saşi au fost duşi la muncă silnică. După 1945 decăderea este asigurată prin distrugerea vieţii culturale, deportări, cooperativizare forţată şi alte asemenea intervenţii; pe la începutul anilor 1990, saşii, în mod masiv, părăsesc locul… preotul a plecat în 2002. În 2002, existau aici 547 locuitori, dintre care 499 români, 24 ţigani şi 23 saşi. Azi locul este afectat de degradare, destrămare, distrugere… chiar dacă există nişte eforturi de a menţine aparenţele prin restaurarea cetăţii. Dacă eşti prin trecere pe aici şi încerci să vizitezi cetatea, este complicat… o poţi vedea din afară. La fel, poţi vedea cum case cândva splendide cad rând pe rând, în neglijenţa unor oameni care le-au ocupat după ce saşii au plecat în locuri mai umane. Biserica evanghelică fortificată de la Schönberg – Lesses – Dealu Frumos este inclusă pe lista monumentelor istorice, fiind una dintre cele peste 240 de cetăţi săseşti (biserici fortificate) din sudul Transilvaniei.
Acest material a fost preluat de pe blogul Dr. Peter Lengyel ©.