Schimbarea la față a politicii agricole europene, bună sau rea? Depinde pentru cine

0

După negocieri care au durat doi ani, Parlamentul European, Consiliul de Miniștri al UE și Comisia Europeană au ajuns la un acord privind o reformă a politicii agricole comune (PAC) pentru perioada de după 2013. Deși Comisarul European pentru Agricultură, Dacian Cioloș, se declară mulțumit de forma strategiei, considerând că va duce la schimbări în bine, cei care apără drepturile micilor agricultori spun că s-a ratat șansa de a soluționa criza mondială din agricultură.

 

 

În cadrul dezbaterii de astăzi punem față în față prezentarea acordului așa cum o face Comisia Europeană și criticile aduse de sectorul neguvernamental.

 

[coloana]

Acord care determină schimbări profunde

comunicat de presă al Comisiei Europene

Parlamentul European, Consiliul de Miniștri al UE și Comisia Europeană au ajuns la un acord privind o reformă a politicii agricole comune (PAC) pentru perioada de după 2013. „Sunt foarte mulțumit de acest acord, care dă o nouă orientare politicii agricole comune. El ține cont într-o mai mare măsură de așteptările societății, exprimate cu ocazia dezbaterii publice din primăvara anului 2010. Acest acord va conduce la schimbări profunde: plăți directe mai echitabile și mai verzi, consolidarea poziției agricultorilor în cadrul lanțului alimentar și asigurarea unei mai mari eficacități și transparențe a PAC. Aceste decizii constituie un răspuns ferm al UE în fața provocărilor legate de securitatea alimentară, schimbările climatice, creșterea economică și crearea de locuri de muncă în zonele rurale. Politica agricolă comună va aduce o contribuție importantă la realizarea obiectivului global de promovare a unei creșteri durabile, inteligente și incluzive”, a arătat Dacian Cioloș, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală.

O politică agricolă comună mai echitabilă

Plățile directe vor fi distribuite în mod mai echitabil atât între statele membre, cât și între regiuni și între agricultori, iar „referințele istorice” iau sfârșit:

  • Convergență: repartizarea bugetului PAC va garanta faptul că niciun stat membru nu primește mai puțin de 75 % din media la nivel de Uniune, până în 2019[1]. La nivelul statelor membre sau al regiunilor, se vor reduce decalajele dintre valorile sprijinului acordat exploatațiilor: ajutorul la hectar nu va putea coborî sub cota de 60 % din media ajutoarelor plătite până în 2019 într-o anumită zonă administrativă sau agronomică. Statele membre vor putea acorda ajutoare mai mari pentru „primele hectare” ale unei exploatații, pentru a oferi un sprijin sporit structurilor mici și mijlocii. Pentru noile state membre, mecanismul SAPS (plata unică pe suprafață) va putea fi prelungit până în 2020.
  • Doar agricultorii activi vor putea beneficia de un ajutor pentru venit (listă de activități excluse).
  • Tinerii agricultori: instalarea tinerilor va fi puternic încurajată, prin instituirea unui ajutor suplimentar de 25 % pe durata primilor 5 ani, care se va aplica în toate statele membre. Aceste subvenții se vor adăuga măsurilor de investiții în favoarea tinerilor, deja disponibile.
  • Statele membre vor putea acorda, de asemenea, un sprijin mai consistent zonelor defavorizate. Vor putea fi alocate plăți cuplate unui număr limitat de producții, cu o cuplare specifică de 2 % pentru proteinele vegetale, pentru reducerea dependenței UE de importurile din acest domeniu.

O politică agricolă comună care consolidează poziția agricultorilor în cadrul lanțului alimentar

Orientarea de piață a agriculturii europene va fi însoțită de noi mijloace puse la dispoziția agricultorilor, pentru ca aceștia să devină actori cu greutate ai lanțului alimentar:

  • Organizațiile profesionale și interprofesionale vor fi încurajate, iar pentru anumite sectoare (lapte, carne de vită și mânzat, ulei de măsline, cereale) se vor institui norme specifice în materie de dreptul concurenței. Acestea vor putea negocia contracte de vânzare în numele propriilor membri, generând astfel un plus de eficacitate.
  • Cotele de zahăr vor fi eliminate în 2017, consolidându-se în același timp organizarea sectorului, cu ajutorul unor contracte și acorduri interprofesionale obligatorii.
  • Sistemul drepturilor de plantare din sectorul vitivinicol va fi înlocuit, începând din 2016, de un mecanism dinamic de gestionare a autorizațiilor de plantare implicând mai mult organizațiile profesionale, care va fi aplicabil până 2030, cu o limită de plantare stabilită la 1% din vie pe an.

În plus, vor fi puse în aplicare noi instrumente de gestionare a crizelor:

  • Comisia va putea autoriza temporar producătorii să gestioneze volumele introduse pe piață.
  • Instituirea unei rezerve de criză (însoțită de o clauza de urgență generalizată).
  • În cadrul programelor de dezvoltare rurală, statele membre vor putea încuraja agricultorii să participe la mecanisme de prevenire a riscurilor (asigurări de venituri, fonduri mutuale) și vor putea elabora subprograme pentru filierele care se confruntă cu dificultăți specifice.

O politică agricolă comună mai verde

Fiecare stat membru, fiecare teritoriu și fiecare agricultor va contribui la soluționarea problemei durabilității și a luptei împotriva schimbărilor climatice, prin aplicarea unor măsuri simple, al căror impact pozitiv a fost deja demonstrat. Între 2014 și 2020 vor fi investiți peste 100 de miliarde EUR într-un efort de a ajuta agricultura să răspundă provocărilor din domeniile calității solului și a apei, biodiversității și schimbărilor climatice:

  • “Înverzirea”: 30% din plățile directe vor fi legate de respectarea celor trei practici agricole benefice pentru mediu: diversificarea culturilor, menținerea pajiștilor permanente și conservarea a 5 % și apoi a 7 % din zonele de interes ecologic, începând din 2018 sau de alte măsuri considerante cel puțin echivalente din punctul de vedere al beneficiilor pentru mediu.
  • Cel puțin 30 % din bugetul programelor de dezvoltare rurală vor trebui alocate unor măsuri de agromediu, sprijinirii agriculturii ecologice sau unor proiecte legate de investiții sau măsuri de inovare în favoarea mediului.
  • Măsurile de agromediu vor fi consolidate. Ele vor trebui să vină în completarea practicilor aplicate în cadrul măsurilor de înverzire. Aceste programe vor trebui să fie mai ambițioase și deci mai eficace din punctul de vedere al protecției mediului (garanția absenței dublei finanțări).

O politică agricolă comună mai eficace și mai transparentă

Instrumentele PAC vor permite fiecărui stat membru al UE să răspundă obiectivelor comune în mod eficace și flexibil, pentru a ține cont de diversitatea celor 27, în curând 28 de state membre :

  • Mijloacele de sprijinire a cercetării, inovării și schimbului de cunoștințe vor fi dublate.
  • Programele de dezvoltare rurală vor fi mai bine coordonate cu celelalte fonduri europene, iar abordarea pe axe va fi înlocuită cu o abordare strategică națională sau regională.
  • O schemă de ajutoare simplificată pentru micii agricultori va fi pusă la dispoziția statelor membre care doresc acest lucru.
  • Toate ajutoarele din cadrul PAC vor fi făcute publice, cu excepția sumelor foarte reduse, alocate micilor agricultori.

Toate elementele reformei se vor aplica de la 1 ianuarie 2014, cu excepția noii structuri a plăților directe (plăți „verzi”, sprijin suplimentar pentru tineri etc.), care va intra în vigoare începând din 2015, pentru a da timp statelor membre să-i informeze pe agricultori în legătură cu noua PAC și să-și adapteze sistemele informatice de gestionare a PAC.

[coloana]

Oportunitate ratată de a veni cu soluții pentru criza mondială

Raluca Dan, Re.Generation

Pe seama Politicii Agricole Comune (PAC) s-au comentat multe. Cu atât mai mult cu cât în ultimii doi ani acest set de regulamente și mecanisme care reglementează producerea, procesarea și comercializarea de produse agricole în Uniunea Europeană a intrat într-un proces de reformare.

O nouă perspectivă, anunță Comisia pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Uniunii Europene. Un nou răspuns la provocările actuale economice, sociale, de mediu, legate de climă și tehnologice cu care se confruntă societatea, un răspuns care ar propulsa o creștere economică mai inteligentă, sustenabilă și inclusivă.

Reforma PAC s-a axat pe trei direcții:

1. Ajustări graduale ale politicii agricole actuale cu o mai mare echitate a plăților între statele membre;

2. O reformă cu măsuri mai țintite către sprijinirea unei agriculturi mai echilibrate și sustenabile;

3. Trecerea graduală de la măsuri de piață și concentrarea la o politică inclusivă privind mediul și schimbările climatice, prin dezvoltare rurală.

Pe fondul acestei misiuni ample, curând au apărut voci în sprijinul unei reforme reale, orientate către suveranitate alimentară, și nu spre competitivitate pe piața internațională. Temerile că țăranii și fermele familiale, atât din țările europene și nu numai, ar putea fi înghițiți de-a binelea de sectorul companiilor de agri-business, sub noua viziune europeană, au condus o critică dinamică pe tot parcursul dezbaterilor PAC.

Mediul și oamenii înaintea profitului și solidaritatea înaintea competitivității, au pledat în tot acest timp organizațiile de țărani, în frunte cu Via Campesina, una dintre cele mai mari astfel de mișcări, prezentă în toată lumea. “PAC trebuie să asigure accesul la hrană sănătoasă pentru toți, venituri stabile și juste pentru țărani, prețuri corecte și stabile pentru consumatori, forme ecologice și sustenabile de producție, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a utilizării combustibilor fosili, împreună cu încetarea distrugerii piețelor locale în Sudul global”, au fost cele mai stringente solicitări ale societății civile, drept scop în jurul căruia PAC ar trebui să graviteze.

În urma celor doi ani de mobilizare masivă din partea atât a mișcărilor de țărani, asociațiilor de consumatori și cetățenilor, cât și a aparatului administrativ al UE, la finalul lui iunie 2013, reforma Politicii Agricole Comune a fost finalizată, lăsând în urmă dezamăgirea unei oportunități istorice de a veni cu un răspuns puternic la criza actuală cu care ne confruntăm la nivel mondial.

Totuși, PAC aduce unele noutăți interesante, precum cuplarea plăților directe, inclusiv pentru plantele bazate pe proteine, posibilitatea creșterii plăților directe la primele hectare și multe măsuri pentru dezvoltare rurală. Diferența în nivelurile de sprijin pentru noile și vechile state membre ale UE vor fi reduse, dar în continuare diferența rămâne prea mare.

Un aspect important introdus este flexibilizarea măsurilor de ecologizare a activităților agricole, însă sunt prevăzute atât de multe excepții de la reguli încât la final ar putea fi scutite de aceste practici până la 60% dintre terenurile europene cultivate.

De asemenea, este denunțat eșecul de a include orice reglementare a producției de lapte, care va conduce la pierderea a mii de ferme. Mai mult, noua politică agricolă continuă abordarea orientată către profit prin distribuirea de fonduri pentru a menține producția, furnizând la vale produse iefine, sub costul de producție. Acesta ar putea fi sfârșitul pentru milioane de țărani care vor abandona sectorul agricol.

Dacă privim dincolo de granițele continentului, aflăm că nu a fost prevăzut niciun mecanism de monitorizare a efectelor comerciale din cadrul PAC, precum subvenții pentru exporturi sau tarife menținute în mod artificial la nivel redus – în concurență cu micii fermieri din Asia și Africa.

Cu toate aspectele pozitive înregistrate, noua Politică Agricolă Comună rămâne ancorată în abordarea neoliberală a agriculturii, dominată de lobby-ul multinaționalelor fără curajul de a propune schimbări orientate către nevoie reale ale oamenilor și mediului pentru perspective noi, globale și moderne.

[coloana]

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger