Scăpăm de adicţii alergând

Dintotdeauna s-a spus că mişcarea face bine – mişcarea slăbeşte, ne menţine tineri, ne oxigenează creierul şi ne face să dormim mai bine; chiar şi latinii ştiau lucrurile acestea, căci de la ei ne-a rămas celebra Mens Sana in Corpore Sano. Mulţi dintre noi merg la sală sau aleargă prin parc, majoritatea pentru a slăbi. Puţini ştiu însă ce se întămplă în organismul lor datorită alergatului. Şi mai ales în creierul lor.

de Dragoş Cîrneci (doctor în psihologie şi specialist în neuroştiinţe)

Mişcarea produce neuroni. Încă din anii ’90 se ştie că alergatul conduce la apariţia a noi neuroni într-o parte a creierului numită hipocamp. Acest fenomen – numit neurogeneză adultă – se produce la orice vârstă, chiar şi la a 3-a. Ce legătură este între alergare şi neuroni? Mersul şi alergatul duc la secreţia unor hormoni precum IGF – un hormon similar insulinei – care joacă rol de factor de creştere a celulelor, în cazul nostru a neuronilor. Noii neuroni sunt mai speciali decât cei “clasici”. Ei sunt mult mai sensibili la experienţe şi au un rol fundamental în învăţare. Cercetările efectuate la The Salk Institute for Biological Sciences au arătat că ei sunt implicaţi în vindecarea fobiilor. De ce? Pentru că vindecarea unei fobii nu este un proces de uitare, ci de re-învăţare, numit extincţie. Similară cu extinctia fobiilor este şi vindecarea adicţiilor – care este tot o formă de extincţie.

Alergând departe de droguri. Un factor important în terapia adicţiilor – fumat, droguri sau alcool – este controlul emoţiilor şi dorinţei declanşate de contextele care au fost asociate cu consumul acestora sau a ceea ce se numeşte condiţionare contextuală. Un studiu recent realizat la University of Illinois at Urbana-Champaign a arătat că noii neuroni apăruţi ca urmare a alergatului sunt implicaţi în controlul condiţionării contextuale produse de droguri. Mai exact, ei au drogat şobolani cu cocaină şi au asociat drogul cu un spaţiu anume dintr-o cuşcă. Apoi i-au pus la alergat într-o roată timp de 30 de zile şi după aceasta i-au re-expus la spaţiul cu pricina asociat cu drogul, dar fără a-l mai primi de această dată. Aceşti şobolani au scăpat de condiţionarea contextuală – adică au re-asociat contextul respectiv cu lipsa drogului – spre deosebire de cei care au avut o viaţă sedentară timp de 30 de zile.

Mişcarea fixează informaţia. De asemenea, apariţia de noi neuroni – neurogeneza – a fost la un nivel dublu în cazul şobolanilor care au alergat şi au scăpat de condiţionare. Aceşti neuroni au fost produşi de alegat şi salvati de noua învăţare. Este interesant că dacă şobolanii primesc cocaină după ce aleargă, adicţia este şi mai întărită. Deci alergatul produce noi neuroni iar aceştia “lipesc” ca un superglue orice informaţie care apare după! Aceste descoperiri pot sta la baza oricărei terapii care necesită învăţare-reînvăţare. Cunoscând mecanismele creierului putem elabora adevărate “reţete de învăţare” şi prin ele vom ajunge să avem controlul. Zilele prin care vom manipula informaţiile din creier precum fişierele din computer poate nu sunt chiar aşa departe.

Foto: Flickr / sundero

Puteţi citi şi:

Cum să ne scriem memoriile

Adicţia noastră cea de toate zilele

Creierul este… şi ceea ce mâncăm

Miturile emisferelor cerebrale: de stânga sau de dreapta

Addicted to Love: Dragostea – chimie sau sentiment

Neuroni care vibrează la unison: De unde vine empatia?

Generarea de noi neuroni – cheia adaptării la nou