Joia trecută, un raport al ONU a expus ororile poluării generate în regiunea nigeriană Ogoniland de producţia de petrol din ultimii 50 de ani. Cu o zi înainte, Shell îşi asuma oficial răspunderea pentru două scurgeri mari de petrol din localitatea Bodo, situată în regiunea mai sus amintită, însă, acum, membrii altei comunităţi dau în judecată compania pentru neglijenţă.
Goi e un sat mort, scrie The Guardian. Cele două iazuri cu peşti, brutăria şi crescătoria de pui din localitate sunt acoperite de un strat gros şi negru, pârâul pentru pescuit este contaminat, şcoala a fost devalizată, pădurile de mangrove sunt îmbrăcate în bitum, iar oamenii s-au refugiat din calea poluării. Pentru membrii fostei comunităţi şi pentru diaconul lor, Barrisa Tete Dooh, raportul ONU care a demonstrat că guvernul nigerian şi companiile petroliere instalate în Delta Nigerului nu au reuşit să respecte propriile standarde a venit ca o gură de aer proaspăt.
Operaţiunile de curăţare a regiunii îmbibate în petrol, a stabilit organizaţia internaţională, s-au derulat în favoarea firmelor şi în defavoarea victimelor. În SUA, scurgerile de petrol sunt tratate în câteva minute de la producerea lor, în timp ce în Delta Nigerului reacţia poate apărea după câteva săptămâni sau chiar mai mult. Odinioară o comunitate pescărească liniştită de mai puţin de 100 de oameni, Goi a început să fie slăbită de scurgerile de petrol din ultimii 20 de ani care au făcut reţeaua de mlaştini, lagune, râuri şi pâraie de nefolosit.
În 1987, un incendiu major a inflamat necontrolat, timp de câteva săptămâni, micul sat. Până în 2008, mare parte din locuitorii săi plecaseră deja, iar în 2009, o a treia scurgere de petrol a făcut ultima casă din localitate de nelocuit. Acum, Barrisa Tete Dooh, ajutat de organizaţia Friends of the Earth din Olanda, dă în judecată Shell, a cărei conductă de la marginea satului, cu o capacitate de 120.000 de barili de petrol, a plesnit în 2004, consecinţele fiind devastatoare. Compania olandeză a dat vina pe tinerii sabotori care furau petrol pentru a-l procesa în rafinării home made. De cealaltă parte, Dooh aruncă vina pe corodarea conductei veche de câteva decenii.
Liderii din Ogoniland acceptă ideea că unele scurgeri au fost rezultatul sabotării, însă spun că neglijenţa Shell i-a îndemnat pe tineri să fure. Multe sate din Delta Nigerului găzduiesc astfel de rafinării home made, ca parte a strategiei de supravieţuire a unor locuitori prea săraci pentru a-şi permite să plătească pentru electricitate şi transport. Odată cu aceste practici a apărut şi crima organizată, dotată cu AK-47-uri şi cu arme chinezeşti, sud africane, italiene, germane şi belgiene, transformând delta într-unul din cele mai periculoase locuri de pe pământ.
Procesele intentate companiilor petroliere sunt singura speranţă de revigorare a comunităţilor, însă majoritatea rămân fără rezultat. În ultimii 30 de ani, Shell s-a confruntat cu peste 1.000 de procese, dintre care mare parte au fost respinse, soluţionate cu recompense de câţiva dolari sau blocate ani la rând. Chiar dacă un tribunal amendează Shell cu milioane de dolari, compania face apel şi întârzie deznodământul, secând comunităţile de bani. Un proces intentat de oamenii din Goi este încă pe rol după 14 ani. Să sperăm că cel de la Haga va seca compania de sume uriaşe.
Sursa: The Guardian
Foto: Flickr/300td.org
Un comentariu
Pingback: Shell nu se dezice: 200.000 de litri de petrol revărsaţi în Marea Nordului